Vasele de dăruire care au fost cândva separate, au căzut în vase de primire şi acum se găsesc acolo sub controlul lor. Această stare este numită „exil” şi este exprimată prin faptul că dorinţa de primire foloseşte calitatea dăruirii pentru a dărui cu scopul de a primi.

Asta înseamnă, „exil” este un concept spiritual, că nu este simplu. Îl obţin cu adevărat când ştiu că dăruiesc Creatorului în scopul de a primi de la El plăcere. Sunt în totalitate Klipa (coajă) şi se spune că sunt în exil, la un nivel spiritual foarte înalt de legătură alterată cu Creatorul. Sunt doar două forţe, de primire şi de dăruire, iar eu, forţa de primire, am primit forţa de dăruire, o păstrez, şi o folosesc pentru propria plăcere.

Azi, în orice caz, nu simt că sunt în exil, din contră, mă identific cu dorinţa de primire. Dacă m-aş fi identificat cu dorinţa de dăruire atunci ar fi trebuit să spun că sunt în exil, sub controlul Faraonului, adică al egoului. De fiecare dată când aş fi vrut să dăruiesc ar fi trebuit să simt imediat că acţionez în scopul de a primi.

Putem divide exilul în Egipt în două faze în funcţie de simţirea exilului. Baal HaSulam scrie despre asta în Scrisoarea 14: „Şi chestiunea este că, în măsura în care poporul lui Israel a crezut că Egiptul i-a înrobit şi i-a deranjat de la munca lor pentru Creator, în aceeaşi măsură, ei au fost cu adevărat în exilul egiptean”. Totul depinde de „utilizator”, de ceea ce simte cel care primeşte. De exemplu, când Moise a ucis egipteanul, evreii l-au denunţat. Ei nu au simţit că sunt în exil ci din contră, Moise şi nu Faraonul le făcea viaţa grea.

Astfel, când s-a întâmplat spargerea, vasele de dăruire, sau sufletele lui Israel, numite Yaşar Kel, adică intenţia de dăruire, au căzut în vase de recepţie, în intenţia de primire. Dar acest lucru în sine nu înseamnă nimic. Noi trebuie să clarificăm rezultatele prin care vom fi capabili să ne identificăm, fie cu vasele de primire, fie cu cele de dăruire. Dacă în Egipt mă identific cu vasele de primire, înfloresc, ca şi Faraonul care construieşte pentru el oraşe frumoase ca Pithom şi Ramses.

Şi, pe de altă parte, cu acela care vrea să obţină dăruirea, acestea sunt oraşe sărace, oraşe periculoase. „Poate nu vom fi în stare să ieşim de sub controlul egoului, al Faraonului?”.

De aceea, trebuie să înţelegem unde ne aflăm. Acela care are punct în inimă, acela care deja tânjeşte spre Înţelepciunea Cabalei, spre revelarea Creatorului, el are totdeauna nevoie să se verifice: „Ce are în mine prioritate acum, dorinţa de primire sau dorinţa de dăruire? Dacă reiese că este dorinţa de primire, atunci lucrez pentru Faraon, dacă este dorinţa de dăruire, atunci sunt „Israel în exil”!”

Aceasta este prima judecată, apoi, din ea, dacă el o dezvoltă, până în final iese din exil. După cum scrie Rabaş în „Treptele scării”(1985/1986), Articolul 6: „este găsit că exilul este starea Kli-ului şi eliberarea este Lumina şi dăruirea”. Şi chiar în interiorul necazurilor, când simţim că suntem sub acest control, noul vas începe să se formeze, şi cu el, acesta iese din exil. Nu este niciun vas pregătit, „vasele” sunt judecăţi noi pe care le naştem din munca în Egipt, în exil, în cele patru faze care crează în cele din urmă o dorinţă completă pe care o simţim atunci  că devine eliberare pentru noi.

De fapt, ce înseamnă fuga din Egipt? De cine fugi? De dorinţa de primire? Nu, ea rămâne aşa cum rămâne şi dorinţa de dăruire. Atunci, de ce se răstoarnă Faraonul?

În prima fază, grupul lui Avraam iese din Babilon, adică, din dorinţa de a avea câştig de cauză  faţă de Creator pentru binele lor propriu. Cu alte cuvinte, vasele de dăruire fac o „restricţie”la dorinţa lor de primire, care la acel timp, nu poate fi corectată, şi ei se separă de ea. Mai târziu, această dorinţă creşte – apare Iţak (Isaac), el reprezintă „linia stângă” şi se separă de Esav (Esau). De fiecare dată, dorinţa de primire ne este adăugată şi noi facem clarificări şi ne deconectăm de ea, lăsând-o pentru viitor, până când vom fi capabili să lucrăm cu ea.

Noi numai adăugăm la noi înşine, la intenţia de dăruire, vasele pe care suntem capabili să le corectăm.

Astfel, „Faraonul” este o foarte mare dorinţă de primire, care a venit după poporul lui Israel, pregătiţi ei înşişi pentru o nouă fază. Întăi ei au completat gradul următor în dorinţa de primire numită „Yacov”. Apoi a fost creată nevoia de a continua să crească, numită „foametea din ţară”, şi au coborât din Egipt.

La început, Faraonul a fost bun şi viaţa lor în noul loc a fost bună. Ei au simţit că adăugarea dorinţei de primire nu va deranja dorinţa de dăruire. Deci, la început, ei au condus în Egipt – au controlat dorinţa lor de primire. Așadar, încă nu a fost exil, ci „şapte ani de belşug”.

Şi, mai târziu, când fiii lui Israel s-au conectat la noul vas, anii s-au schimbat în „şapte ani de foamete”. Dorinţa de primire a continuat să crească şi, la un moment dat, nu mai sunt în stare să fac nimic cu ea. Încet, ea mă „înghite” şi mă pune în dorinţa de a dărui de dragul primirii. Faraonul ia din ce în ce mai mult de la copiii lui Israel, iar ei sunt fără puteri, sub controlul lui. Această dorinţă îi înghite pur şi simplu, ca un crocodil şi nu mai este lăsat nimic pentru dăruire, iar Faraonul creşte! În final, din adâncul întunericului total, punctul din inimă se trezeşte în noi – Moise, cel care ne va scoate din Egipt.

Aceasta este calea dorinţei de primire şi acestea sunt principalele judecăţi pentru ea. Întreaga poveste este dezvoltată în interiorul dorinţei. După ieşirea din sclavia din Egipt, am venit la „Muntele Sinai”, muntele de ură (sina în ebraică). Acesta este acelaşi Faraon, numai că este într-o formă diferită. Mai târziu, iar şi iar, suntem puşi faţă în faţă cu egoismul în creştere. De fiecare dată, într-o formă diferită şi asta ne permite să continuăm să facem corectări.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 29/11/2012 „Exil şi răscumpărare”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferenta dintre egoismul in lumea spirituala si egoismul pe care il simtim in lumea noastra?

Raspuns: Nu exista nici un egoism in lumea spirituala. Exista un “egoism”complet diferit care nu poate fi comparat cu al nostru. Egosimul de acolo este o forta opusa fortei iubirii si conexiunii. Este manifestat precis in masura in care poate fi folosit de o persoana ca baza pentru o mai mare conexiune si unitate, pe cand, in lumea noastra, egoismul este forta intregii creatii. Este pur si simplu egoism material la fel cum au animalele; cu toate astea este mult mai avansat.

Din Lectia Virtuala 12.02.2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Nu putem vorbi despre ceva serios, științific, bazat pe fapte pe care nu le-am descoperit. Noi încercăm să studiem realitatea complexă a acestei lumi în părți și, chiar dacă nu le putem separa una de alta, putem descrie în continuare lucruri și avem ceva pe care să ne bazăm.

Pe de altă parte, nu știm ce înseamnă Lumina si vasul, o acțiune și un potențial, ce sunt timpul, mișcarea și spațiul în sens spiritual și cum să ne ridicăm deasupra lor. Aici nici măcar nu identificăm elementele de bază și, de fapt, nu putem discuta aceste detalii.

Baal HaSulam spune că „filosofia s-a înfășurat într-un tallit care nu este al ei,” ceea ce înseamnă că se ocupă cu ceva care nu-i aparține. Cum este posibil să se discute despre concepte abstracte, despre Lumină și vas și despre o dimensiune care este mai presus de această lume, dacă nu ești acolo. Dacă-ți imaginezi, du-te la Hollywood, poate că ei vor face un film din fanteziile tale. În orice caz, aceasta nu este știință și nici măcar opinii care se presupun a fi științifice, ci fantezie în forma sa pură.

Deci, după exagerarea în descrierile abstracte, filosofii le-au lăsat și astăzi nu se mai ocupă cu studii „pământești”. Ei sunt incapabili să continue să-și prezinte conceptele teoretice proprii.

Acesta este un alt aspect al crizei, care prezintă limitele omului în confruntarea cu această lume. Dacă evoluția l-a adus să se ridice la un nivel mai ridicat și nu face nimic, el descoperă limitele căii sale și criza.

Filosofia este de fapt o știință despre viață, ceva ce este sublim și care impune ca o persoană să se ridice deasupra naturii sale. Ea trebuie să fie obiectivă, trebuie să fie adaptată la natură; trebuie să se ridice deasupra nivelului uman al acestei lumi. Odată filosofii au operat în această direcție. Platon și Aristotel, de exemplu, au avertizat cu privire la trecerea înțelepciunii către cei care nu au fost vrednici de ea. Ei au înțeles măreția înțelepciunii și au înțeles natura umană și au lucrat mai presus de ea pentru a fi deasupra ei, într-un fel.

Astăzi nu există nici o urmă din asta, dimpotrivă, oamenii de știință vor să se „bucure de ambele lumi”, ceea ce înseamnă că sunt după un dublu beneficiu: atât științific, cât și financiar. Acesta este sfârșitul înțelepciunii. A fost vândută.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 06/12/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Filosofie, Lectia zilnica, Stiinta - Niciun comentariu→

Religiile, știința, filozofia, tot ceea ce a dezvoltat omul , este destinat să-l aducă mai aproape de Creator. Dar această conexiune este de fapt împlinită de către înțelepciunea Cabalei.

Dacă am studia despre al cincilea nivel de „grosime” al dorinței mele și despre procesele care au loc în ea, în legătură cu diferite perioade sau valori, atunci aceasta este, în general, numită „știință”, „filosofie” sau „psihologie”. Într-un fel sau altul, studiez ceea ce se întâmplă în dorința mea de a primi.

Când învăț asta? În timpul exilului. Acesta este momentul potrivit și situația potrivită.

În plus, există oameni care tânjesc să se ridice deasupra dorinței lor de a primi, mai presus de exil. Astfel, ei dezvolta această abilitate pe plan intern –  studiază despre nivelurile mai ridicate, cu ajutorul înțelepciunii Cabalei. La acest nivel, dobândesc o legătură cu Creatorul, ceea ce înseamnă că construiesc dorința lor de a primi, astfel încât aceasta să aibă forma Creatorului.

Nu are nici o formă sau figură și, în scopul de a stabiliza această asemănare, chem Lumina Înconjurătoare care mă corectează. Aceasta Lumină intră în dorința mea și construiește forma dăruirii în mine, care este asemănătoare Creatorului, Luminii care se reîntoarce.

Deci știința, filozofia și psihologia vorbesc despre ceea ce se întâmplă în dorința noastră de a primi. Noi dezvoltăm aceste discipline, fără a ne schimba pe noi înșine, ci într-un mod rațional. Deci, chiar și cea mai rea persoană poate ajunge la înălțimi mari în fiecare domeniu științific. Un filozof poate fi un nazist sau, într-adevăr, orice. Astăzi este posibil să se aranjeze un concept filosofic, care va justifica tot răul din lume.

Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, are o abordare diferită: o persoană se schimbă în bine, pentru a dărui și, în acest sens, ea descoperă Creatorul. Aceasta este o înțelepciune cu totul diferită, iar oamenii de știință obișnuiți nu o pot înțelege, deoarece se bazează pe transformarea unei persoane.

Astăzi este necesară o astfel de schimbare, deoarece dimensiunea superioară care ni se dezvăluie ne obligă la asta. De aici provine plânsul științei, filosofiei și omului. Dacă noi nu începem să ne schimbăm pe noi înșine în acord cu Divinitatea care ni se dezvăluie, ne vom găsi în opoziție cu aceasta. Problema reală nu este ascunsă în această lume, ci mai degrabă în faptul că Creatorul „aterizează” pe noi, rețeaua integrală a conexiunii reciproce generale. Acesta este agățat de noi, ca o farfurie zburătoare gigantică dintr-un film science-fiction și coboară, lăsându-ne astfel din ce în ce mai puține opțiuni de manevră. Să sperăm că oamenii vor înțelege acest lucru.

Deci, totul depinde de o persoană: dacă se schimbă pe ea însăși, în scopul de a-și continua dezvoltarea în mod corect acum, sau nu.

Să ne întoarcem la știință și filozofie: exilul poporului evreu și integrarea acestuia cu națiunile lumii a fost menit să ne furnizeze știință, informații despre dorința de a primi. Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, ne învață despre realitatea externă, despre schimbarea dorinței noastre și este amenajată în acest fel, astfel încât Lumina să treacă prin dorință și să-i dea forma dăruirii. Fără trecerea Luminii, înțelepciunea Cabalei nu ar exista. Ea a apărut atunci când oamenii au început să-și exploreze dorința, structura sa și viața și după ce au examinat-o, ei au început să atragă Lumina care Reformează asupra lor, ceea ce înseamnă că ei au început să se reformeze (corecteze) și să se schimbe în bine, pentru a dărui în loc de a primi.

Lumina schimbă discernămintele mele și eu colectez datele și descopăr în cele din urmă o nouă știință numită „înțelepciunea Cabalei”.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 6/12/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Grupul lui Avraam a ieșit Babilon și a devenit o națiune. A ajuns la sfârșitul corecției sale private la nivelul primului Templu, Lumina Mochin de Haya. Imediat după aceea a avut loc o cădere . Cu alte cuvinte, a urmat un lanț de exiluri .

În timpul exilului babilonian, poporul lui Israel a rămas încă  la un nivel spiritual, care a fost mai mare decât la momentul exodului egiptean. Numai după ce  a fost distrus cel de-al doilea Templu, a căzut complet. În primul rând vasele de dăruire (partea spirituală a națiunii) au fost separate, apoi vasele de primire s-au prăbușit, rezultând în dorința subordonată intenției egoiste. În prima etapă, dorința altruistă și-a schimbat doar vectorul, dar nu s-a rupt complet. În a doua etapă, vasele sparte ale primirii au fost incluse în dorința care a aparținut națiunilor lumii, aplicând în totalitate presiunea exilului asupra Israelului, care acum se apropie de sfârșit. Comparativ cu situația de astăzi, toate exilurile anterioare au fost doar „zig-zaguri temporare în jos” și doar în ultima etapă, poporul lui Israel s-a amestecat cu alte națiuni și s-a alăturat acestora în opoziția lor reală fața de Creator.

Deci, dacă toate celelalte exiluri au fost măsurate în etapele anterioare, ultimul a tras Israelul în partea cea mai de jos, lipsind Israelul de toată Lumina spirituală. În Babilon erau încă o națiune, deși erau destul de deconectați. Pe când Haman le-a dat impulsul de a se uni, Mordecai a avut nevoie doar de Lumina Hassadim pentru a aduce oamenii împreună. Dar astăzi, asta nu ar fi suficient, deoarece spargerea a pătruns mult mai profund și necesită acum o corecție mai puternică. În timpul lui Mordecai, evreii s-au detașat în (Kelim) vasele lor de dăruire, dar nu s-au urât unul pe altul și a fost foarte ușor să se reconecteze.

În Shamati, articolul 144, Baal HaSulam scrie: Haman a spus că, în opinia sa, vom reuși să distrugem evreii …, ceea ce înseamnă că el îi poate separa chiar mai mult și să-i aducă la o dorință egoistă și mai mare, care ar putea conduce vasele lor de dăruire la spargere și i-ar forța să se urască unii pe alții chiar și mai mult, astfel făcându-i subordonați vaselor de primire. … Pentru că ei sunt separați unul de altul; prin urmare, forța noastră împotriva lor va prevala cu siguranță, deoarece provoacă separarea dintre om și Dumnezeu. Și Creatorul nu-i va ajuta oricum, pentru că sunt separați de El. Lege prevede: Lumina nu poate avea un impact asupra dorințelor care se află în stare de detașare.

De aceea Mordecai a mers pentru a corecta acel defect, după cum se spune: „Evreii s-au adunat,” etc, „să se adune laolaltă și să stea pentru viața lor.” Acest lucru înseamnă că ei s-au salvat prin unire. Nu este nimic altceva decât forța unității și puterea separării. Ultimul este Haman, Faraon, etc, iar primul este cel drept din fiecare generație.

Prin urmare, „exilul” și „răscumpărarea”sunt măsurate prin nivelul unității sau prin nivelul separării. Nu ar trebui să ne imaginăm anumite perioade de timp, distanțe, sau națiuni … Singurul lucru care contează este unitatea: Când națiunea a fost cea mai unită, a fost nivelul primului Templu; când unitatea s-a slăbit, a fost cel de-al doilea Templu; când unitatea este și mai puțin decât atât, este exil. Încă o dată, stările noastre depind de gradul legăturii noastre.

Forțele răului destinate dezintegrării dobândesc o dorință egoistă în poporul lui Israel. În spatele acestor forțe este Creatorul, pentru că nu este altul în afară de El. El instigă aceste stări pentru a face oamenii să înțeleagă greutatea sarcinii pe care o poartă și să-i facă să treacă prin mai multe greutăți, în scopul de a-i forța să se trezească și să se ridice spre unitate, din neajutorarea și slăbiciunea lor.

Deci, exilul real se întâmplă atunci când toate vasele de dăruire lucrează pentru Faraon. Ele construiesc orașele prospere ale Pithom și Ramses; ele aspiră către dăruire, dar rezultatele muncii lor sunt aplicate față de dorințele egoiste. Este dăruire de dragul primirii; ea umple „trezoreria”egoismului.

Chiar și cei care nu sunt de acord, nu se pot scăpa de sclavie, deoarece profiturile egoiste îi mențin în coaja lor egoistă și-i fac să dăruiască de dragul împlinirii vaselor lor de primire. Dorințele noastre continuă să crească, dar ele rămân permanent goale. Ne învârtim roțile până când vom începe să strigăm la Creator; cu alte cuvinte, până când criza globală ne lovește. Acest lucru este exact ceea ce se întâmplă acum. Să sperăm că vom putea să trezim pe”egipteni” și să-i atragem să acționeze.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 27/11/12, „Exil și răscumpărare”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se intampla in asa fel incat, atunci cand dai unei persoane ceea ce se presupune ca ea ar trebui sa daruiasca mai departe altcuiva, ea pastreaza pentru sine si nu doreste sa o transmita mai departe? Sa presupunem ca o persoana imi cere ajutorul. Pentru mine nu e mare lucru si nu primesc nici un beneficiu material din asta. Ii intind o mana deoarece simt ca ridic spiritualitatea. Dar doresc ca persoana sa fie mai bine.

Raspuns:  Nu inteleg de ce astepti asta. Noi nu o facem. Trebuie sa gandim ca atunci cand ajutam o persoana, ne apropiem de forta superioara. Devenim asemanatori ei, insemnand ca atunci cand daruiesc celuilalt, primesc sansa de a fi precum Creatorul, pana la punctul in care ating o stare cand incep sa simt ca am dobandit primul grad de similitudine cu EL.

Pentru a dobandi asta,  trebuie sa exercit anumite eforturi si sa intreprind anumite actiuni. Ele se acumuleaza deoarece acesta este un proces cumulativ. Si pe parcurs ce fac asta, incep sa sesizez contraste: vreau, nu mai vreau si in acelasi timp cresc toate felul de indoieli, criticism, etc. Dar daca inaintez corect si inteleg ca toate astea sunt facute pentru a amplifica calitatea eforturilor mele de a ajuta, catre daruire, atunci nu mai pretind nimic.

Pentru ce? Pentru mine, asta e deja insasi realizarea dorintei mele. Recompensa este revelarea Creatorului, revelandu-ma pe mine la o treapta superioara. In acest caz, ar trebui sa multumesc persoanei care imi da sansa sa actionez astfel.

Noi o cultivam in grup pentru ca de la asta primesc forta de a opera astfel incat sa obtin raspunsul corect. Chiar daca mai tarziu incep sa urasc aceasta persoana sau sa ma gandesc critic la ea, este de asemenea bine.

Astazi eu ma simt in felul asta fata de ea, maine, ea simte la fel fata de mine, si tot asa. Asta inseamna ca suntem „amestecati” in aceleasi emotii: daruind-primind, primind-daruind.

Dar nu ar trebui sa pretindem. De ce? Pentru ca ti-a facut o favoare pentru faptul ca a fost un instrument datorita caruia tu poti deveni mai asemanator Creatorului, urmatorul tau grad. Singura cerere a prietenilor in grup este pentru ei, sa urmeze codul grupului: sa vina, sa studieze, sa-si purifice aptitudinile, si sa faca diseminare. Asta este alta chestiune.

In ce priveste restul, trateaza-l nu ca pe o persoana care se presupune ca ar trebui sa faca ceea ce noi am decis pentru suportul organizatiei noastre, ci ca un suflet cu care sunt conectat pentru a revela calitatea reciproca de daruire si receptie, in vederea descoperiri lumii mele superioare. Nu pot neglija prietenul. Trebuie sa intelegem ca tot ceea ce Creatorul ne arata in prieteni, este ceea ce noi vedem in EL.

Din Conventia Novosibirsk 07.12.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem discuta despre problemele care apar intre partile masculine si feminine ale grupului in timpul unui atelier mixt?

Raspuns: Nu inteleg, ce probleme pot fi intre barbat si femeie? Nu ne este clar ca trebuie sa ne ajutam unul pe celalalt? E posibil sa fie oare ceva cereri scandaloase ale barbatilor?

Intrebare: Ei cer suportul nostru, pe care pretind ca nu il simt.

Raspuns: Oh! Au dreptate in legatura cu asta. Asta e cel mai important rol al grupului feminin, iar fara asta barbatii nu vor fi capabili sa avanseze. Doar femeia poate face asta cu acea parte interioara speciala, a sufletului ei.

Suportul nu este de a merge in toate directiile, ci calmand lucrurile, directionand si sustinand barbatii, la fel cum o mama isi potoleste copilul. Asta inseamna ca trebuie sa presteze rolul de mama. Grupul barbatesc are nevoie de o mama care il va balansa si atenua, ceea ce inseamna ca va calma lucrurile. Asta e munca femeii.

Din Conventia Novosibirsk 07.12.2012, Lectia 1

Filed under: Ateliere, Congrese, Femeia - Niciun comentariu→

La Stirile ( de la Boston Globe) „ O adunare de varf a liderilor Europeni a esuat vineri, in mijlocul unor neintelegeri privind noul buget pentru Uniunea Europeana, avand ca impact o viitoare lovitura pentru un grup de 27 de natiuni care deja se luptau pentru a stapani criza datoriilor, nemultumirile sociale alimentate de somajul in crestere, plus dubii privind viabilitate pe termen lung a monedei euro curente.

„Liderii au abandonat eforturile de a fixa un aspect al bugetului de un miliard de euro pe termen lung, invocand o noua runda de discutii la inceputul anului viitor in vederea stabilirii unei intelegeri.

„Primul ministru David Cameron al Marii Britanii, alaturi de liderii Olandei, Suediei si alte cateva tari au avansat propuneri explozive care au lasat nemodificata, in cheltuiala, masina administrativa a uniunii.

„Aceasta, a spus el la o conferinta de stiri, demonstreaza ca „Bruxelles continua sa existe ca si cum ar fi intr-un univers paralel,”facand referire la cartierul general al institutiilor uniunii.

„Refuzul de a balansa costurile birocratice, care insumeaza aproape 6 procente din costul total, este o insulta la adresa platitorilor de taxe europeni, cand guvernele fac cheltuieli imense, a spus Cameron.

Impasul, de dupa 2 zile de negocieri a fost al doilea esec din Bruxelles in aceasta saptamana. …

„Bugetul care care inglobeaza in jur de 168$ miliarde pe an, merge in mare parte catre a subventiona fermierii si a alimenta proiectele regionale in tarile membre sarace; politici care initial erau intentionate in a lega Europa impreuna si a stopa discorida economica si care in trecut au alimentat antagonismul si au condus la razboaie sangeroase.

„Graful German, CEO OAO, Sberbank ( Rusia): „In forma sa curenta, Uniunea Europeana Monetara nu are viitor; pe termen lung, zona euro cu toate tarile sale nu poate fi salvata.”

Sursa: http://www.ng.ru/world/2012-11-26/6_es.html

Comentariul meu: Toata lumea intelege ca UE nu poate fi salvata si, de asemenea, nimeni nu intelege ce e de facut! Inca, nu este prea tarziu a se implementa educatia integrala si a pregati societatea sa integreze multele sale aspecte; altfel se va avansa catre razboi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→