Intrebare: Acum, că există o furtună în America și oamenii sunt îngrijorați, putem transmite mesajul nostru catre ei prin inimă si nu prin minte?

Răspuns: Da, se pare că eu nu scriu romane romantice, si nu-mi pot exprima sentimentele atat cât mi-aș dori. Sunt construit diferit, eu pot să plâng atunci când văd o formulă, atunci când mă uit la componentele sale, la fel ca în medicină atunci când un pacient care se uită la testele sale medicale vede o catastrofă reflectată în ele. S-ar părea că acestea sunt doar numere, dar ele evoca o furtună de emoții.

Aici este aceeași lucru. Perturbăm legea de bază a naturii, legea  echilibrului, e ca și cum as indoi o tijă de fier -la un moment dat se rupe, dar intre timp timp pare că încă mai avem o marjă de siguranță. Acesta este modul în care se întâmplă întotdeauna: există o limită cu privire la cât de departe poti sa te duci, dar nu trebuie să treci de această limită.

Noi ar trebui să explicam acest lucru oamenilor în moduri diferite. Aici este rădăcina tuturor necazurilor noastre. Ar trebui să le spunem adevărul: Am putea plânge cu ei, dar nu va ajuta. Plansul este doar o nebunie, și trebuie defapt sa localizam problema reală. Problema reală este că mergem împotriva legilor naturii. E de ajuns să ne uitam la statisticile  dezastrelor naturale, chiar și în ultimul an. Nu contează că experții nu sunt întotdeauna de acord cu privire la caracterul lor antropic. Într-un fel sau altul, ele provin de la legile naturii, și așa trebuie să aspirăm spre echilibru.

Am fi putut face aceasta mai din timp și atunci nu ar fi existat o criză economică, o criză în familie, în educație, etc. Dar astăzi o criză generală este revelata în intensitate mare în multe aspecte. De ce? E pentru că nu am corectat dezechilibrul atunci când primele semne au fost minore. „Ei bine, ce dacă există mai multe divorțuri? Ce daca copiii sunt indisciplinați? Deci, ce se întâmplă dacă mass-media este corupta? Ce dacă putem cumpara si vinde orice „Noi nu acordam atenție ego-ului în creștere,care ne departeaza tot mai mult de echilibru  , iar rezultatul acestui lucru va fi un colaps total. În primul rând este dezvăluit în economie, apoi în catastrofele naturale, apoi în foamete la nivel mondial, etc.

Așa că nu trebuie să întârziem. Trebuie să le explicam oamenilor științific de ce echilibrul, homeostaza, sunt  esențiale. Sunt destule articole și dovezi solide cu privire la acest lucru.

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 10/31/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Deoarece egoismul continuă să crească în fiecare grup de educatie integrantă, vor trebui liderii grupurilor să explice inevitabilul acestui proces: cearta, impacatul, apoi cearta din nou?

Raspuns: Desigur! Toata munca grupului și avansarea acestuia de la o zi la alta sunt imposibile fără ridicarea mai presus de ego. Cresterea egoismul este materialul deasupra caruia ne construim pe noi insine. Aceasta este natura muncii noastre.

Multumim lui Dumnezeu că ne certam astăzi,  e grozav! Acum, ar trebui să încercăm să ne ridicam deasupra certurilor. Vom continua să ne ridicam în timp ce cădem, pentru că ne vom clarifica pe acest drum.

Tendința noastră trebuie să fie întotdeauna să ne ridicam, doar să ne ridicam! Și ar trebui să examinam toate coborârile, chinurile, și conflictele, deoarece altfel am putea rămane blocați în ele pentru totdeauna, continuând să fim unul la gâtul celuilalt.

Dimpotrivă, avem nevoie de a  controla căderile într-adevăr, de a le analizeza gandind dacă acestea ne determina sa avansam-  numai în această lumină, în această direcție. Intregul nostru egoism se ridică în noi doar numai pentru ca noi sa il  putem învinge si acesta este scopul.

Din KabTV despre „Discuțiile cu Michael Laitman,” 03/10/2012

Filed under: Criza, globalizare, Egoism - Niciun comentariu→

Aşa cum spune Zohar-ul: „El a văzut că îngerul morţii se apropie împreună cu potopul şi s-a ascuns în arcă”. Adică, el a înţeles că pretenţiile faţă de Creator şi de munca spirituală îl vor lipsi de viaţa spirituală şi, de aceea, el a ajuns la credinţa peste raţiune, la proprietăţile Binei, la dorinţa de a fi numai în dăruire, de a nu primi nimic şi de a se bucura de partea lui, considerând sclavia la Creator ca pe o onoare imensă.

Sarcina omului este să organizeze un mediu care va continua să-l ghideze către scop, lăudând importanţa acestuia. El va trebui să aibă grijă să facă acest mediu cât de mare şi cât de important se poate pentru el însuşi. Dar dimpotrivă, el este împiedicat să facă asta, prin trimiterea întrebărilor: „Cine este Creatorul pe care ar trebui eu să-L ascult?” şi „Ce-ţi dă această muncă?”.

El începe să aibă dubii, de ce ar face munca interioară, care este rostul? Sunt tot felul de interferenţe în această muncă, venite din familie sau din multe alte surse. Şi numai mediul îl va ajuta pe om să rămână pe această cale, nu există alţi factori. Omul trebuie să înţeleagă că el însuşi nu are nicio putere.

Este un război între două forţe. Partea din dreapta este mediul, societatea, cea care transmite în om forţa unităţii şi importanţa scopului, şi partea din stânga cu întrebările egoiste trimise de Creator: „De ce? Ce?” Întrebări care în timp se transformă într-un potop agitat.

Totul vine de sus, de la aceeaşi sursă, dar dacă omul încearcă să aranjeze un mediu puternic, pe partea din dreapta, care să-l susţină, prin asta el realizeză singura alegere liberă. Şi apoi, pe partea din stânga, Creatorul organizează perturbările.

Prins între aceste două forţe opuse, omul este complet confuz, plânge, se simte neajutorat, în măsura în care el are nevoie fie să scape, fie să spere într-un miracol.

Şi atunci, în această condiţie fără speranţă, atunci când omul este aproape înecat în întrebările trădătoare „cine?” şi „ ce?”, şi nu poate ieşi din ele, ideea de arcă se naşte deodată în el. Înţelege că va fi salvat numai dacă primeşte proprietăţile Binei, dăruire, Hafeţ Hesed, va fi mai sus de toate cererile sale.

Aceste cereri rămân, omul nu poate scăpa complet de ele, asta nu depinde de el. Dar, dacă în ciuda tuturor acestor probleme, el intră în arcă, hotărând că aceste ape tulburi ale potopului, toate aceste dubii şi probleme, nu sunt legate de el, el poate fi salvat.

De ce este salvat? Este nevoie de verificare! După toate întrebările „cine?” şi „ce?” („Mi” şi „Ma” în ebraică) care generează apele potopului (Ma-Im în ebraică „ape”), oferă o soluţie materială foarte atractivă. O arcă este destinată intrării în starea de unitate, aderării la acelaşi scop. Astfel, omul va fi în stare să avanseze.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 31/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt atât de multe forţe şi oameni minunaţi şi strălucitori în această lume, iar în spiritualitate, este spus „Nu este nimic în afară de El”, uscat şi simplu. Cum pot eu simţi atracţie pentru lumea spirituală, şi gust şi plăcere pentru ea, astfel încât să vreau să mă grăbesc într-acolo?

Răspuns: Cum poţi să simţi atracţie pentru lumea spirituală? Dacă ai fi simţit mai multă atracţie decât simţi acum, ai fi condus de egoismul tău, tu nu vei fi niciodată în stare să te înalţi peste el, să-l depăşeşti şi să te grăbeşti într-acolo. Aşa că este ascunsă pentru a ne da posibilitatea să facem efort peste egoul nostru şi nu pentru beneficiul propriu.

Dacă ne-am fi mutat în lumea superioară prin egoismul nostru, noi am fi stat pentru totdeauna în egoismul nostru, nu am fi avut nicio şansă să ieşim din carapacea noastră egoistă, şi am fi fost îngropaţi în el, îngropaţi de vii. Noi nu am merge niciodată dincolo de sfera egoistă.

Dacă lumea superioară ţi-ar fi fost chiar acum revelată, ai fi înţeles imediat că acest tărâm nu valorează nimic! Noi vom vedea clar că oamenii sunt animale care trăiesc doar pentru a se hrăni. Simt tristeţe pentru această viaţă, la acest moment, nimic nu merită eforturile noastre, nu are niciun rost să facem copii şi să continuăm să suferim..Nimic nu merită! Clar? Şi atunci?

Ah! există lumea superioară! Întâi de toate este eternă şi dincolo de orice limitări. Timp. Spaţiu, informaţie, totul ne devine complet deschis. Timpul încetează să mai existe, el există doar în această lume, aşa cum spun şi fizicienii, numai sub viteza luminii. Informaţia devine completă şi disponibilă acolo. Omul începe să se simtă că există în spaţiul infinit. El acumulează cunoaşterea absolută despre tot ceea ce se întâmplă în întregul sistem al lumilor, în întregul univers, deoarece acest sistem este analog. Nu este un sistem ceas, nu lucrează în impulsuri, este în continuă mişcare şi în acelaşi timp se odihneşte în linişte. Tu simţi că eşti în interiorul lui şi în acelaşi timp ştii că într-un fel există în tine, adică, tu eşti tot ceea ce este!

Dacă ţie ţi se întâmplă să vezi, chiar şi cea mai mică parte din acest tablou, chiar şi un gram din el, tu vei deveni sclavul acestei senzaţii. Baal HaSulam scrie că dacă ni se va întâmpla revelarea lumii superioare înainte de restrângerea dorinţelor noastre (punct în care omul poate să-şi stăpânească egoul şi chiar să se ridice peste el), atunci chiar şi o picătură de revelare a acestei plăceri enorme, îl va forţa pe om să-şi taie mâna şi piciorul de şapte ori pe zi, numai să trăiască această senzaţie o dată în viaţă.

Înţelegi? Vei fi un sclav şi nu vei putea să faci nimic în afară de a trăi această plăcere. Tu va trebui să faci eforturi mari în grup şi în oricare altă parte, numai pentru a primi acest fel de plăcere. Cu alte cuvinte, tu vei aspira la ea în mod egoist şi astfel te vei distanţa şi mai mult de ea.

Întrebare: Cum putem noi avea posibilitatea să obţinem această stare, dacă noi înşine nu avem puteri?

Răspuns: Întreabă-ţi colegii. Numai ei pot asigura viitorul tău. Dacă ei merg către el, tu îl vei avea, dacă nu, nu!

Lecţia 1 din Convenţia de la Karkov „Uniţi ca să urcăm” 17/8/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→