Daily Archives: 18 noiembrie 2012

Pregătiţi-vă să treceţi pragul Palatului Regelui

Rabash, „Trei Linii:” Înaintea ca unui om să i se acorde ieşirea din iubirea de sine, şi ca el să facă totul pentru a dărui, ceea ce se numeşte Lişma (de dragul Ei), chiar dacă omul studiază diferite lucruri în felul în care sunt, ele sunt numai nume fără comentarii, deoarece omul nu are nicio realizarea a materialele pe care le studiază, deoarece nu ştie nimic despre rădăcinile superioare care sunt numite cu numele Sfinte, sau Sefirot sau Partzufim.

Şi putem învăţa aceste lucruri superioare, numite înţelepciunea Cabala, numai pe calea meritului, deoarece ele pot aduce omului o dorinţă şi pasiunea de a adera la Creator, deoarece acestea sunt lucruri Sfinte, care se referă la nume Sfinte… iar atunci când omul studiază lucrurile superioare pentru a ajunge mai aproape de Sfinţenie, aduce aproprierea Luminii, pe care o vrea din acest studiu, pentru ca el să ajungă să îşi îndrepte toate acţiunile pentru a dărui, iar asta se numeşte munca în pregătire, adică omul se pregăteşte să intre în palatul Regelui şi să adere la El.

Sunt câteva etape în munca de pregătire. În prima faza a studiului, omul ascultă dar nu aude, deoarece nu ştie despre ce este vorba. Toţi termeni despre care vorbesc cărţile de Cabala sunt ascunşi omului – acesta nu îi simte şi nu îi vede; nu se discerne pe el sau mediul lui. Aşa că îşi imaginează că ceea ce aude sunt dorinţele lui.

Nu lucrează cu aceste concepte şi nu le poate discerne, nu poate răspunde la ele, crede că Faraonul este un om care a condus Egiptul, care este o ţară îndepărtată, crede că Creatorul este foarte departe şi că Israel este cineva născut într-o familie de evrei. Îi lipsesc conceptele spirituale corecte, pentru ca să poate simţi imediat o reacţie interioară atunci când le aude.

Dacă aude de o durere în inimă, cap, braţe sau picioare, şi-o imaginează imediat. Simte o recţia la aceste cuvinte, dar termenii de Cabala nu evocă nicio reacţie în el şi, astfel, între timp, studiază fără să îşi atribuie toate acestea. Dar Lumina Înconjurătoarea operează în el şi îl reformează, iar în măsură în care omul face tot ce îi stă în putere, îl aduce mai aproape de lumea superioară.

Principalul lucru este că, la început, omul nu ştie că singura cale de a avansa este de a se supune grupului, învăţătorului şi cărţilor. De fapt, el este ca un copil care trebuie să adere la cei mari, la nivelul superior. Prin asta el scurtează sau prelungeşte timpul. Pregătirea poate dura câţiva ani, până când ajunge suficient de aproape de Lumină şi începe să simtă cum operează Lumina în el şi începe să discearnă fiecare atribut din el. Asta poate dura 20-30 de ani.

Totul depinde de măsura în care omul se poate micşora înaintea învăţătorului, grupului şi studiului, prin toate mijloacele pe care le are. Este perioada de studiu Yenica (infantilă) când omul trebuie să adere şi să fie devotat nivelului superior, atunci când îşi anulează cât de mult posibil mintea şi tot ceea ce ştie. Apoi urmează un stadiu de o mare realizare, când omul începe deja să discearnă aceste atribute în el şi să experimenteze urcări şi coborâri.

În cea de a treia fază el înţelege deja că cel care evocă în el aceste urcări şi coborâri este Creatorul, deoarece El îi spune, „Vino la Faraon!” Creatorul este întodeauna de partea dreaptă iar Faraonul este pe cea stângă, iar omul este lăsat între aceste două forţe, în mijloc. Dar până când acest lucru este cu adevărat revelat în om, el poate numai să ghicească că aceasta este calea, conform cu propriile reacţii. În cele din urmă el ajunge la disperare, deoarece nu poate ieşi din el însuşi spre liberate, de sub dominaţia Faraonulu; iar apoi i se acordă mântuirea.

După aceea drumul nu devine mai uşor. Omul vede pur şi simplu în mod diferit ceea ce i se întâmplă pe drum. Mântuirea vine ca o oportunitatea de a dărui, de a urca deasupra sa şi de a munci, în ciuda sentimentelor interioare neplăcute.

Astfel avansează, iar avansarea sa este determinată de re-evaluarea valorilor sale.
Din pregătirea pentru  lecţia zilnică de Cabala 11/15/12

Salvarea este în conexiune

Rabaş, Scrisoarea 34: Aşa cum este spus, „Iar Domnul va fi asupra voastră ca o lumină eternă.” Când? Când veţi fi cu toţi o singură societate, aşa cum este scris, „trăiţi cu toţii această zi”

De obicei, dacă cineva ia o mână de ramuri, nu le poate rupe pe toate, nu? Dar dacă ia câte una pe rând, chiar şi un mic copil le poate rupe pe toate. Similar, veţi găsi să Israel nu va fi eliberat până când nu va fi o singură societate, aşa cum este spus, „în acele zile şi în cel timp, spune Domnul, copiii lui Israel vor veni, ei şi copiii lui Iuda împreună.” Astfel, când sunt uniţi, ei vor primi faţa Divinităţii.

V-am prezentat cuvintele din Midrash, ca să nu credeţi că problema grupului, care este iubirea de prieteni, se referă la Hassidism. Mai degrabă este învăţătura înţelepţilor noştri, care au văzut cât de necesar a fost unirea inimilor într-un singur grup, pentru primirea feţei Divinităţii.

Putem simţii conexiunea cu Lumina numai dintr-un vas întreg şi perfect; un vas în care care toate dorinţele îndreptate spre a primi sunt acoperite de un Ecran – Masach, care le schimbă în spre a dărui. Acest lucru este posibil numai când există o conexiune, pentru că spre cine aş putea să îndrept intenţia mea de a dărui? Numai spre alţii! Astfel, prin conexiunea dorinţelor noastre şi a intenţiilor în inimă şi minte, reconstruim vasele sparte, iar prin asta ajungem mai aproape de Lumină, până când aceasta va putea ilumina pentru noi.

Dacă între timp noi încercăm numai să ne apropiem unul de altul, atragem asupra noastră o iluminare de la distanţă, care se numeşte Lumina Înconjurătoarea. Aceasta este legea pe care o ştim din înţelepciunea Cabala, care este legea realităţi, legea naturii.

Deci, condiţia pentru primirea ajutorului de Sus, pentru revelaţia Luminii, este conexiunea noastră. Dacă vrem să ne îmbunătăţim condiţia noastră, nu există altă metodă în afară de asta. Nu are niciun rost să căutăm altceva şi astfel să ne pierdem timpul. Trebuie doar să tânjim după conexiune, prin care vom evoca şi vom atrage Lumina care ne Reformează.

Dacă nu acţionăm către conexiune, atunci nimic bun nu va ieşi din eforturile noastre. Astfel, în situaţia foarte dificilă şi tensionată în care se află azi poporul lui Israel, ar trebui să încercăm să ne conectăm cât de mult putem şi să obţinem unitatea. În acest fel vom aduce Lumina mai aproape de noi şi mai aproape de toată lumea. Astfel vom avansa la o stare mai bună printr-o cale mai bună, prin Lumină.

Ar trebui să facem asta înainte ca suferinţa să ajungă la noi şi să ne conecteze punând presiune asupra noastră. Ar trebui ca întotdeauna să avem înclinaţia să ne conectăm de bună voie şi nu pentru că suntem forţaţi să o facem. Aceasta este diferenţa între „calea Luminii” (grăbirea timpului) şi „calea suferinţei”, procesul natural al dezvoltării (în timpul său).

Haideţi să încercăm să înţelegem că această conexiune atrage asupra noastră influenţa forţei bune şi să explicăm asta tuturor. Cu cât se alătură mai mulţi oameni la această conexiune şi unitate, simţind această condiţie şi înţelegând că cu cât diseminăm mai mult şi o publicăm mai mult, prin orice canal posibil, Internet sau TV, cu cât aud mai mulţi oameni de asta şi se incorporează în ea, cu atât vom fi mai aprope de Lumina bună. Lumina este singurul lucru carea operează. Este o risipă de energie să crezi că sunt alte acţiuni care pot îmbunătăţi situaţi noastre, altele decât conexiunea şi unitatea.
Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala din 11/16/12