Întrebare: Trezirea punctului din inimă într-un om indică un punct mort al dezvoltării materiale?

Răspuns: Nu aş spune că este punct mort al dezvoltării materiale, deşi, un om, poate, în tot ce face, chiar dacă va face azi, să simtă că a ajuns la un punct mort în toate sferele de acţiune din lumea noastră.

În realitate nu este un punct mort al dezvoltării, ci un punct mort al paradigmei de azi. Dacă o schimbăm, atunci, desigur, vom începe să simţim un nivel total diferit al universului. Dar, într-o cunoaştere egoistă, individuală, nu în unitate, în lupta unuia cu celălalt, înţelegem că nu putem obţine mai mult şi nu putem avansa mai departe.

Următorul nivel al dezvoltării omenirii – este unitatea globală şi crearea unui corp comun de obţinere. De aceea oamenii nu pot continua să se dezvolte individual. Vedem asta în tot ceea ce ni se întâmplă. Am ajuns într-un punct mort nu numai în ştiinţă, dar şi în toate celelalte. Asta e, am ajuns la o limită clară peste care totul devine neclar, ca şi cum ar dispare. Organele noastre de percepţie egoiste, care sunt orientate numai către primire, nu mai pot primi. Pentru a le extinde, trebuie să începem să ne conectăm unii cu alţii.

Fiecare din noi are punct în inimă, o aspiraţie pentru mai mare, sau aşa numita „afară din această lume”, o obţinere neegoistă, dorinţa de a merge de la individual la general. Dacă noi începem să conectăm aceste puncte, să creăm conexiunea dintre noi, atunci conexiunea a cel puţin zece puncte dă puterea senzorială capabilă să perceapă starea următoare: lumea superioară. Această stare este urmată de dezvoltarea în continuare, ce are loc nu în individ, ci în percepţia şi conştiinţa colectivă. Aici se află diferenţa dintre lumea noastră şi nivelul următor. Numai în asta!

De aceea, dacă azi am atins punctul final, este numai punctul final al obţinerii individuale a lumii. Prin conectarea aspiraţiilor spre lumea superioară, noi putem crea un nou organ de percepţie pentru nivelul următor.

De aceea, lumea noastră actuală ne împinge afară din noi înşine. Ne arată că trebuie să devenim integraţi, interdependenţi şi uniţi. De aceea este revelată în lume o astfel de intercaţiune şi interdependenţă mare. Prin toate astea, ni se arată treptat ce urmează, următorul nivel al lumii noastre.

Să sperăm că vom putea obţine acest nivel. Apoi va trebui să învăţăm asta pe toţi ceilalţi. Chiar acum, noi suntem la începutul acestei etape, la modul de abordare a acestui tărâm următor.

Din Lecţia virtuală din 2/12/2012

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între spiritualitate şi o inimă caldă? Sunt unii oameni calzi, care sunt foarte plăcuţi, şi sunt oameni spirituali care pot fi foarte neplăcuţi. Care este diferenţa dintre ei?

Răspuns: Numim în viaţa de zi cu zi, oameni cu inima caldă, „suflete bune”, oamenii drăguţi care sunt gata să dea ajutor rapid celorlalţi. Aceşti oameni te înţeleg, sunt simpatici şi empatici, simt compasiune, te ajută, etc.

Un om spiritual este cineva care lucrează din greu cu sine, „îşi sparge dinţii” luptând cu sine sub o mare presiune, dezvoltând ceva ce este total diferit de un om din lumea noastră, dăruirea, ceea ce nu există în lumea noastră. Şi acest atribut se dezvoltă prin eforturi uriaşe, intenţie mare şi o concentraţie mare de exerciţiu, atenţie, muncă constantă şi un autocontrol foarte puternic.

Când un om obţine această stare, el are o atitudine specială faţă de ceilalţi care nu ne pare neapărat caldă, plăcută, iubitoare sau drăguţă, fiindcă el se gândeşte cum să ne schimbe în oameni spirituali, adică în oameni care au suflet. Asta implică eforturi serioase din partea omului, împotriva lui însuşi, sub presiune şi cu muncă grea. Deci, oamenii nu sunt neapărat plăcuţi sau drăguţi. Misiunea lor îi forţează să se raporteze la noi, oamenii mici şi slabi, deliberat şi într-o formă orientată către scop.

Am experimentat eu însumi asta. Profesorul meu, Rabaş, s-a uitat la mine ca la argila din care va trebui să modeleze şi a evaluat măsura în care această argilă va geme dar va permite să fie modelată. Aşa m-am simţit atunci. Pe de o parte este o iubire mare, o participare şi o înţelegere interioară, dar în fapt, expresiile exterioare sunt totuşi foarte speciale. Un om care poate să le evalueze cu adevărat, este un om care înţelege scopul din faţa lui, calităţile studentului şi munca profesorului.

Din Convenţia de la Novosibirk 7/12/2012 Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare:  Ce este munca in linia de mijloc si cum o pot simti?

Raspuns: Linia de mijloc nu exista cu adevarat. La urma urmei sunt doua forte active in natura : forta daruirii ( cu rosu in desen) si forta primirii ( linia neagra din desen).  Persoana nu este nici una dintre ele. Cele doua forte emana de deasupra. Exista forta daruirii care a creat forta primirii opusa ei. Aceste doua forte, sa spunem plus si minus, exista in natura si totul izvoraste din ele: inanimat, vegetativ, si animat. Omul este desigur, o „ creatie spirituala” si exista in comparatie, in conexiunea acestor doi parametri din interiorul sau.

Masach ( ecranul) reprezinta plusul, iar egoul minusul. Conectandu-i corect in interiorul lui este deasupra egoului, si urmand credinta deasupra ratiunii, omul stabilizeaza linia de mijloc. Asta e intreaga arta.

Asta inseamna ca pe de o parte, eu doresc sa vin mai aproape de prieteni in ciuda egoului meu, din moment ce descoperim lumea spirituala doar in conexiunea dintre noi ( partea galbena din desen). Iar egoul nostru ( cercurile negre din desen) raman si cresc chiar mai mult.

Sefirot si lumile apar intre noi, unde totul se reveleaza. Lumea superioara este externa noua, externa egoului nostru si deasupra lui, deasupra conexiunii dintre noi. De aceea intreaga intelepciune a cabalei e bazata pe principiul „ iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” De ce? Deoarece atunci cand lucrezi pe el, iesi din tine, si construiesti un fel de senzor in forma externa, incepi sa simti intreaga umplere a fortei superiorare. O poti numi Creator sau forta superioara, cum doresti tu.

Asta e munca noastra, si este desavarsita in linia mijlocie.

Din Conventia Novosibirsk 7.12.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna un grup? Sunt acestea corpuri fizice ale atitudinii mele interioare?

Raspuns: Este preferabil ca sa le vad precum corpuri fizice. Este dezirabil ca sa le percep in cele cinci simturi ale mele.

Cand patrundem in nivelul urmator, si sunt la un nivel constient real de conexiune mutuala, distantele vor fi fara rost. Asta inseamna ca vom atinge un nivel despre care fizicienii vorbesc ca existand dincolo de spatiu si timp, unde anumite forte si lumi opereaza. Si intr-adevar asa este! Oamenii de stiinta se apropie de aceasta bariera si admit: „ Da, este posibil sa fie ceva dincolo de aceasta bariera, dar ce? Noi nu stim. Acolo dispare senzatia si devine imposibil sa studiem lucruri.”

In cazul nostru, cu toate astea, acest lucru nu se intampla. Daca patrundem in aceeasi zona, distantele si senzatiile nu conteaza pentru noi. Nu am nevoie sa vad pe nimeni. Simt forma unei persoane, daruirea sa, si cum sunt conectat cu ea in daruire reciproca: Ea poate fi mai mult sau poate fi mai putin ( nu face nici o diferenta), dar suntem deja pe un nivel diferit de conexine intre noi.

Apoi distantele nu conteaza pentru mine si nu simt ca fiind un barbat sau o femeie, un adult sau un copil; daca suntem conectati astfel nu conteaza. Simt generatiile anterioare de Kabbalisti care sunt in acest sistem, care s-au dezvoltat si au ramas in sistem. Deja am un sentiment diferit, altfel de ochelari.

Din Conventia Novosibirsk 7.12.2012, Lectia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→