Înţelepciunea Kabbalah este o înţelepciune specială care explică cu adevărat tot. Oricum, cineva trebuie să o atingă. Nu este percepută prin minte şi de dorinţele cu care ne-am născut, nu prin natura noastră.

Noi ne-am născut la nivelul „animal” şi trebuie să ne dezvoltăm proprietăţile următorului nivel în noi, nivelul „uman” (Adam), ceea ce înseamnă asemănător (Domeh – asemănător în ebraică) cu forţa superioară.

În realitatea noastră corporală primim totodată diferite semnale de la lumea înconjurătoare în funcţie de echivalenţa noastră de formă cu ea. Eu percep lumea din jurul meu în concordanţă cu senzitivitatea mea pe o scală de frecvenţe şi în concordanţă cu simţul văzului, auzului şi celelalte simţuri, dar în adiţional, există multe alte frecvenţe, diferite surse, pe care nu le percepem. Eu percep lumea doar în măsura frecvenţelor care sunt acordate la simţurile mele sau prin instrumentele pe care le pot crea pentru a expanda banda frecvenţelor şi nimic mai mult decât atât. Noi nu creăm ceva ce noi nu avem; noi doar expandăm ceea ce avem.

Pe de altă parte, pentru a revela forţa superioară, trebuie să creăm simţuri total noi, adiţionale, înăuntru nostru. Este un lucru nou din punct de vedere calitativ din moment ce simţurile noastre sunt blocate pe recepţie, pe intenţia egoistă care să ne satisfacă, noi percepem lumea din jurul nostru doar în măsura în care ne priveşte pe noi: ce lucruri bune putem primi de la ea şi ce lucruri rele să evităm.

Iniţial eu percep lumea prin filtrele celor cinci simţuri ale mele, pe frecvenţa pe care sunt pus. În afară de asta, este egoul meu, care filtrează totul conform unui singur principiu: „Va fi bun sau rău pentru mine?” Dacă nu este niciun răspuns în dorinţa mea enormă de ceva, în estimarea potenţialului ca ne va fi benefic sau ne va face rău, atunci nu percep nimic şi nici nu văd acel lucru. Noi percepem doar ceea ce vor dorinţele noastre, ceea ce înseamnă ce este pozitiv sau negativ pentru ele, sau ce ne poate răni sau ce poate să-mi aducă mulţumire – atunci eu văd respectivul lucru.

Cu o asemenea abordare, chiar dacă ne expandăm simţurile prin realizarea diferitelor instrumente cum ar fi telescoapele sau microscoapele, etc., nimic nu ne va ajuta din moment ce egoul nostru, care este în spatele lor, le va clasifica în concordanţă cu scala lui de referinţă.

Există foarte multe cercetări pe acest domeniu făcute de fizicieni şi psihologi. În fizica modernă este conceptul de „observator”. La început fizica lui Newton a susţinut că universul este aşa cum îl vedem. Poza care a fost decriptată a fost relativ simplă, cu toate că Newton a studiat înţelepciunea kabbalah şi a studiat și ebraica pentru a citi sursele în limba originală.

După aceea a venit Albert Einstein şi Hugh Everett care au atins un concept diferit: Lumea din jurul nostru este aşa cum o percepem noi; de fapt ea este total diferită, dar cum noi o percepem, o schimbăm, până când o spargem conform atributelor noastre. Observând fiecare eveniment fizic, noi îl distrugem prin simpla observare şi ca rezultat nu va fi ca şi cum ar fi fără noi.

Deci nu este destul că noi percepem totul prin prin filtrul nostru egoist, dar şi când doar ne uităm la ceva, prin participarea noastră, noi interferăm cu imaginea despre lume. Priveşte o stea şi deja este ceva diferit doar prin actul de a privi către ea; asta este ceea ce spun fizicienii.

Astăzi, am atins această înţelegere că există o diferită percepţie a lumii, nu formala percepţie care este bazată pe atributele animalice. Înțelepciunea kabbalah spune acest lucru simplu; spune: În locul simţurilor tale obişnuite, în locul egoului care primeşte doar pentru binele lui, trebuie stabilizat un alt simţ diferit, făcut total diferit, făcut în funcţie de a dărui. Dacă tu deschizi atributul acestui nou simţ, astfel încât să fie focusat în afara ta, vei determina modul în care va arăta lumea cu adevărat. Vei vedea că totul este diferit; vei vedea cum este cu adevărat lumea. În plus, te vei schimba pe tine. Noul simţ care apare în tine se numeşte „suflet”.

De fapt nici nu contează cum îl numeşti. Într-un fel sau altul, cu acest nou sens, vei vedea toată lumea exterioară „care nu a fost atinsă” aşa cum este – forţele, conexiunea, şi scopurile. Vei fi aşa de adaptat la lume şi aşa de conectat la ea că tot  ce este în egoul tău, starea ta animală, corpul tău animal, pur şi simplu va „muri”. Asta înseamnă că nu îl vei simţi – aşa este cum microscopicul sentiment curent al vieţii noastre ne va părea în comparaţie cu ceea ce vom simţi când vom descoperi lumea din afara noastră şi vom exista în ea.

Acesta este lucrul spre care este condusă o persoană de înţelepciunea kabbalah.

De la Convenţia Novosibirsk 7/12/2012, Lecţia 1.

Filed under: Congrese, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Globalizarea este chiar un exemplu de unitate în lume, dar cum explici mișcările anti-globalizare? Globalizarea implică, de asemenea, crearea unui guvern mondial, guvern care este respins de mulţi?

Răspuns: Ideea este că definiţia globalizării este percepută de mulţi în moduri diferite. Prin asta mă refer la conectarea forţată a lumii şi la inevitabila interdependenţă a tuturor. Acest lucru nu este exprimat încă,  în fiecare aspect a vieţii. Sunt anumite domenii în care este exprimată şi sunt domenii în care interdependenţa şi globalizarea este mai puţin evidentă, dar creşte în fiecare zi. Natura avansează înspre integrare şi este un proces inevitabil. Trebuie să vedem ce se întâmplă în natură şi să nu ne uităm la ceea ce este plăcut de oameni sau ce se bazează pe interesele lor personale.

Lumea devine globală, în ciuda dorinţelor noastre. Noi suntem egoişti şi nu simţim deloc o dorință în acest sens. Astăzi vedem deja că noi nu putem conduce lumea, natura. Oamenii acceptă posibilitatea unui război. Există neputinţă, lipsă de putere şi oamenilor le lipsesc instrumentele să stăpâneasdă aceaste lucruri. Suntem cu toţii într-o reţea şi acest lucru este exprimat mult mai puternic azi. Apropo, sunt multe cercetări pe această temă. Eu sper ca eforturile noastre interioare vor trezi lumea prin această reţea colectivă şi ei vor simţi şi vor înţelege că noi suntem conectaţi reciproc în asemenea măsură încât nimeni nu se poate simţi bine dacă altcineva se simte rău. Nu este niciun loc unde să fugim. Este ca şi într-o familie: Daca există o problemă cu cineva din familie, este problema ta, pentru că tu eşti conectat cu fiecare! Aşa ne vom simţi toţi fără să ţinem cont de distanţe sau altceva.

Acesta este un sentiment care vine gradual şi va fi simţit de toată lumea. Ne poate conduce la mari probleme în lume din moment ce sunt mulţi care se opun globalizării.

„Hai să ne separăm!” Fiecare dintre noi are pornirea să se mute într-un loc îndepărtat cum ar fi Alaska şi să trăiască acolo în pace. „Nu contează cât de mult trăiesc, vreau să trăiesc în linişte. De ce trebuie să mă gândesc la această globalizare cât este ziua de lungă?” Deci sunt diferite mişcări protecţioniste, din instinctul guvernelor de a se apăra pe ele însele; vedem ce se întâmplă în Europa: să ne separăm sau să nu ne separăm? Nu vom fi capabili să ne separăm. Nu putem!

În urmă cu câteva lun,i când am mers la o convenţie în Italia, am avut o întâlnire cu un reprezentant al UE- Am vorbit o oră şi jumătate. Ei au înţeles foarte bine că nu trebuie să se separe, că suntem toţi conectaţi şi că nu este nici măcar vorba de banci sau de alianţe militare. Azi pur şi simplu nu vei fi capabil să te separi. Poţi să izolezi o ţară oarecare, dar în acest mod o vei distruge. Deci globalizarea este deja un fapt.

Ce putem face cu asta?

Umanitatea nu are instrumente de a face faţă acestei situaţii. Este posibil să faci faţă globalizării dacă și  tu însuţi eşti global, dacă ai un simţ global, o conştiinţă globală, o abordare globală. Trebuie să devii integral la modul intern şi să simţi acest sistem întreg analog, general, mai aproape. Cu toate astea noi nu facem acest lucru în interior, din moment ce suntem egoişti. Când te ridici deasupra egoului tău, începi să simţi cu acest sistem integral analog, în care totul este mutual conectat, operează.

Imaginează-ţi o mare familie de 20 de oameni, imaginează-ţi cum poţi să-ţi rezolvi problemele într-o asemenea familie. Aşa cum ţii seama de fiecare pentru a rezolva problemele familiei, trebuie să iei în considerare toate problemele din lume şi să le rezolvi astăzi. Cum să facem asta?

Dorinţa de separare e mare; ni se pare că ne-ar elibera de multe dureri de cap, dar este deja imposibil să ne separăm.

Înţelepciunea Cabala vorbeşte despre posibilitatea unui război mondial care să forţeze oamenii prin calea suferinţei să înţeleagă faptul că lumea este globală şi integrală şi noi trebuie să rezolvăm aceste lucruri diferit. Dar cum? Prin ridicarea deasupra egoului, acesta este noul nivel de dezvoltare. Natura, împreună cu noi, a atins acest nivel de dezvoltare, nivelul egoistic animal şi trebuie să dezvolte nivelul „uman”. Nu este o parte a naturii încă. Nivelul „uman” este mai mare decât nivelul „animal” din noi. Acesta trebuie să-l dezvoltăm prin noi înşine şi ca să facem acest lucru ni s-a dat liber arbitru.

Cât priveşte un guvern global, este încă imposibil să-l instaurăm. Vedem cum liderii europeni au renunţat la această idee şi nu se mai gândesc la ea. Este posibil să instaurăm o conducere globală doar prin oamenii care s-au ridicat deasupra egoului şi care simt şi înţeleg acest sistem. Daca acest lucru nu se întâmplă, atunci vom vedea aceleaşi lucruri care s-au întâmplat în Regimul Sovietic (URSS).

Nici nu este de ajuns pentru guvernul global să fie făcut din oameni care s-au ridicat deasupra egoului. Pe cine vor conduce ei? Cine îi va asculta? Până una alta toţi ceilalţi sunt egoişti.

Deci, prima dată trebuie să avem de-a face cu educaţia integrală. Trebuie să educăm oamenii, să îi conducem la un astfel de nivel în care ei să înceapă să înţeleagă că nu este de ales şi că trebuie să se ridice deasupra lor. Trebuie să ne gândim că toată lumea trebuie să aibe acelaşi standard rezonabil de viaţă şi că tot restul trebuie să fie investit în conectare. Dacă nu viaţa ne va forţa, sau ne putem educa în acest mod. Deci problema este doar educaţia integrală.

Din Convenţia de la Novosibirsk 7/12/2012, Lecţia 2

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că trebuie să scoatem în exterior punctul nostru din inimă. Eu nu înţeleg ce înseamnă. Dacă punctul este în mine, cum pot să-l scot? Simt mulţumire, senzaţia de împlinire, şi îl examinez ca un observator. Este acest punct într-un fel deconectat de mine?

Răspuns:Aceasta este o trăire între tine şi cealaltă persoană, trăire care este realmente ca un punct purpuriu luminos, cald, calm. Nici măcar nu este un punct, ci o minge mică între tine şi el.

Nu are importanţă dacă este bărbat sau femeie, nu bagi de seamă. Nu are nimic de-a face cu sexul sau cu felul cum arată omul, cu nimic extern. Acest punct apare deodată şi tu nu te uiţi la acest om, ci la această minge mică care a apărut între voi. Şi tu munceşti pentru asta. Este cel mai important lucru pemntru tine.

Această minge este dorinţele şi aspiraţiile omului. Începi deodată să le simţi şi începi deodată să munceşti pentru ele. Vrei ca această minge să crească. Ea te atrage şi te fascinează ca o minge de foc şi tu munceşti pentru ea.

Întrebare: Şi dacă nu mă fascinează, înseamnă că eu sunt cel care simt mulţumire?

Răspuns: Dar nu eşti tu în interiorul tău, tu eşti în această minge, tu eşti în acest sentiment apărut de iubire pentru ceilalţi. Tu încă stai ca un observator şi încă te bazezi pe egoismul tău, dar cauţi această stare. Este deja a ta, trăieşte în tine. Încearc-o!

Din Lecţia 4 de la Convenţia din Novosibirsk 8/12/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă corectarea lumii?

Răspuns: Noi suntem la cel mai înalt nivel al sistemului general fiindcă noi tânjim să fim peste noi înşine. Vieţile anterioare ne-au făcut în felul în care suntem.

Sunt diferiţi iluminaţi în lume, iar acest întreg sistem este conectat mutual. Dar semnalul vine de sus. Lumina trece prin noi către lume şi apoi se împrăştie peste tot. Asta se numeşte „corectarea lumii”.

Eu nu corectez pe nimeni. Dacă ne corectăm pe noi înşine, atunci Lumina este transferată prin noi la toate celelalte părţi ale lumii. Majoritatea oamenilor nu pot atrage Lumina, ei nu se pot corecta pe ei înşişi, ei nu înţeleg, nu ştiu, le lipsesc dorinţele. Încearcă să vorbeşti cu ei despre înţelesul vieţii şi ce înseamnă asta pentru ei. Asta nu este bine sau rău fiindcă, între timp, ei nu au o astfel de dorinţă. Ce este în plus, aceşti oameni alcătuiesc 99% din populaţia lumii şi de noi depinde să îi corectăm în acest fel.

Pe de altă parte, cabaliştii vorbesc despre obligaţia noastră de a le transmite Înţelepciunea Cabalei, astfel ca ei să simtă că există, că este speranţă şi că este o ideologie a corectării, că sunt nivele prin care lumea trebuie să treacă pentru a fi corectată, şi că putem uşura pentru ei această cale şi să o facem mai simplă şi mai rapidă. Ei trebuie să cunoască puţin despre asta şi numai în general. Corectarea efectivă are loc sub influenţa noastră interioară asupra lor fiindcă suntem conectaţi într-o singură reţea.

Din Lecţia 2 din Convenţia de la Novosibirsk 7/12/2012

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum muncim în grup pentru a ne concentra intenţia ca să obţinem dorinţa corectă de urcare?

Răspuns: Trebuie să ne imaginăm urcarea din lumea noastră către Lumea Ein Sof (Lumea Infinită) ca pe ceva care este accesibil acum, chiar în acest moment. Noi interpretăm asta constant în grup şi în ateliere. Ne imaginăm permanent asta ca fiind starea dorită. Vreau să fiu inclus în ea permanent, acesta este scopul meu în fiecare mişcare pe care o fac. Numai dacă ne imaginăm acest scop vom chema asupra noastră influenţa bună şi benefică a Luminii Înconjurătoare.

Este o lege fizică. În măsura în care tânjesc, chem asupra mea forţa Luminii şi ea acţionează, mă influenţează şi mă corectează, trăgându-mă într-o nouă stare.

Întrebare: Deci asta înseamnă că noi trebuie să ne vedem colegii ca fiind mari, chiar dacă nu sunt de acord cu ei şi nu simt că ei sunt cu adevărat aşa?

Răspuns: Sigur! Ce are de-a face cu asta faptul că eşti sau nu eşti de acord? Cine sunt eu? Sunt un om mic, fără valoare, needucat, care nu are nicio obţinere în lumea spirituală. Îmi critic colegii fiindcă mă simt bine făcând asta, ca urmare a calităţilor mele egoiste. Mi se pare că ei toţi greşesc şi că toţi sunt răi. Nu trebuie desigur să accept ceea ce văd şi aud ca fiind modul în care ei sunt cu adevărat.

Din contră, trebuie să înţeleg că între mine şi grupul meu este egoul meu. Îi văd prin ego şi prin el primesc totul de la ei.

Asta înseamnă că întrebarea despre cine sunt ei şi ce primesc de la ei, nu are nicio soluţie până când nu îmi anulez egoul.

Dar când îl voi anula, voi fi capabil să văd ce este în faţa mea. Atunci voi vedea că este Creatorul! Nu colegii şi nu grupul, ci Creatorul! Voi vedea o stare perfectă complet.

Acum, când sunt detaşat de ei, în interiorul egoului meu, când sunt un fel de cocon egoist, cum aş putea să judec pe cineva?

Din Lecţia 2 din Convenţia de la Novosibirk 7/12/2012

Filed under: Ateliere, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→