Intrebare: Ma adresez voua inspaimantat de urletul vantului si de furtuna. Dincolo de fereastra este un uragan. Ce ni se intampla?

Raspuns: Suntem prinsi intr-o capcana ce a fost pregatita pentru noi de catre natura noastra egoista. Sub influenta naturii sale, o persoana tinde sa 1) isi satisfaca nevoie de baza ( rezonabile) si 2 ) sa isi satisfaca dorintele pentru excesele care survin in ea sub influenta mediului ei. Decat sa aspiram catre similitudinea cu natura – transformand umanitatea intr-o singura familie-  noi ne angajam in competitie, individualism si protectionism.

Propriul interes al producatorilor impun o societate de consum in care fiecare tinde sa faca excese in orice. Cu toate aceste ei niciodata nu ating fericirea pentru ca acest sentiment de fericire nu ii incita sa faca noi achizitii si anuleaza cultul consumului.

Toate acestea sunt facute pentru a inlocui valorile spirituale cu cele materiale. Oamenii sunt limitati, pacaliti de iluzii si sunt amagiti de cultura in masa; este mai usor sa vinzi unor astfel de oameni si este mai usor sa ii manipulezi. Contrastul crescator dintre umanitate si natura integrala creaza diferite tipuri de dezechilibre care se manifesta in forma sociala sau in dezastre naturale.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Din articolul “Ce inseamna un potop de ape in munca’de  Rabash: In Zohar,  Noe comenteaza la cuvintele “si aduc un potop de apa pe pamant”… noi stim ca atunci cand o persoana incepe munca sa in vederea daruirii, corpul pretinde, “Ce ai de castigat prin munca asta?” Care e scopul in a nu dori sa muncesti pentru tine insuti; la urma urmei ar trebui sa te ingrijorezi despre cum sa te bucuri in viata iar ca sa daruiesti inseamna ca tu nu lucrezi pentru binele tau. Asa ca este impotriva naturii noastre si este numit “ o pretentie a ce.”

Dar este o alta pretentie, cand corpul obiecteaza la munca pentru Creator, cand o persoana spune corpului ca trebuie sa credem in Creator, ca El e atent la astea si guverneaza lumea ca fiind bun si binevoitor. Apoi corpul vine la o persoana cu pretentiile Faraonului care spune: “Cine e Domnul ca sa ascult la El?”ceea ce inseamna ca e dificil pentru el sa creada in Creator. Asta inseamna ca el spune ca poate munci pentru beneficiul Creatorului doar daca el simte maretia Creatorului atunci intelege  ca merita sa lucrezi pentru EL.

Aceste doua intrebari: “Cine?”si “Ce?” trebuie sa apara in fata oricei persoane pe drumul ei spiritual si sa ii fie revelata in totalitate. O persoana ar trebui sa stie cum sa faca fata acestor intrebari si sa le inteleaga cat se poate de profund. Acestea sunt intrebari fundamentale care rezulta dintr-o cercetare atenta investita in grup, in studiu si in marile eforturi pentru a avansa catre scop.

Ca rezultat intrebarile “Cine?”si “Ce?” sunt revelate unei personae si exact aceste intrebari sunt cele care il balanseaza si stabilizeaza  si il ajuta sa clarifice legat de ce puteri are nevoie pentru a-si construi vasul spiritual.

Acest vas care este construit din doua linii opuse in fiecare in parte, deasupra carora persoana construieste linia de mijloc.; deasupra tuturor atributiilor si discernamintelor el trebuie sa determine un discernamant comun numit linia de mijloc.

Asa ca initial el trebuie sa limpezeasca cele doua intrebari “Cine ( Mi )?”si “Ce ( Ma )?” care se refera la apele  (ma- im ) potopului. Rabash scrie: “Iar daca o persoana e fericita cu aceste doua intrebari, ca acum are loc pentru munca deasupra ratiunii, atunci se dovedeste ca el este salvat de apele potopului.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/10/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: „Dragă Rav, am fost surprins să te aud spunând că Romney este îngerul bun şi Obama este îngerul rău, de asemenea ai spus că în Cabala, este scris că inimile conducătorilor sunt în mâinile Creatorului. Eu sunt cetăţean canadian rezident în SUA şi unul din studenţii tăi din iulie 2009. În fiecare zi ascult online lecţiile de dimineaţă şi urmez sfatul tău referitor la unitate şi la succesul convenţiilor”.

Răspuns: Indubitabil, inimile conducătorilor sunt în mâinile Creatorului, dar ei sunt ca îngerii, forţe neînsufleţite care sunt conduse în funcţie de cum este pusă în aplicare administrarea, prin îngerul bun, sau rău. Conducătorii nu aleg şi nu schimbă nimic, ci oamenii sunt cei care îi aleg pe ei, asfel, ei îşi aleg propriul lor destin.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Măreţia Creatorului este o temă foarte complicată. Desigur că noi nu ne putem mişca fără să simţim măreţia Lui, dar noi nu vrem ca ea să fie ca în lumea noastră, când ea este parte din natura noastră, adică, atunci când respectăm o persoană importantă.

Importanţa depinde de mediu. Dacă oamenii din jurul meu respectă pe cineva, atunci şi eu îl voi respecta. Dar dacă oamenii din jurul meu dispreţuiesc pe cineva, în mod cert şi eu îl voi dispreţui de asemenea. Depinde de societatea care mă impresionează. Eu decid în funcţie de opinia societăţii cine este important şi cine nu.

Desigur că eu sunt gata totdeauna să servesc un om important. Totul depinde de cât de important este omul în ochii mei şi dacă eu sunt de acord să-i car geanta care cântăreşte 10 kg, sau 100 de kg, să muncesc pentru el o zi, sau tot restul vieţii. Dar acestea sunt motive pur egoiste. Dacă Creatorul îşi dezvăluie nouă măreţia Lui, noi vom munci bucuroşi pentru El, la fel ca pentru un om important, adică, din cauza dorinţei egoiste. Nu ar trebui să fie credinţă deasupra raţiunii şi intenţia de a dărui, ci ego ordinar, fiindcă eu voi munci pentru plăcerea pe care o primesc fiindcă aparţin unei mari personalităţi.

Este o plăcere să serveşti o persoană mare, aşa este natura noastră şi, de aceea, într-un astfel de caz, maşina noastră funcţionează cu combustibilul obişnuit şi nu execută muncă spirituală. Asta fiindcă munca spirituală este peste orice plată pe care dorinţa de primire o primeşte drept compensaţie.

Deci Creatorul nu poate să-Şi dezvăluie măreţia nouă dacă noi Îi cerem asta, fiindcă o putem folosi ca să muncim, punând măreţia Creatorului ca pe o condiţie a muncii noastre. Fiindcă atunci noi, vom avea aceeaşi situaţie ca în lumea noastră. Eu subestimez pe cineva şi îl dispreţuiesc şi, deodată, societatea îmi spune: „Nu ştii ce om mare este acesta? Cât este de deştept, de bogat şi de influent?” Atunci eu voi începe imediat să-l respect şi voi fi gata să-l servesc.

Creatorul este ascuns şi nu ne dezvăluie măreţia Lui, până când noi, cu ajutorul grupului, profesorului şi a studiului, nu ne pregătim pentru a vrea cu adevărat să dăruim. Şi o vom primi, numai dacă avem nevoie de forţa Creatorului, de măreţia Lui, numai pentru a obţine dăruirea.

Asta înseamnă că dăruirea va trebui să fie pe primul loc, şi numai de dragul dăruirii va trebui să vrem să simţim măreţia Creatorului. Numai în acest caz vom revela măreţia Lui, bazându-ne pe ceea ce este important pentru noi, importanţa dăruirii.

Omul are nevoie să pregătească o lipsă foarte specială, numită trei linii. Vom afla mai multe despre această problemă foarte importantă, dar este bine ca noi să ne-o apropiem. Este o condiţie foarte subtilă şi fundamentală a cunoaşterii modului de a şti cum să separăm devotamentul în care dorinţele egoiste sunt ascunse, de dăruirea adevărată referitoare la măreţia Creatorului.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 30/10/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Se spune că Creatorul a creat înclinaţia rea, dar, de fapt, problema este că eu însumi trebuie să descopăr înclinaţia mea, să descopăr că dorinţa mea iniţială este rea şi opusă Creatorului.

Nu este uşor. Chiar dacă Creatorul îmi dă şi eu primesc, ce e atât de rău în asta? Problema nu este dorinţa. Ea rămâne aceeaşi, nici bună, nici rea. Eu însumi stabilesc răul prin obţinerea lui.

Omul ajunge la primirea Torei când are nevoie de corecţie, când descoperă în interiorul dorinţei lui intenţia rea, adică, este pentru el şi împotriva celorlalţi, împotriva celorlalţi însemnând împotriva Creatorului. Asta este ceea ce el numeşte rău. Acest lucru cere pregătire serioasă pentru a putea simţi o astfel de ruşine în care să simţi că „aş prefera mai bine să mor decât să trăiesc”.

Ne imaginăm dăruirea Torei ca pe o necesitate, ca pe o convingere că muntele de ură se prefigurează peste noi şi nu ne lasă nicio şansă. Dar omul trebuie să simtă nevoie fiindcă nu există constrângere în spiritualitate. Deci, cum poate fi rezolvată această problemă? Pe de o parte Creatorul „mă împinge în zid”, iar pe cealaltă parte, eu trebuie să simt lipsa.

De fapt, ceea ce Creatorul comandă este doar o condiţie şi, dacă eu o îndeplinesc, primesc Tora, ceea ce înseamnă metoda de corecţie. Dar eu însumi trebuie să stabilesc această condiţie şi să fiu de acord cu ea: „Dacă nu o accept, atunci mai bine mor, decât să trăiesc”. Aceasta este pregătirea cerută omului.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Un preot deja a afirmat ca super furtuna Sandy a fost produsa de pacatele lui Obama si Romney. Dezastrele majore sunt intotdeauna puse pe seama pacatelor cuiva. Cum evitam caderea in aceasta capcana atunci cand explicam oamenilor ce se intampla?

Raspuns: Ca baza exista doua optiuni: calea Torei si calea suferintei. Daca nu tindem catre partea pozitiva inseamna ca tindem catre cea negativa.

In general orice bine si rau pe care o persoana il simte in lumea asta este pate din guvernarea generala. Nu este posibil sa afirmam ca orice fenomen este detasat de spiritualitate si nu are nimic de a face cu asta. Chiar are.

Acum imagineaza-ti ca, ( Gevurot)  calitatile judecatii  care sunt revelate astazi sunt invesmantate in mila. Datorita acestei puteri lumea poate exista mai departe cat decat placut. In cele din urma forta daruirii va aduna taria sa penetreze proprietatile interne alea judecatii, care sunt astazi manifestate printr-o furtuna. Divizarea sociala se va diminua pe cuprinsul lumii, importanta unitatii va creste, iar educatia integrala se va dezvolta…

Cu toate astea, in realitate e adevarat opusul, iar furtuna e o consecinta a asta. Doar ca nu a fost trimisa ca o pedeapsa. Nu exista pedepse; acestea sunt manifestari ale aceleasi forte pe care nu le-am corectat la timp, conform programului dat. Ele se acumuleaza, iar daca am fi facut totul corect, ne-ar fi inaltat la un grad mai mare. Acum, acest grad la care sa zicem ca ar trebui sa fim este manifestat in forma opusa, in forma dezastrului natural.

Acelasi factor apare nu pozitiv, asa cum ar fitrebuit, ci  negativ. Cu toate astea noi am inversat drumul de la calea Torei la calea suferintei. Aceasta „inversare”este in mainile noastre.

Asa ca, nu este o pedeapsa, ci o consecinta naturala pe care noi insine am provocat-o. Nu e nevoie sa ne imaginam ca si cum Creatorul decide sa ne pedepseasca intr-un fel sau altul. Nu exista nimic de genul acesta; avem de a face cu legile naturii. Noi nu realizam Reshimot-urile revelate ( gene informationale) care se acumuleaza intr-un cont mare; o „penalizare” pe care o primim.

Aceasta „penalizare” este ca un avertisment. Dar intrebarea este daca noi o acceptam corect?

Este spus ca pedepsele atenueaza si purifica corpul. Deci asta ar putea fi inspre bine? „Am fost pedepsit, un dezastru a venit peste mine, si am devenit mai curat. Am indurat dar am devenit purificat…”

Asta este o minciuna absoluta, o greseala fara precedent. Eu insumi am adus peste mine ceea ce am primit pentru ca nu am realizat Reshimo-ul cum trebuia. De fapt, imi este data o sansa acum. Pana acum parcurgand secventa de Reshimot-uri nu am inteles cum trebuie sa ma comport. M-am jucat, am fost confuz in propriul meu egoism si am oscilat.

Iar acum, gasindu-ma intr-o situatie dificila, in cele din urma am primit un „cadou.” Am oportunitatea si abilitatea de a judeca corect. Cu alte cuvinte, dezastrul a venit ca sa ma ajute, sa ma zguduie putin: „Trezeste-te! Nu mai se poate continua astfel! Singur iti faci rau.”In acest caz, un dezastru este un remediu, prin amaraciune. Similar, un copil poate fi tratat intr-un mod dur pentru a fi tinut departe de necazuri.

Asta e motivul pentru care furtuna trebuie vazuta ca un avertisment pe de-o parte, si  pe cealalta parte ca o situatie care ne poate ajuta sa facem calculul corect si sa ne miscam mai departe.

Asta este grozav! Ar trebui sa spunem cat de cat „Multumesc.”

Abordarea este simpla: Tot ce s-a intamplat inainte trebuia sa se petreaca. Nu mai privim inapoi. „Daca” nu mai conteaza. Acum se manifesta o lovitura; de aceea trebuie sa continuam sa facem calculul, acel calcul despre cum sa corectam dorintele corupte, proprietatea judecatii.

Retineti cand se intampla asta: O saptamana inainte de alegerile electorale. Asa ca, sa urmarim ce se intampla: Va ajuta Sandy reevaluarea situatiei? Daca nu, vom vedea uragane mai agresive, dezastre mai severe. Depinde de evenimentele saptamanii urmatoare cum va supravietui US iernii.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 31/10/2012 „Daruirea Torei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→