Monthly Archives: decembrie 2012

Intenția determină acțiunea

Întrebare: Trăim într-o lum fizică în care există multe tentații. Putem dărui doar dacă primim. Cum este posibil să direcționăm plăcerile corporale către dăruire?

Răspuns: Dacă există o intenție corectă în mintea ta, atunci fă ce vrei, deoarece nu poți face nimic rău. Vei face ceea ce va trebui să faci, pentru a ridica corpul și sufletul. Să presupunem că ai nevoie să mănânci două prânzuri, pentru că asta cere corpul tău; atunci mănâncă, dar împreună cu asta trebuie să ai intenția corectă.

Întrebare: Vor interfera dorințele mele cu munca spirituală?

Răspuns: Dacă ai intenția corectă, cum ar putea să interfere? Nu poate există o acțiune fără intenția corectă, deoarece intenția determină înțelesul acțiunii. Omul poate face orice dacă are intenția corectă.

În principiu, înțelepciunea Cabala interzice orice tip de restricție. Dacă te agăți de Creator și te ții de el ca un buldog, atunci faci tot restul lucrurilor. Le faci pentru că trebuie să le faci pentru progresul tău.

Din Congresul Novosibirsk 12/9/12, lecția 6

Cine ne va ajuta să ne ridicăm deasupra egoului?

Întrebare: În timpul muncii spirituale, am atins o starea în care nu mai pot să mă ridic deasupra egoului și asta imi provoaca tensiuni, mă face să fiu furios. Este în puterea omului să se ridice deasupra egoului, sau el numai poate cere asta?

Răspuns: Omul nu poate niciodată să se ridice el însuși deasupra egoului. Poate numai să ceara asta de la Creator.

Poți lupa împotriva a tot felul de obiceiuri corporale, de exemplu să te lași de fumat, să ții o dietă, etc., astfel înlocuind un ego cu un altul, care îți este mult mai benefic.

Dar nu stă în puterea ta să te ridice deasupra lui, deoarece egoul nu are astfel de mijloace. Pentru asta, omul trebuie să invoce Lumină superioară, care este atributul opus al egoului, este atributul dăruirii, cel care va implementa această acțiune.

După ridicarea la noul nivel, vei termina nivelul, te vei stabili acolo, vei învăța ce face noua forță la acel nivel, iar apoi vei cădea din nou, dar de data aceasta chiar mai jos, într-un loc mai întunecat, într-o confuzie teribilă, atât în senzații cât și în conștiință.

Uneori te simți ca și cum ai fi amețit, alteori pierdut, fără putere, complet fără ajutor, iar alteori le vei simți pe toate aceastea odată. Vei simți ca și cum problemele te împung din toate părțile, că viața este întunecată și că nu există nicio lumină în fața ta.

Toate acestea se întâmplă pentru ca tu să să îți organizezi în mod corect conexiunea cu grupul, să îți creezi un mediu înconjurător corect, care te va sprijini și, care, în fiecare moment, îți va spune că trebuie să te întorci către Creator.

Trebuie să vezi asta, împreună cu prietenii care trebuie să îți arate acest lucru. Dacă vreunul dintre prieteni nu îți arată că el este îndreptat către Creator, că tânjește după El și că cel mai important lucru pentru el este importanța scopului, tu trebuie să îi arați asta, pentru că noi suntem influențați de grup, de tânjirile grupului. Trebuie să joci, pentru prieteni, să le arați că ai o dorință adevărată pentru a înainta. În tine, poți fi ”mort”, nu contează asta, dar în afară trebuie să joci de dragul salvării prietenilor. Dacă faci asta, atunci nu o să mai ai căderi.

Din  Congresul Novosibirsk 12/9/12, Lecția 6

 

Integralitatea ideală

Întrebare: În starea noastră prezentă, suntem capabili de integralitatea adevarată, la modul ideal în care ar trebuie să fie?

Răspuns: Nu. Adevărata integralitate este ceva ce putem studia de la sisteme similare, de la stări apropiate, naturale, unde fiecare parte este dependentă de toate celelalte părţi. Toate sunt complet interconectate de un număr infinit de conexiuni la diferite nivele. Fiecare parte defineşte pe toate celelalte. Este o hologramă particulară, un circuit analog unde fiecare input şi output şi tot felul de alte stări care se întâmplă simultan şi de aceea este inposibil de spus cine este primul, cine este ultimul şi cine urmează după cine.

Este un sistem unde fiecare simte pe absolut fiecare ca fiind el însuşi. E o incluziune a tuturor în fiecare într-o formă completă, absolută că interesul propriu a fiecăruia dintre părţi nu este luat în calcul deloc şi doar munca pentru întregul sistem este luată în considerare – sistemul devine lucrul principal. Şi apoi apar subnivele cu ce este mai important şi mai puţin important. Fiecare parte lucrează pentru întreg sistemul şi se vede pe sine doar prin capacitatea de a oferi ceva sistemului. Asta se numeşte „incluziune totală”.

Natural, propria noastră natură egoistă este total opusă acestei stări. Nu putem deveni incluşi unul, putem doar simţii, şi să fim conectaţi unul cu celălalt în momentul în care suntem interesaţi: prin simpatie şi aşa mai departe.

Natura noastră proprie este egoismul. Noi nu observăm lucrurile care nu sunt raportate la egoismul nostru: Organele noastre de simţ captează şi raportează doar ce este folositor şi ce ne face rău. De aceea altruismul nu ne apare ca fiind o posibilitate pentru existenţa noastră. Noi obişnuim să-l înlocuim cu alianţe parţiale sau apropierea unei persoane faţă de alta, dar toate acestea nu sunt proprietăţi cu adevărat altruiste, care sunt descrise în sistemul integral, ci este acelaşi egoism care lucrează într-o relaţie cu alţii pentru a coexista şi nu mai mult de atât. În alte cuvinte, nu avem nimic de-a face cu adevăratul sistem integral.

Din KabTV „Lumea integrală” 27/11/2012

 

De unde vine forţa unificatoare?

Trebuie să înţelegem dacă omul, ca şi cea mai înaltă creaţie a naturii, tinde către unitate şi integralitate în ciuda faptului că este incapabil să o atingă, el evocă integralitatea naturii, care lucrează pentru el. Vedem asta în diferite sisteme, în deosebite obiecte, şi cu privire la cum noi creştem.

Vedem cum un copil se dezvoltă. Face lucruri instinctive pentru a deveni un adult, să reuşească în ceva. El este tot timpul într-o stare de tensiune. De ce sunt aceste încercări reuşite? De ce fac acestea un adult din el? De ce ca rezultat a numeroase eforturi, el învaţă, creşte, înţelege şi se dezvoltă? Este pentru că prin dorinţa lui, evocă asupra sa forţa naturii, care îl dezvoltă.

Aceiaşi natură, care ne dezvoltă pe noi şi care gradat a creat nivelul vegetativ, animal şi mai târziu nivelul uman din nivelul inanimat, răspunde la eforturile noastre şi la munca noastră. Dacă ne îndreptăm spre integralitate, integrându-ne unul cu altul, atunci în cele din urmă vom descoperi în noi manifestarea forţei generale. Asta este prin lupta pentru unitate noi evocăm asupra noastră această forţă unificatoare care există în natură.

Din KabTV „Lumea integrală” 27/11/2012

 

O poză desenată pe vid

Baal ha Sulam, „Înţelepciunea Cabalei şi filosofia”:… adevărul este că forţa în sine este considerată o materie originală, ca şi orice materie corporală în lumea concretă…”

Noi spunem că spiritualitatea este o „forţă”. Asta înseamnă că această lume este esenţa? Nu, nu este. O forţă în sine este o esenţă. Nu este nimic decât forţa. Fizica contemporană a ajuns la aceleaşi concluzii: în spatele atomilor, particolelor, fotonilor nu detectăm materia. Chiar şi când folosim metode tradiţionale de explorare ale universului şi când mergem la bază descoperim că fundația materiei dispare și ea lucrează de fapt ca și o forță. Noi suntem obișnuiți să desenăm o poză materială a lumii, dar în fapt aceasta există doar în percepția noastră, în fapt materia este doar o forță, nimic mai mult decât atât.

Această forță este împărțită în două categorii (două dorințe): dăruire și recepție. Dincolo de asta, multiplicitatea de forțe izolate crează o realitate pe care cabalistii o numesc imaginară, iluzorie. Este realistică, dar efemeră, ca şi un desen tridimensional desenat în aer de o rază de lumină. Şi noi trăim în el, şi cu adevărat „venim din această rază”. Fiecare dintre noi suntem pictaţi în spaţiu şi în fapt esenţa noastră este de asemenea o forţă, două dorinţe şi un ecran care le balansează.

Aceste forţe primesc şi dau dorinţe care trebuie să se încorporeze şi integreze una cu alta. Dar atât de mult una dintre ele o domină pe cealaltă, astfel încât că dorinţa rezultată are „acces la putere” şi cooperare, participare, înţelegere, împărţirea senzaţiilor comune până la dragoste, când toată lumea este gata să ofere un parteneriat, să fie în cooperare mutuală şi înţelegere, să împartă senzaţii comune inclusiv dragoste şi fiind gata să renunţe la tot ceea ce au de dragul unui faţă de celălalt şi în acelaşi timp să acepte totul de la celălalţi.

Forţa de primire trebuie să atingă aceeaşi putere ca şi putere dăruirii, să o simtă şi să se dezvolte în concordanţă să obţină calităţi similare cu Creatorul. Şi pentru asta trebuie să treacă prin stări speciale care îi permit să simtă că este în viaţă şi împuternicită să ia decizii, să planifice şi să implementeze planuri în realitate. În acest punct este imposibil să rămână fără această poză imaginară. Aici este iluzia numită „lumea noastră” în care dorinţele de primire prevalează.

Baal HaSulam oferă exemplul unui antrenor care obişnuia să locuiască cu soţia şi copii săi, câştigând destui bani să-şi întreţină bine casa şi care era destul de fericit până când necazurile au început: Calul lui i-a murit, casa a fost mistuită într-un incendiu şi soţia şi copii au murit de o epidemie. Ca şi rezultat, antrenorul a fost plătit să vină în faţa Curţii Supreme pentru care să devină sfătuitor din moment ce el a suferit atât de mult.

Ce i s-a dat? El a primit un cal, o căruţă, o soţie, copii şi o casă; acelaşi sentiment, care pentru el era fericirea. În această „poză”, viaţa lui este din nou minunată: el munceşte, aduce bani în familie, şi se bucură împreună cu ei. Totul este minunat! Dorinţa lui este mică, dar pentru el este un adevărat paradis unde toate sunt bune şi nimic mai mult nu este necesar. O iluzie perfectă.

Câteodată avem vise. Cum diferă ele de realitate? Dacă în câteva minute alarma ceasului sună şi te trezeşte şi realizezi că ce ai văzut era într-un vis? În fapt, acesta este modul în care este. Deci care este diferenţa dintre un vis şi realitate? Cum facem diferenţa între unul şi altul?

Este important să înţelegem că realitatea noastră este „desenată” de o forţă şi este destinată pentru noi, pentru a face ca dorinţa noastră de primire să se simtă independentă, puternică, competentă şi detaşată de cel care o operează. Acesta este singurul mod de a atinge echivalenţa de formă cu Creatorul. Altfel, ce fel de similaritate ar fi dacă am fi complet sub controlul ei?

În fapt, detaşarea noastră faţă de Creator este iluzorie, şi de aceea această lume este numită imaginară. Pe de altă parte spiritualitatea nu este imaginară, pentru că acolo noi suntem conştienţi de această iluzie, suntem de acord cu ea şi ne ridicăm deasupra raţiunii. Acolo noi lucrăm deasupra înţelegerii noastre proprii, ştiind că Nu Este Nimeni în Afară de El, fiind de acord cu acest lucru din ce în ce mai adânc. Noi deja lucrăm cu o forţă adevărată, în ciuda faptului că noi înşine de asemenea suntem o forţă, şi există numai forţă.

Întrebare: Dacă întreaga ta viaţă este doar un lung şi unic vis, ce concluzii practice putem trage din asta?

Răspuns: Se spune în Psalmi: „Am fost ca şi visătorii.” Practic trebuie să iau această viaţă serios. Îmi este dat să mă ridic deasupra ei, nu să o neglijez. Nimic nu trebuie neglijat. „Poza” curentă este desenată pentru mine de către forţa superioară şi până când îmi completez perioada de pregătire, nu pot să scap de ea. Trebuie să continui să simt această lume până la finalul corectării; de fiecare dată să mă întorc pentru noi corectări. Chiar dacă mă ridic până la treapta 124 din cele 125 de trepte, tot trebuie să mă reîntorc.

Nu este altă alegere. „Infrastructura de bază” este extrem de importantă, din moment ce doar bazându-ne pe ea putem face alegerea. Mulţumită ei, la fiecare pas, ni se pare că acţionăm independent şi că suntem egali cu Creatorul şi poate că suntem mai puternici ca şi El. Nu ar fi nici cea mai mică schimbare de a intra în adeziune cu El dacă nu ar fi aceast simt de independenţă. Altfel, nu există un „eu”, un eu care să fie capabil să se contopească cu El.

Acesta este modul în care noi muncim în această lume. Lasă să fie imaginară, noi suntem conştienţi de acest lucru, şi atunci noi o acceptăm. Începem să ne jucăm conştienţi cu „independenţa” noastră, şi la acest punct faptul că noi începem să fim guvernaţi de El nu mai este un secret pentru noi.

Din partea a 4-a a Lecţiilor Zilnice de Kabbalah 18/12/2012 „Înţelepciunea Kabbalah şi Filosofia”

 

Am lucrat şi nu am găsit, nu crede

BaalHaSulam, Introducere la Studiul celor 10 Sefirot, punctul 98: Acum puteţi vedea că întrebarea pe care traducătorii au pus-o în legătură cu Mitzva de iubire, spunând că această Mitzva nu este în mâinile noatre, deoarece dragostea nu vine din forţă şi constrângere, nu este deloc o întrebare. Acest lucru se datorează faptului că este, în totalitate, în mâinile noastre. Oricine poate lucra în Tora până găseşte realizarea deplină a Providenţei Sale, aşa cum este scris: Am lucrat şi am găsit, eu cred.

Când se ajunge la deplina Providenţă, dragostea soseşte în om prin el însuşi, prin mijloace naturale. Şi acela care nu crede că se poate realiza prin eforturile sale, din orice motiv, este neîncredere în cuvintele Înţelepţilor. În schimb, el îşi imaginează că munca nu este suficientă pentru fiecare om, ceea ce este opusul acestui verset: Am lucrat şi nu am găsit, nu cred. Este, de asemenea, împotriva cuvintelor Cei care Mă caută, Mă găsesc, mai precis, cei care *caută*, oricine ar fi ei, mari sau mici. Cu toate acestea, el are nevoie de efort.

Aceasta deoarece efortul este *vasul*. Nu este singura condiţie necesară, ca în lumea noastră, ca să împrumut de la bancă sau să fur, dacă nu am bani pentru a cumpăra ceva. În atingerea spiritualităţii, nu am de ales, banii trebuie să fie ai mei. Aceasta este *acoperirea* mea (Kisufa, din aceeaşi rădăcină ebraică, bani), pe dorinţa de a primi, Masach, ecranul. Trebuie să fie a mea, altfel nu voi fi capabil să simt umplutura.

Noi putem să *mprumutăm* de la Creator, apoi să-I rambursăm prin efortul nostru, aşa cum este spus: *Magazinul este deschis şi mâna scrie*.

Dar nu pot împrumuta ca un ajutor pentru dezvoltarea mea şi nu pentru revelaţie. În scopul de a atinge revelaţia, trebuie să am propriul meu vas.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 20.12.2012, *Introducere în studiul celor 10 Sefirot*

O sferă roşie va lumina lumea

Întrebare: Cum sunt determinate cantitatea şi calitatea efortului ?

Răspuns: Acum eforturile noastre trebuie să fie investite în încercarea de a vedea că totul este realizat şi revelat în conexiunea dintre noi, în centrul grupului. O persoană trebuie să simtă centrul conexiunii generale ca o realitate efectivă. La urma urmei, este primul nostru nivel spiritual. Ar trebui să încercăm să ne imaginăm aceasta ca pe o sferă roşie sau ca un fel de placă colectivă, ca o legătură unde toate speranţele noastre şi toate aşteptările noastre trebuie să fie îndeplinite.

Ar trebui să devină locul cel mai important şi mai valoros din toată realitatea. Mai târziu, vom descoperi că este locul cel mai important iar restul reprezintă rezultate fără importanţă de ceea ce vom descoperi în centrul conexiunii noastre. Ce se va întâmpla în centru, la un moment dat, va avea un efect ce se va răspândi în toate direcţiile şi va influenţa lumea întreagă.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2012, Introducere la studiul celor 10 Sefirot

Întorcându-ne la grup ne întoarcem la Lumină

Întrebare: Cum putem să facem schimbări în grup astfel încât să putem avansa ?

Răspuns: Ne-am angajat să ridicăm gradul de conştientizare a măreţiei Creatorului în prieteni, pe tot parcursul zilei, ca rugul aprins care este pe foc dar nu arde. În acest sens, toată lumea trebuie să se gândească şi să se neliniştească. Chiar dacă reuşeşti să pastrezi această preocupare mai mult decât în ziua precedentă, este deja semnificativ. Nu subestima micile eforturi, mărunţişul care se adaugă unui cont mare. Acestea sunt adăugiri care contează.

Să presupunem că acum, când sunteţi impresionaţi, decideţi din toată inima să avansaţi la măreţia Creatorului, chiar dacă gândurile voastre în timpul zilei asupra a ceea ce este important, depind de Creator şi grup, prin aceasta aţi obligat deja prietenii să vă încurajeze: Vă rog, aduceţi-mi aminte cât de mult puteţi, fără încetare, astfel încât deficitul de măreţie a Creatorului va creşte în mine.

Voi ar trebui să cereţi acelaşi lucru de la El. Numai prin intermediul grupului puteţi să vă treziţi. Stabiliţi această cerere interioară in timpul cursului şi aceasta crează un deficit în voi. Prietenii vă vor ajuta numai atunci când vă veţi întoarce spre ei dar, de fapt, cererea voastră este un deficit în contrast cu Lumina.

Orice altceva a fost creat ca o iluzie. Creatorul este ascuns în grup şi se revelează acolo, dar, de fapt, este tot dorinţa voastră de a munci permanent.

Grupul este în interiorul vostru, chiar dacă poate părea că este extern.  Voi evocaţi prietenii pentru a aduce iluzia exterioară mai aproape de tine, devenind un vas în care Creatorul este revelat.

Întrebare: Deci, cine sunt eu pentru a cere ajutor ?

Răspuns: Grupul, deoarece nu puteţi spune că sunteţi voi, încă. Dar, imaginaţi-vă că grupul sunt vasele, dorinţele mele, cântecele mele, separate de mine. Va veni un timp când veţi solicita Creatorului să vi le dea, din nou, precum este spus: Sunt fraţii mei, pe care-i caut.

Deci, trebuie să facem eforturi zi de zi, care ar trebui să fie simţite mai puternic şi mai clar. Voi nu ştiţi ce etape vor urma, dar veţi avansa până ce veţi simţi că vasul întreg este al vostru, că dorinţele prietenilor sunt esenţa voastră, că totul este intern. Când veţi înceta să vedeţi prietenul în exteriorul vostru, veţi începe să-l simţiţi în interiorul vostru, ca o mama ce-şi simte bebeluşul, chiar dacă el a crescut.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.12.2012, Înţelepciunea Cabalei şi Filozofie

Mulţumesc psihologi, adio filozofi

Baal HaSulam, Întelepciunea Cabalei şi Filozofia : Nu numai că este un loc greşit pentru a discuta  cu ei presupunerile lor fabricate, timpul partizanilor acestor puncte de vedere a trecut deja şi autoritatea lora fost revocată. Noi trebue să mulţumim experţilor în psihologie materialistă pentru asta, au construit baza lor pe ruine antice, câştigând favoarea publicului.  Acum, toată lumea admite nulitatea filozofiei, deoarece nu a fost construită pe fundamente concrete. Prin urmare suntem recunoscători psihologiei materialiste pentru că ne-a predat lovitura mortală.

Acesta este un subiect sensibil. În acel timp, filozofia a încercat să domine poporul evreu şi să ia locul Înţelepciunii Cabalei. Psihologia părea să păstreze locul Întelepciunii Cabalei, în timp ce filozofia îşi atingea scopul. Dar în cursul secolului 20, psihologia s-a uzat complet.

Pentru a sări pe masă este necesară o săritură mai înaltă decât masa. Prin urmare, nu putem investiga omul, fără a ne ridica deasupra lui. Cât timp psihologii au studiat tendinţele naturale de animal ale omului, au reuşit. Ei chiar au reuşit să identifice şi să organizeze piramida dorinţelor descrisă de Abraham Maslow.

Acestea sunt mici revelaţii. În prezent, totuși, când psihologii încearcă să pătrundă puţin mai profund, întâlnesc o mare confuzie. Problema aici este că, spre deosebire de ştiinţele exacte care studiază legi fixe care nu se schimbă, psihologia se ocupă cu evoluţia legilor. Aceasta deoarece o persoană este în continuă schimbare, mai ales în vremurile noastre. Deci, rezultatul studiilor devin rapid depăşite. După mai mulţi ani, cercetătorii şi subiecţii lor se schimbă şi nu mai sunt cine erau iniţial.

Astfel, psihologia nu are un fundament concret. Nu este o ştiinţă exactă, ci o combinaţie de diverse studii mici, înguste, limitate, individuale. Deci, în final astăzi, atunci când filozofia a devenit un cuvânt murdar, psihologia este, de asemenea, epuizată. Suntem, acum, pe linia de sosire.

 

Partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 20.12.2012, Înţelepciunea Cabalei şi Filozofia

Creatorul ca și numitor comun

Întrebare: Noi trebuie să ne conectăm într-o formă interioară, în dorințele noastre. Dar cum să mă apropii de dorințele unui prieten?

Răspuns: Pentru tine, înclinația ta către Creator este de ajuns. Doar cu această înclinație, fără a încerca să sapi mai adânc, tu te conectezi. Voi doi nu înțelegeți această dorință pe care Creatorul a plantat-o în fiecare dintre voi. Dar precis această dorință din prieten și doar ea, este importantă pentru tine. Aceasta este o înclinație subtilă pentru rafinarea sufletului. Iubești scânteia spirituală din prieten, înclinația lui către Creator. Caracterul lui și obiceiurile lui nu sunt importante pentru tine, doar Creatorul vă conectează, pentru că „în El inima ta se va delecta”. Este în El. Vrei să-l întâlneşti în Creator.

Celelalte dorinţe sunt conectate în moduri diferite; ele rămân în tine şi pur şi simplu cautaţi împlinire împreună. Dar practic aceasta nu este o unitate cu celălalt, este doar a profita de celălalt.

Şi noi, pe de altă parte, nu ne conectăm numai între noi. Lumina vine către noi şi ne dăruieşte deasupra dorinţelor noastre, ne conectează şi sălăşluieşte în conectarea noastră. Şi atunci noi toţi împreună suntem bucuroşi că i-am dat Creatorului posibilitatea de a fi revelat.

Atunci, pentru tine, este de ajuns să ai înclinaţia către adevăr, către Creator, către scop. Tu însuţi nu ştiu unde mergi, dar aspiraţia există deja şi tu trebuie permanent să te ridici şi să ţii la asta. Cum? Prin conectarea cu prietenii. Ca şi rezultat al acestui lucru, va apărea o aspiraţie suficientă în tine astfel încât lumina te va corecta, te va conecta într-o mare şi singură dorinţă în care vei revela pe Creator şi te vei delecta în asta.

Din zi în zi îţi va fi mai clar cum să foloseşti tot felul de motive pentru a te pregăti către noul stadiu. Nu vei reuşi să înţelegi în avans şi nu trebuie să ceri să înţelegi, ci să ceri forţa dăruirii „deasupra raţiunii”. Doar din această aspiraţie pentru dăruire deasupra raţiunii, înţelepciunea se va revela către tine şi tu o să ştii atunci.

Din partea întâi din Lecţiile zilnice de Kabbalah, 12/12/12, Scrierile lui Rabash

 

Pagina 1 din 912345...Ultima »