Daily Archives: 30 octombrie 2012

Toată lumea, Toată lumea, toată lumea …

Întrebare: Timp de patru zile la rând am organizat ateliere de lucru cu diferite grupuri de oameni. Dar cel mai interesant este faptul că intensitatea muncii noastre într-o singură suflare a unit întregul nostru grup. Nu știu despre oamenii pentru care am ținut seminariile, dar ne-am schimbat dramatic în cursul acestor evenimente.

Răspuns:  Îți spun că-mi văd schimbarea în funcție de modul în care grupul se schimbă. La urma urmei, nu am mers prin aceste acțiuni pentru că am avut o altă metodă mai individuală de a obține lumea superioară, care a fost folosită de cabaliști de mii de ani. Și aici, când un grup experimentează unificarea practică, iar eu sunt pe margine participând cel puțin oarecum, simt cât de bună și productivă este această muncă.

Acesta este motivul pentru care te înțeleg și sfătuiesc pe toți cei care ne ascultă astăzi, să încerce în orice mod posibil să participe la atelierele noastre.

Din Lecția virtuală din data de 21/10/12

Fără măcinarea sau ruperea danturii

Întrebare: Tu spui că natura ne va forța să folosim tot ce ne înconjoară în mod corect. Ce înseamnă „folosirea corectă”?

Răspuns: Înseamnă că noi ar trebui să folosim totul de dragul conexiunilor bune dintre noi.

Toți suntem constituenți ai unui organism integral imens, care ar trebui să funcționeze ca roțile dințate dintr-un singur mecanism, în aliniere una cu alta; nu una scârțâind, alta șuierând, iar a treia întorcându-se în altă parte cu toți dinții rupți.

Este necesar ca noi toți să ne simțim unii pe alții, să ne cunoaștem, să ne înțelegem pe plan global, și să știm unde trebuie să ne întoarcem, așa încât să fim cu toții buni. Nu poate fi faptul că unul este mai bun în detrimentul altuia; este un singur mecanism și are o structură rigidă.

În prezent, conexiunea nu este rigidă, este mult mai flexibilă, se poate slăbi între unul și altul. Dar, încetul cu încetul, viteza dinților se blochează, relațiile devin din ce în ce mai rigide, iar discrepanțele dintre noi vor crește suferința noastră. Deoarece aceasta în mod natural crește, ne temem pentru faptul că, dacă mecanismul se va zgudui, vom fi prinși într-un imens război mondial.

Pe de altă parte, natura începe să facă presiuni asupra noastră din interior prin declanșarea calamităților. Și apoi, desigur, vom afla repede interacțiunea corectă, dar este o cale foarte dificilă.

Într-un fel sau altul, omenirea va deveni complet integrată, complet interoperabilă, cu egalitate absolută, similară socialismului, dar cu o față cu adevărat umană.

Din Emisiunea KabTV „Construirea unui mediu social” 25/09/12

Agățându-ne de Creator fără a ne dizolva În El

Creatorul este o lege universală și cea mai generală a naturii. El se numește „Cel bun care face bine.”

Legea naturii este compusă din numeroase părți: nivelurile neînsuflețit, vegetal, animal și vorbitor. În general, e vorba de dorințele de a primi, pe care Creatorul se străduiește să le satisfacă. El vrea ca ele să simtă binele lor absolut.

Ce le poate împlini? Nimic mai puțin decât starea în care Creatorul Însuși este. Nimic mai puțin decât atât nu poate fi considerat „Cel Bun care face bine”, deoarece înseamnă că ceva lipsește.

Deci, scopul creației nu este de a „se topi” sau a se dizolva în Creator. Dimpotrivă: Creația trebuie să-și păstreze identitatea și, în același timp, să devină similară cu Creatorul.

Bunăvoința  finală pe care creația o poate obține: „Minunat! Mi-ai dat tot ce ai putut; acum, eu nu-Ți cedez în nimic-nici în formă, în modul în care mă exprim, în modul de funcționare, nici în stările prin care trec .” Asta este starea la care noi ar trebui să ajungem.

Este posibil pentru creație să perceapă perfecțiunea numai în cazul în care rămâne creație, ceea ce înseamnă ceva care este opus Creatorului. În același timp, creația ar trebui să devină similară cu El fără a renunța la „autonomie”.

Pentru aceasta, creația trebuie să experimenteze o stare care este opusă Creatorului; trebuie să rămână în această stare, adică să mențină în interior înclinația rea, să mențină dorințele contrare și să construiască o atitudine binevoitoare deasupra lor. Numai dacă creația reușește să „țină” ambii poli, rămâne ca și creație; dar, în același timp, ea devine similară Creatorului.

Acest proces trebuie să fie pus în aplicare în grup, adică, într-o mică parte din dorințele care aparțin nivelului vorbitor, care se numește „Israel”. Grupul este cel care este nevoie să inițieze procesul, să treacă prin deficiențe și să facă corecții. După ce această muncă este efectuată, grupul trebuie să transfere rezultatele muncii sale către toată omenirea, la rândul său, prin auto-corectare, nivelul uman va modifica în cele din urmă nivelurile animal, vegetal și neînsuflețit. Aceasta este secvența evenimentelor de urmat.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 21/10/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Egoul tinde să-şi protejeze „teritoriul”

Nouă nu ar trebui să ne fie frică să suspendăm pe cineva, sau chiar să-l dăm definitiv afară din cercul grupului nostru global, dacă aceşti colegi refuză să urmeze principiile noastre şi rămân la opiniile lor, care sunt diferite de cele determinate de cabalişti.

Cabaliştii sunt oameni care sunt deja pe nivele spirituale şi care ne trag de acolo spre ei. Ei sunt cei pe care noi vrem să-i urmăm şi nu pe orice om din această lume care urmează anumite scopuri ale sale şi al cărui ego arde acum în el împingându-l spre aceste scopuri.

Este foarte important să ne amintim asta. De fapt, este tipic pentru fiecare şi singura diferenţă este chestiunea gradului, dar sunt mulţi oameni în care egoul nestăpânit arde atât de puternic că îi împinge să stabilească o nouă direcţie pe care ei o consideră de cuviinţă. Dacă ei nu se pot înfrâna, grupul trebuie să o facă.

Putem întâlni astfel de oameni printre aceia care se ocupă activ cu diseminarea. Ei ard cu pasiune să facă totul aşa cum văd ei, şi nu lasă pe alţii să participe la muncă, ţinându-i pe ceilalţi la distanţă şi protejându-şi „teritoriul”.

Noi trebuie să observăm astfel de tendinţe destructive pentru munca noastră. Pe de o parte, omul va trebui să fie liber să muncească şi să avanseze cu succes, iar pe de altă parte, dacă el aspiră să facă această muncă singur, fără să-i atragă şi pe ceilalţi în ea, fără să le dea şi lor oportunităţi egale împreună cu el pe acelaşi teritoriu, atunci acest lucru va începe treptat să aibă un efect destructiv şi asupra lui, şi asupra celorlalţi.

Noi va trebui să verificăm constant dacă este egalitate între noi şi dacă suntem deschişi în relaţiile noastre unii cu ceilalţi, astfel încât nu vor exista cazuri în care cineva să încerce să ţină un anumit teritoriu pentru el, o anume nişă, o direcţie în care el va fi intangibil. Totul va trebui să fie deschis pentru fiecare şi omul ar trebui să fie deosebit de fericit când se dizolvă printre ceilalţi peste tot, în fiecare activitate, în fiecare scop şi în fiecare succes.

Dacă asta nu se întâmplă, astfel de oameni vor provoca în cele din urmă un mare rău grupului, chiar dacă, pentru un timp, pare că ei fac o treabă bună. Trebuie să fim foarte atenţi la ei.

Dacă un om nu poate lucra subjugându-se pe sine cu adevărat, şi doar mimează modestia, ca la teatru, în cele din urmă el va produce daune. Deci, noi trebuie să fim foarte atenţi cu astfel de oameni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Conversaţie despre grup”

Bumerangul se întoarce totdeauna la tine

În toate grupurile sunt uneori probleme şi sunt oameni care nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă şi cred că ei trebuie să avanseze altfel. Sunt aceia care acţionează aşa fiindcă pur şi simplu natura lor este să fie altruişti şi filosofi. Asta nu are nimic de-a face cu calea corecţiei şi ei nu au punct în inimă. Ei vin şi încep să decidă cum trebuie să meargă lucrurile şi cred că totul trebuie făcut într-o formă contrară fiindcă, desigur, este împotriva naturii lor egoiste.

Sunt diferite cazuri în care omul uneori acţionează astfel fiindcă îi place să domine şi nu se poate abţine până când nu acumulează ceva cunoştinţe şi înţelege metoda. Ia ani, uneori 15-20 de ani, iar până atunci, omul este incapabil să dea „jumătatea lui de ban” care trebuie, jumătatea lui de muncă, astfel încât Creatorul să completeze cealaltă jumătate, însă el crede că poate singur să-şi învârtă viaţa.

Este o mândrie prostească, dar noi de obicei nu percepem asta cu simţurile noastre corporale, fiindcă omul, în această lume, face totul după mintea şi simţămintele lui corporale. Dar dacă începe să se apropie de munca spirituală cu mintea şi aceste sentimente, atunci este o apropiere total naivă şi copilărească. El începe să muncească cu sisteme care sunt opuse formei lui, de care el este total detaşat şi nici măcar nu ştie în ce fel este el opus faţă de ele.

Dacă în acelaşi timp el începe de asemenea să se simtă mândru, atunci, din păcate, îşi face rău nu numai lui, dar şi celorlalţi. În cele din urmă se întoarce la el ca un bumerang şi îl loveşte undeva în această viaţă, dacă este încă în viaţă, sau în următoarea viaţă.

Omul trebuie să ia în calcul că tot răul pe care îl cauzează mediului său va fi de multe ori mai mare şi se va întoarce la el! Astfel, grupul trebuie să se păzească pe sine de astfel de oameni în momentul în care apar astfel de deviaţii. De obicei, se întâmplă dacă grupul nu are o conducere puternică, sau dacă, din diferite motive, nu vrea să facă schimb de informaţie cu alte grupuri. Atunci, alte grupuri nu ştiu ce se întâmplă în acel grup şi nu pot să-l ajute şi să-l susţină.

Astfel de oameni au un ego puternic şi, prosteşte, ei presupun că ştiu şi înţeleg ce trebuie făcut şi încep să dea o gaură în barca generală punând astfel în pericol întregul grup. Acest lucru poate în cele din urmă să ducă la mari probleme în avansarea grupului.

Deci, toate grupurile trebuie să-şi împărtăşească în mod deschis între ei ce se întâmplă în fiecare grup. Totul trebuie ştiut, ca într-o familie, ca într-un singur corp. Noi va trebui să organizăm şi să stabilim un comitet care va asigura conducerea ideologică la toate grupurile ca la unul singur. Comitetul va trebui să fie peste toate grupurile locale şi va trebui să ştie totdeauna ce se întâmplă în fiecare grup şi să fie capabil să decidă ce şi care lucruri vor trebui făcute în fiecare grup, în funcţie de criteriile şi principiile noastre.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 28/10/2012 „Conversaţie despre grup”