Cartea Zohar „Kduşim (Sfinţi)”, paragraf 1: Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a spus: „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le  că tu vei fi sfânt fiindcă eu sunt sfânt, Domnul tău.”

Creatorul este numit Sfânt fiindcă El are atributul dăruirii. Porunca de „tu vei fi sfânt” indică faptul că noi, de asemenea, trebuie să obţinem prin Lumina care Reformează aceeaşi forţă care ne influenţează.

Deşi noi suntem scufundaţi în calităţile primirii, această forţă ne schimbă şi noi putem chiar să ne folosim atributele noastre de primire pentru a dărui. Este un lucru foarte special să schimbi primirea în dăruire fiindcă nu există între ele niciun stadiu intermediar. Dacă ar fi fost ceva neutru, un material primar, fără formă, ca celulele Stem, atunci ai fi putut să faci din el tot ce vrei, primire, dăruire, Gvurot, Hasadim, Dinim, etc. Dorinţa de primire în orice caz nu este neutră ci funcţionează în scopul de a primi, cu toate acestea, este în scopul de a primi lucruri puţine, triviale, mici, false, iar noi existăm printre ele.

Dar când vine Lumina, ea ne schimbă. Dorinţa de primire rămâne, dar atunci noi putem face diferenţa între dorinţa de primire şi intenţia de bucurie. Înainte nu am fost capabili să facem asta fiindcă dorinţa şi intenţia noastră au fost inseparabile şi, în fiecare dorinţă, în fiecare bob de dorinţă este o intenţie de bucurie. Totuşi, dorinţa în sine poate fi lipsită total de intenţie, este posibil să o „cureţi” de ea şi să scoţi intenţia chiar dacă este o mare problemă. Totul depinde de dezvoltarea dorinţei.

Studiind Înţelepciunea Cabalei, învăţăm că numai fiinţa creată, dorinţa de primire, s-a dezvoltat de-a lungul celor patru faze de Lumină Directă şi numai în a patra fază a început să simtă forma specială a Creatorului, nu ca un câine, de exemplu, care simte pe stăpânul său, fiindcă un câine este conectat cu stăpânul şi vrea să-l bucure. Este gata chiar să-şi dea şi viaţa pentru el şi totul din iubirea de sine. Deci, vedem că o astfel de iubire în interiorul dorinţei de primire, este posibilă.

În cea de a patra fază însă, fiinţa creată începe să simtă Creatorul care dăruieşte peste el, este detaşat de la El această dăruire fără să primească nimic în schimb. El se bucură de faptul că dăruieşte peste fiinţa creată o dăruire care iese din El, dar care nu se întoarce la El. Când fiinţa creată simte acţiunea Creatorului asupra ei, simte ruşine. Din asta provine rădăcina ruşinii, din dăruirea pe care fiinţa creată o descoperă, noi primim „punctul din inimă”, rădăcina sufletului nostru. Din acest punct ne dezvoltăm. Dacă punctul din inimă este revelat în cineva, el poate cu siguranţă să-l realizeze. Astfel, „sfânt” înseamnă că noi suntem detaşaţi de noi înşine şi alipiţi la dăruire.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 24/10/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei): Înţelepţii noştri spun despre asta că, lumea nu a fost creată decât în scopul păstrării Torei şi a Miţvot (porunci), adică, după cum au explicat înţelepţii noştri, că scopul Creatorului, în momentul când El a creat creatura Sa este să dezvăluie celorlalţi Dumnezeirea Sa. Este aşa, pentru că revelarea Dumnezeirii Lui ajunge la creatură ca recompensă plăcută care este în continuă creştere până când ajunge la măsura dorită.

Cum facem noi, cei de jos, să urcăm la perfecţiune? O facem prin înţelegerea adevărului. Noi înşine nu ştim asta, însă, depunând efort în circumstanţele date, noi acţionăm într-o formă „alternativă”, şi, cu toate că nu acesta este scopul nostru, noi formam vasele pentru obţinerea adevărului prin activităţi „secundare”. Apoi descoperim ce înseamnă asta.

Asta este ceea ce înseamnă ridicare de la nivelul cel mai de jos la nivelul Creatorului. Acest lucru este făcut numai prin ajutor special de Sus. Noi nu avem nicio conexiune directă cu acele grade la care urcăm şi, numai indirect noi iniţiem această ridicare, după principiul „munceşte şi găseşte”.

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei), par. 7: Cel care mănâncă şi se bucură din munca tovarăşului său se teme să se uite la faţa acestuia fiindcă făcând aşa, el devine din ce în ce mai umilit, până când îşi pierde forma sa umană. Şi pentru că ceea ce provine din întregul Lui nu poate fi lipsă, El ne dă loc pentru a ne câştiga noi înşine exaltarea prin munca noastră în Tora şi Miţvot.

Creatura este opusă Creatorului în calitatea sa internă, în dorinţa egoistă de „eu ar trebui să conduc”. Singurul lucru care poate sta în opoziţie este ruşinea care provine din defectul din propriul „eu”.

În fapt, aceste două judecăţi fuzionează în una şi este aproape suficient pentru a aduce fiinţa creată la corecţie. Asta pentru că, un om este gata să facă orice astfel încât să nu simtă defectul de ruşine în dorinţa lui de primire. Noi putem sta în ruşine numai dacă este posibil să acoperim dorinţa de primire, astfel încât ea să nu poată fi de fapt rănită. Chiar dacă dorinţa de primire poate fi rănită la primele nivele, noi nu putem accepta asta la al patrulea nivel fiindcă atunci ea va forţa imediat omul să termine starea curentă şi să oprească sentimentul de ruşine, imediat, în orice fel poate.

În mod normal, noi compensăm din defecte prin învăţarea de la mediul nostru. Întregul sistem este astfel construit astfel că, în cele trei linii opuse, noi vom face faţă cumva ruşinii. Dar în fapt, acesta este un sentiment extraordinar care a fost pregătit pentru sufletele înalte.

Întrebare: Cum se relaţionează ruşinea la adeziunea pe care noi trebuie să o obţinem?

Răspuns: Ruşinea şi adeziunea, frica şi anxietatea, tot ceea ce vrei, toate sunt componente ale adeziunii. În adeziune fiecare din ele participă în cel mai înalt, complet şi deschis mod.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Matan Tora (Dăruirea Torei) paragraf 5: Noi trebuie întâi să înţelegem de ce a fost dată Tora anume neamului lui Israel şi nu egal tuturor oamenilor. A interzis Dumnezeu, e implicat aici naţionalismul? Desigur, numai un om păcătos poate gândi aşa. În fapt, înţelepţii noştri au examinat această întrebare şi acesta este înţelesul după cuvintele lor „Avoda zara (Muncă Străină) 2”: „Dumnezeu a dat-o fiecărui neam şi limbă şi ei nu au acceptat-o”.

Dar ceea ce au găsit ei uluitor este, de ce atunci noi am fost numiţi „poporul ales”, după cum este scris: „Domnul Dumnezeul tău te-a ales” (Deuteronom 7:6), fiindcă nu au fost alte naţii care au vrut-o? Mai mult, este o întrebare fundamentală în această problemă: poate fi faptul că  Creatorul a venit cu legea Lui, în mâinle Lui, ca să negocieze cu acele popoare sălbatice? Un astfel de lucru nu a fost niciodată auzit şi este complet inacceptabil.

Lumina Superioară a adus babilonienilor sentimentul de destrămare, sentimentul de distrugere, de criză, când totul s-a prăbuşit în faţa ochilor lor. Oamenii au simţit ură şi incapacitatea de a se susţine pe ei înşişi.

Şi ce au făcut? Acelaşi lucru pe care îl facem şi noi când o familie nu mai poate trăi împreună, părinţii se separă şi divorţează.

De fapt, a fost o soluţie foarte deşteaptă, şi ei au făcut treaba corectă: „De ce să ne torturăm unul pe celălalt? Să ne separăm, tu te duci într-o parte şi eu voi merge în cealaltă”. Asta este ceea ce i-a spus şi Avraam lui Lot: Tu mergi la dreapta şi eu voi merge la stânga, sau, tu poţi merge la stânga şi eu voi merge la dreapta. Tu alegi pe ce cale vrei să mergi. Noi nu ar trebui să mergem pe acelaşi drum, de ce să ne luptăm?”

Astfel a fost rezolvată criza în Babilonul antic. S-a ridicat întrebarea colectivă: „Ce vom face?” Şi ca răspuns, unii au început să se gândească la scopul vieţii şi la ce este de făcut cu această viaţă, cum să te ridici la un nivel mai înalt, în timp ce ceilalţi şi-au urmărit propriul câştig cu scopul simplu de a se descurca în viaţă.

Desigur, criza aduce cu ea necazuri. Aici va trebui să fie o trezire exterioară, vreo presiune care să facă omul să se simtă rău. Noua fază nu este însă de ajuns, ci este însoţită de unele lovituri de soartă. Masele se confruntă cu dezastre mari care îi lasă la acelaşi nivel, dar cu întrebarea: „Cum putem merge mai departe? Poate va trebui să creăm situaţii noi? De exemplu revoluţii? Sau poate vreun element de dăruire, internă sau externă?” Ceilalţi, în număr mic, sunt reprezentaţi ca fiind atraşi de Sus. Astfel, Creatorul se întoarce către toată lumea, dar numai câţiva care se conectează, se trezesc, şi ei sunt numiţi „neamul lui Israel”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei): Această perfecţiune este exprimată în cuvintele Torei şi în profeţie şi în spusele înţelepţilor noştri cu cuvântul simplu Dvekut (adeziune). Dar prin utilizarea pe scară largă de către mase a acestui cuvânt, el şi-a pierdut aproape întreg conţinutul. Dar dacă zăboviţi, chiar şi o clipă, asupra acestui cuvânt, veţi fi copleşiţi de statura lui minunată.

Noi nu ajungem dintr-o dată la adeziune. Sunt măsuri, şi de fiecare dată când ele sunt revelate în om, el stă pe loc speriat.

Acest lucru nu poate fi descris, judecat de la distanţă. Noi suntem organizaţi în acest fel, când se manifestă adeziunea, chiar şi într-o mică măsură, anxietatea şi incertitudinea sunt înlocuite de uimirea înaintea unei lumi întregi, noi, care se deschide deodată în faţa omului. Şi este clar că el a primit asta ca pe un cadou de la Creator.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 24/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→