Întrebare: La lecția de azi ai spus că în timpul celor 24 de ore ale unei zile este cu siguranţă cineva pe Pământ care studiază Cabala. De ce este acest lucru atât de important?

Răspuns: Acest lucru este foarte important. Vedem acest lucru.

A fost un mare Cabalist în secolul 16, Ramhal, care a avut un grup în Padova, Italia. Avem notiţe de la membrii acestui grup și jurnale ale acestora. Ei au studiat succesiv, astfel încât studiile să nu se oprească. Fiecare subgrup studia timp de 5-6 ore, iar restul oamenilor plecau acasă, la muncă sau să doarmă. Astfel, niciodată ciclul studiilor nu s-a oprit. Acest lucru este important atunci când simțiți că lucraţi în mod constant pentru același scop. Chiar și atunci când sunteţi absenţi, alții lucrează în locul vostru. Şi acest lucru generează un efect special.

Asta ne ajută pe noi toți și acest lucru este foarte important, deoarece există întotdeauna oameni în lume care studiază conform sistemului nostru.
Din Lecţia virtuală 10/14/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Până în prezent, suntem în imposibilitatea de a juca jocul obișnuit printre Cabaliştii din trecut, care au fost mult peste Machsom. Spre deosebire de noi, ei pretindeau că nu sunt deloc preocupaţi în ceea ce priveşte dăruirea, întrucât erau deja în ea. Acționând astfel, aceştia şi-au oferit reciproc o șansă de a simți profunzimea dorinței înainte chiar ca aceasta să apară.

Pentru a urca la gradul următor, trebuie corectată partea suplimentară a dorinței care a fost deja revelată. La început, ea ne apare ca întuneric sau rău. La fiecare pas ni se arată prima dată o anume parte egoistă făcută de Creator. Apoi urmează a doua condiție: „Am creat Tora ca şi condiment pentru corecţie”.

În cazul în care o persoană cere corectarea, Lumina Înconjuratoare (Ohr Makif) coboară la ea de la gradul următor și o corectează, ca răspuns la Man-ul ei.

Dacă ascensiunea noastră este un rezultat al revelației de Sus a înclinației rele făcută de Creator, apoi, pentru a ne accelera avansarea, putem pretinde că spiritualitatea nu înseamnă nimic pentru noi. Dacă vom acționa în acest fel, fiecare dintre noi va avea o șansă de a depăși această desconsiderare. Se întâmplă aşa deoarece când primesc o astfel de întărire a inimii, vreau să mă eliberez de munca spirituală. Deci prietenii mei au inventat cu bună ştiinţă această condiţie internă pentru mine în scopul de a-mi accelera avansarea. Acesta este jocul pe care îl vom juca cu toţii după ce vom intra în spiritualitate.

Deocamdată, această stare este încă înaintea noastră. Noi nu jucăm acum „jocuri pentru adulţi”, ci, dimpotrivă, suntem inspiraţi şi avem spiritele înălţate. Eu joc în faţa prietenului meu ca şi când am ajuns deja la gradul superior. Îi demonstrez că totul este minunat, aşa că unde eşti tu? E ca și cum l-aș stimula pe prietenul meu să crească cât mai repede posibil.

Începătorii trebuie să fie foarte precauţi cu activităţile şi cuvintele lor în care nu se distinge scopul. Astfel, noi toți trebuie să ne inspirăm reciproc prin măreția scopului nostru spiritual. Noi nu lucrăm niciodată pentru forţa de a dărui intensificând opoziţia celorlaţi, ci mai degrabă împingându-i reciproc spre dăruire. De aceea, trebuie să fim foarte precauți și prin toate mijloacele să evităm să fim nechibzuiţi.

Toate activitățile şi conversaţiile noastre, precum şi jocurile pe care le jucăm cu noi înșine sau cu prietenii noştri (care sunt interne sau externe) trebuie să fie strict orientate spre scop. Asemeni copiilor care doresc să crească și să devină adulți,  nici noi nu ar trebui să ridicăm niciodată obstacole unii pentru alţii. Noi trebuie să ne împingem înainte reciproc prin acordarea unui exemplu bun.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de cabala 10/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a scăpa de toate necazurile noastre trebuie să fim în contact cu gândul original general care acţionează în toată natura. Implementăm acest gând în vasele noastre interne, prin conexiunea corectă dintre oameni.

Astăzi, noi radiem „unde” de influenţă rea cu mintea noastră, de forţa care este adresată dorinţei noastre – „viruşi” reali de control, de folosire a celorlalţi, etc. Când ei sunt transmişi de la unul la altul, aceşti „viruşi” duc la diferite fenomene negative. Îi infectez pe ceilalţi şi apoi această infecţie se întoarce la mine multiplicată. În cele din urmă, fiecare suferă de o poluare colectivă a spaţiului, într-o umanitate care este în reţeaua urii reciproce.

Acesta este sistemul în starea lui curentă: ură, rivalitate, invidie, poftă trupească, mândrie, dominaţie şi îndemnul etern de folosire a tot ceea ce este pentru binele meu propriu.

Ce ar trebui să facem? Va trebui să căutăm metode ca să schimbăm acest sistem după principiul: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”şi „Iubeşe-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Cu ajutorul profesorului şi a unui mediu corect, tu vei începe să-ţi schimbi gândurile în direcţia corectă pentru binele lumii. Aceste gânduri vor începe să se răspândească în lume ca valurile – de data aceasta, ca un „virus” benefic.

De ce viruşi? Pentru că ei pătrund în ceilalţi fără ca ei să ştie. Este ca şi cum tu i-ai conduce pe ceilalţi prin intenţiile bune ale gândurilor tale, şi asta îi schimbă în bine şi nu în rău.

Astfel tu faci lumea mult mai sănătoasă. Până la urmă, o particulă din „scânteia” care a creat universul pâlpâie în tine şi tu vei deveni „reprezentantul” ei; tu vei acţiona. Ea a făcut să funcţioneze omenirea şi acum omenirea acţionează folosind această Lumină, Forţa Superioară.

Întrebare: Poate virusul benefic să treacă prin scutul meu egoist şi să mă facă altruist?

Răspuns: Nu, aceasta este doar o parte a ideii. Nimeni nu îţi ia libera alegere. Gândurile externe care sunt susţinute de alţi factori în relaţiile dintre noi, cum ar fi mass-media, familia, rudele, cunoştinţele, etc., nu te forţează, ci doar te ajută să iei o decizie. Acestea au un impact pozitiv şi, treptat, din diferite surse, îţi aduc mesajul că rădăcina la toate necazurile noastre, fie că ţin de economie, ecologie, finanţe, sănătate, divorţ, consum de droguri, sinucidere, tensiune mărită, diabet, etc – este în conexiunea dintre oameni. Această conexiune este în dezechilibru. Toată lumea vrea să înşele pe toată lumea, chiar dacă ei, de fapt, ar trebui să păstreze între ei echilibrul.

Tu, treptat, introduci în interior acest mesaj şi apoi primeşti o anumită lovitură – de exemplu în afaceri, sau o boală, sau poate copiii tăi sunt implicaţi în droguri şi prostituţie. Sunt destule oportunităţi să se ajungă la punctele noastre slabe. De obicei este imposibil să rezolvi aceste probleme cu bani.

După asta începi să te gândeşti la viaţa ta: „Cum pot să o corectez? Cum pot să echilibrez necazurile? Cum pot să îndulcesc situaţia?” Treptat începi să realizezi că adevăratul motiv pentru ceea ce se întâmplă este lipsa de echilibru general în societatea umană. De aceea, există nevoia de a echilibra lucrurile.

Întrebare: Să presupunem că mă „bombardezi” cu viruşi pozitivi, dar eu, produc şi eu viruşi egoişti. Deci, de ce sunt viruşii tăi mai puternici decât ai mei?

Răspuns: Pentru că noi acţionăm cu natura. Există un plan general, iar noi îl aplicăm şi îl promovăm. Este uşor pentru noi fiindcă noi acţionăm după de mecanismul superior. Tu, de cealaltă parte, mergi împotriva lui, împotriva curentului. Aşa că, necazurile tale cresc zi de zi, până când, în final, eşti în „faliment” complet.

În final, dacă folosim terminologia acestei lumi, noi trebuie să ajungem la un sistem întreg, la echilibru între noi şi cu toată natura: cea minerală, vegetală, şi animală. Cele două forţe – pozitivă şi negativă – trebuie să se conecteze în interiorul meu la înălţimea lor completă, în echilibru şi în susţinere reciprocă. Ele nu se anulează una pe cealaltă şi mă lasă pe mine în mijloc, nu! Eu le folosesc pe amândouă în mod pozitiv, pentru a dărui celorlalţi. Acesta este adevăratul echilibru.

Atunci voi fi ca scânteia iniţială, mă voi conecta conştient la planul general al naturii şi mă voi întoarce la rădăcini – să dăruiesc şi să iubesc.

Întebare: Poate această iubire să ne ajute să facem faţă acum necazurilor şi problemelor noastre?

Răspuns: Desigur, fiindcă ea conţine în ea toată ura – ea nu o anulează ci din contră, o conţine.

Întâi, descopăr în mine egoul, răul la cel mai înalt nivel – ceea ce înseamnă dorinţa de a-i folosi pe ceilalţi pentru binele propriu. Vreau să scot de la ceilalţi cât de mult se poate şi asta mă ajută să-i înţeleg în profunzime. Ideal, eu trebuie să-i cunosc profund, până la ultima celulă – pentru a extrage profesional tot „sucul” din ei, pentru a-i folosi la maxim şi apoi să-i arunc. La asta aspiră egoul. Dacă el nu există, eu nu pot contacta pe nimeni. Egoul mă ajută să-i „mestec” pe ceilalţi şi să-i înţeleg complet.

Acum, din contră, eu vreau să te ajut şi să-ţi aduc cadouri, deci cum aş putea să mă descurc fără ego în această dăruire? De fapt, eu continui să folosesc toţi viruşii, dar îi schimb în buni. Înclinaţia rea devine înclinaţia bună.

Azi, se întâmplă acelaşi lucru peste tot în lume, care a devenit integrală mulţumită acestui ego; descoperim conexiunea mutuală inseparabilă şi în acelaşi timp conexiunea negativă care, de fapt, ne distruge şi ne omoară. Uniunea Europeana este ruptă în bucăţi, dar nu se poate dezintegra. Suntem disperaţi, dar nu avem unde fugi: este imposibil să tăiem legăturile. Există o singură soluţie – să corectăm conexiunile dintre noi, fiindcă nu putem scăpa.

Din „Discuţii despre o viaţă nouă” 10/10/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să ne conectăm în toate dorinţele noastre, pentru a atinge scopul, conexiunea dintre noi, despre care nu ştim nimic. Este un puzzle pe care Creatorul ni-l dă şi trebuie să încercăm să punem toate piesele împreună.

Încercăm să ne conectăm cât de mult putem, dar Creatorul trebuie să ne ajute să venim în contact unul cu celălalt. Nu ne putem atinge singuri şi cu atât mai mult să ne conectăm. Creatorul trebuie să fie calitatea dăruirii dintre noi, care să ne îmbine împreună.

Cu cât mai mult ne apropiem unul de celălalt, cu atât mai multă respingere simţim, precum doi poli pozitivi sau negativi ai unui magnet, pe care cu cât mai mult încerci să-i aduci mecanic împreună, cu atât mai mult se resping unul pe celălalt, prin câmpul magnetic.

Deci ce ar trebui să facem? Creatorul trebuie să fie elementul ce lipeşte, aici. Aceasta înseamnă că, forţa dăruirii trebuie să fie mai mare decât forţa primirii şi atunci vom adera unul la celălalt şi nu vom neutraliza forţa de respingere, ci vom începe s-o folosim. Nu există asemenea exemple în lumea noastră, dar în spiritualitate, forţa de respingere devine forţa de atragere.

Nu înţelegem cum poate fi asta. Încă avem foţa de respingere, egoul rămâne cu dorinţele sale, dar lucrează într-un mod opus. Nu există nimic de acest fel în lumea noastră, aşa că nu înţelegem cum poate opera forţa de respingere, precum forţa de atracţie. Pentru a face asta, avem nevoie de o calitate specială numită Lumina ce Corectează, care brusc permite forţei de respingere să se alăture forţei de atracţie şi conexiunii şi prin asta nu se anulează şi nici nu devine o forţă opusă, ci rămâne exact aşa cum este.
Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 180/10/12, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil ca aspiraţia noastră către noul nivel integral în relaţiile dintre noi, să devină soluţia la suferinţa omului?

Răspuns: Am convingerea că unitatea integrală va putea să distribuie toate plusurile şi minusurile societăţii moderne în aşa fel încât ele să devină echilibrate. Această armonie va fi resimţită de toţi.

Va linişti într-adevăr pe fiecare, nu numai în interiorul relaţiilor sociale, dar şi în cele politice, economice, de învăţământ şi educaţionale. Aceasta va ridica umanitatea la un nivel total diferit.

Oamenii vor începe să simtă că trăiesc într-o lume integrală, în lumea întrgii naturi. Eu cred că vom vedea o lume diferită exact prin această expansiune a interacţiunii integrale.

Din Kab Tv „Construirea unui mediu social” 24/9/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Văzând defectele unui coleg, văd de fapt defectele mele. Cum pot identifica într-un coleg de grup starea corectă?

Răspuns:Munca cu grupul este diversă şi se desfăşoară până la sfârşitul corecţiei. În plus de asta, viziunea mea despre grup se schimbă constant. Chiar dacă sunt doar câţiva oameni în grup, dacă îi vad ca fiind mari, dacă îi văd ca şi cum nu ar fi nimic altceva pe lume, ca şi cum ei ar fi întreaga mea realitate, grupul devine mare în ochii mei. Totul depinde de ce valoare îi dau eu şi cât de important este el pentru mine. Este ca pentru un copil pentru care tată lui este cel mai bun din lume. Aici, calitatea şi cantitatea sunt amestecate.

Apoi avansez, şi dacă ajung aproape de colegi, văd în ei sistemul superior în care trebuie să fiu incorporat.

La fel ca universul, cu tot în el, grupul include toate lumile spirituale şi noi suflete se alătură în el tot timpul şi, aceasta este de fapt Lumea Infinită (Ein Sof). Toate lumile sunt revelate în ea ca un sistem care ne conectează. Aducându-le mai aproape una de alta, noi le micşorăm şi le adunăm sus, până ele devin Lumea Infinită (Ein Sof).

În consecinţă, încep să văd colegii de grup şi realitatea diferit. Acum încep să văd oportunităţile care mi-au fost date; încep să mă conduc atât pe mine cât şi realitatea agăţându-mă de direcţia aceluiaşi scop. Mă ferec de ea şi tânjesc după o astfel de garantare reciprocă între noi, astfel se crează o dorinţă unică. În ea, în funcţie de asemănarea noastră cu ea, noi vom descoperi o singură forţă.

Astfel avansez, folosindu-mă pe mine, grupul, şi tot ceea ce este între noi, pentru a obţine acest scop. Nu trebuie să părăsesc grupul, în el descopăr totul: cabaşiştii, sufletele, Parţufim (feţele), lumile, totul este conectat şi inclus în el. Asta este ceea ce descoperă omul în prin  avansarea lui.

Întrebare: Asta înseamnă că grupul „transmite” în gama de frecvenţă a dăruirii şi numai eu, fiind acum necorectat, primesc alte frecvenţe egoiste?

Răspuns:Adevărat, noi nu suntem acordaţi încă la frecvenţa dăruirii. Se spune: „Omul judecă în funcţiie de propriile defecte”. Acest lucru se referă la toate senzaţiile mele, ele nu sunt încă reale şi, între timp, dorinţa egoistă acţionează în ele, şi, astfel, în loc de tabloul corect, percep şi simt iluzia înceţoşată din această lume.

Corectându-mi trăirile, voi vedea o realitate diferită, dar din nou va fi percepută şi stabilită prin cele cinci simţuri ale mele. Până la sfârşitul corecţiei, aceasta va fi de asemenea limitată de cadrele spirituale ale celor cinci Sfirot, Parţufim, şi lumi. În lumea spirituală, percepţia este, de asemenea, numai în materie şi în forma îmbrăcată în materie. Acum ni se pare că în momentul în care vom intra în spiritualitate, toate paravanele vor cădea, dar nu este aşa. Acolo, de asemenea, omul obţine totul în vase, în dorinţele lui limitate.

Este adevărat că el obţine conexiunea între diferite fenomene şi asta îl umple, dar umplutura este, de asemnea, relativă. Dar ca să obţină percepţia întregii realităţi adevărate, trebuie ajuns la sfârşitul corecţiei şi noi nu ştim cum este asta.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Cabala 18/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este  indiciul conform căruia o persoană intr-adevar avansează de-a lungul celor trei linii și nu doar se înșeală, ca de exemplu  în cazul justificării precum careia  Creatorul exista în toate?

Raspuns: Indicația avansării este că persoana nu spune doar „mulțumesc lui Dumnezeu” in legatură cu orice, ci se află în situații în care nu poate identifica imediat Creatorul, deși un adevărat erou, care este deja ridicat in spiritualitate, Il identifică . Trebuie să ajungem la o corectare profundă, în scopul de a ne examina noi înșine în mod constant și a avea puterea de a mulțumi Creatorului pentru toate cele  rele, ca si pentru toate cele bune.

Până atunci, există un drum lung, se trece prin multe stări. Uneori, o persoană se află într-o stare in care nu poate fi de acord cu Providența superioară, nu o doreste si nu o acceptă. Linia stângă este descoperită și în ea „Faraonul”, răul, începe să vorbească.

Trebuie să alocăm timp pentru ca tot răul despre care vorbește Tora  sa fie revelat în noi, toate păcatele. Atunci când o persoană intră într-o astfel de stare de păcat, el spune exact ceea ce Tora ne spune: „Cine este Creatorul ca sa  trebuiască să ascult de El?” Persoana blesteama Creatorul, și ia locul tuturor răufăcătorilor celebrii: ” Bil’am , Balac, Haman, deoarece el trebuie să descopere totul din  linia stanga.

Dacă el intră linia dreapta de la început, nu pentru a  „salva rănile cu miere”, dar, în scopul de a avansa, atunci părăsește linia de stânga. Apoi, el gestionează cele două linii. În caz contrar, acesta nu este numita linia dreapta, ci doar o stare de seninătate. O linie este ceva care este limitat in ambele părți.

Din partea intai a lectiei Daily Kabbalah Lesson 10/17/12, Shamati nr11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Şamati 11, Bucurie cu fior: Prin urmare, unde este iubire, acolo trebuie să fie la fel de bine şi teamă fiindcă frica este un golul. Rezultă că atunci când sunt amândouă, este umplere (întreg). Altfel, fiecare vrea să o înlocuiască pe cealaltă. Iubirea este numită  existenţă, iar frica este numită moarte şi gol. Numai cu ele împreună este acolo un întreg. Şi aceasta se numeşte „două picioare”, şi în mod sigur, atunci când omul are două picioare poate să meargă.

Toată munca noastră este concentrată pe două linii: dreapta şi stânga, iar linia de mijloc vine de Sus. Aici, dedesubt trebuie întâi să avem grijă de întregire. Trebuie totdeauna să pornim pe linia din dreapta întâi şi să ne ocupăm de ea: să ne gândim cat de mult putem la întregire (integrare), la măreţia Creatorului, la importanţa scopului, la măreţia grupului şi a membrilor săi.

Pe de altă parte, este imposibil să fii tot timpul în stare de integrare, fiindcă atunci nu ar fi nicio avansare. Dacă omul nu părăseşte niciodată starea de întregire, este numit Hasidism, când totul este aparent primit cu iubire şi cu bucurie.

Omul se ridică el însuşi, artificial, la această atitudine, gata să se bucure indiferent de ce se întâmplă. Astfel se anulează în el critica. Deci, este posibil să educăm omul pentru a adopta acest tip de atitudine. Educaţia pune omul pe o linie, fie stânga sau dreapta, şi el urmează această linie şi se opreşte constant la un singur principiu.

Acestea sunt credinţele şi religiile care ţin omul într-o stare de bucurie, într-o stare constantă de euforie, şi mai sunt alţii care sunt într-o permanentă stare de plâns, forţându-se să se tortureze, să simtă că el este păcătosul, ca „un nebun care stă cu mâinile în sân, mâncându-şi propria carne”.

Dar calea corectă ca să avansezi şi ca să construieşti o fiinţă umană, trebuie să fie pe două linii, iar omul trebuie să le construiască el însuşi. El trebuie să dezvolte linia dreaptă prin mediu, imaginându-şi cât de mult poate măreţia Creatorului. El construieşte linia din dreapta în măsura în care se poate anula pe sine în faţa mediului care îi oferă sentimentul măreţiei Creatorului.

Asta înseamnă că pentru a fi pe linia din dreapta, el deja s-a anulat pe sine, ceea ce înseamnă că linia stângă este inclusă în linia dreaptă. Dacă prin asta el se supune pe sine în faţa măreţiei Creatorului, stare pe care o primeşte de la mediu, şi îşi construieşte linia lui din dreapta, atunci el este deja parte din munca spirituală şi nu doar ca să se simtă fericit.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul trebuie să facă eforturi cât de mult poate, să se joace în scopul anulării de sine şi să aprecieze mediul cât de mult poate. Ca rezultat al jocului său, linia dreaptă este construită în el şi, în care el crede că vrea să rămână pentru tot restul vieţii. În momentul în care atinge „saturaţia”, el însuşi se taie de la această stare şi îşi dedică timpul liniei stângi.

În linia stângă el se autoverifică: „Gândesc într-adevăr aşa? Obţin în felul acesta? Simt cu adevărat recunoaşterea măreţiei Creatorului în interiorul vaselor mele, simt recunoaşterea acestei umpleri? Am obţinut cu adevărat o astfel de înţelegere şi simţire în inima şi în mintea mea, ca un embrion care se anulează pe sine total în uterul mamei sale? Sau e doar o impresie externă?”

Dar eu nu vreau să mă anulez. Am anulat doar dorinţele în linia dreaptă şi vreau să simt măreţia Creatorului direct în dorinţa pe care acum o descopăr în linia stângă.

Apoi simt o lipsă, dar ţin aceste două linii astfel încât ele se vor echilibra una pe cealaltă şi niciuna din ele nu va fi înclinată pentru a ţine echilibrul. Nu este o limită specifică de timp pentru linia dreaptă sau pentru cea stângă, deşi se spune că omul ar trebui să petreacă douăzeci şi trei de ore şi jumătate în linia dreaptă şi numai jumătate de oră în linia stângă.

Noi trebuie să adăugăm cât mai mult posibil în linia dreaptă şi în linia stângă. Noi nu va trebui să decidem că am făcut destul şi că acum trebuie să aşteptăm ca Bore să înceapă să acţioneze şi să completeze aceste două linii pentru mine.

Omul se schimbă constant de la o linie la alta până când face destul efort, şi, atunci, se revelează cea de a treia linie. El cheamă această revelaţie prin înălţarea de lipsă din linia stângă către înâlţimea liniei drepte, cerând ca Bore (Creatorul) să-i reveleze măreţia Lui ca răspuns la această cerere. Omul vrea să i se dezvăluie măreţia Creatorului, măreţia dăruirii, doar pentru că aceasta îi va permite să lucreze în dăruire, „deasupra raţiunii”, cu dorinţa care s-a revelat în el.

Dorinţa lui egoistă se predă în faţa măreţiei dăruirii care este revelată şi este de acord să muncească sub dominaţia Creatorului. Asta înseamnă că omul construieşte „capul Parţuf-ului spirirual”, unde calculează lucrurile care-i permit să dăruiască şi să primească în scopul dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Articolul lui Rabash „Ceea ce nu trebuie să adăugați și ceea ce nu trebuie să derogati de la lucru”: O persoană care dorește să urmeze calea adevărului trebuie să aloce o anumită perioadă de timp pentru a urma linia dreaptă, iar apoi el trebuie să urmeze linia stângă. Ne este poruncit ca fiind interzis să insistăm pe una din căi mai mult decât pe cealalată. Calea dreaptă se numeste faza de plenitudine, atunci când o persoană poate fi foarte recunoscător Creatorului. Apoi, trebuie să treacă la linia de stânga, la calea de stânga,  este timpul de a-si vedea starea sa reală, motivată intemeiat. Apoi, este timpul pentru o rugăciune, deoarece o rugăciune provine din nevoia de a rezolva o deficiență. Cu cat este mai mare deficienta, cu atat mai profundă este rugăciunea din inimă. Așa cum se spune: „Din adâncuri te-am chemat Dumnezeule”.  Deci, cele două linii trebuie să se afle in echilibru„pana cand linia a treia vine intre ele”.  După ce a lucrat în două linii, o persoană este recompensata cu aderarea la Creator.

A treia linie, linia de mijloc, este construită de către primele două linii. În prima linie, linia de dreapta, îi mulțumesc Creatorului și cresc măreția Lui cât de mult pot, in functie de cat de mult am fost impresionat de mediu, de prieteni și de studiu și pot  imagina Creatorul  mare, atotputernic, bun, binevoitor și milostiv. Linia de dreapta este plinătate infinită.

Apoi, în linia de stanga vad starea mea adevărată, ceea ce înseamnă în ce măsură eu nu simt că Creatorul este mare și că El este daruitor si bun.

Apoi vine a treia linie din dorința mea de a avea sansa de a vedea cu adevărat Creatorul ca mareț și întreg în cadrul gandirii mele motivate și să-i mulțumesc cu adevărat Lui nu numai în credința deasupra rațiunii. Apare a  treia linie între primele două linii și, prin urmare, o persoană avanseaza de-a lungul liniei de mijloc.

Ca răspuns la o astfel de dorință Creatorul ne dă puterea de a avansa si persoana Il atinge. Dar persoana Îl atinge în credință mai presus de ratiune, în recunoștință. Apoi, el poate continua, în mod constant avansarea de-a lungul celor trei linii, dreapta, stânga, și de mijloc.

În linia de mijloc el cere ca linia sa stângă sa fie ca si linia dreaptă. El simte măreția Creatorului precum și smerenia sa și sentimentul său de deficit se naște din aceste doua linii, stânga și dreapta – o rugăciune isi află răspunsul prin primirea revelației măreției Creatorului.

Liniile de dreapta și de stânga sunt conectate prin faptul că se naște linia a treia, linia de mijloc. Astfel, o persoană face un pas înainte, în măsura în care el poate ridica maretia Creatorului chiar mai mult, și apoi se comuta pe linia de stânga si vede cum intelege aceasta cu ratiunea sa. Apoi, o rugăciune este născuta în el și cere ajutor de Sus: linia a treia.

Primele două linii depind de o persoană, iar a treia linie vine de Sus.

Din pregatirea pentru  Lectia zilnica de Cabala din 10/17/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→