Creatorul a stabilit legi imuabile. Dacă noi nu știm cum să le folosim în mod corect, ne simțim rău, iar dacă știm, ne simtim bine.

Principalul punct aici este de a înțelege că legile naturii nu se schimba, la toate nivelele sale. În cazul în care acest lucru pare opus, aceasta se datorează faptului că condițiile sunt în schimbare și aceleași legi sunt revelate într-un mod diferit.

În spațiu, de exemplu, gravitatea dispare „brusc”. S-au schimbat legile? Nu. Dacă vă întoarceți la condițiile inițiale, veți descoperi acelasi lucru.

Întrebare: Dar dacă Creatorul ne-a creat deja și a stabilit legi clare, de ce  trebuie să ne schimbăm? De ce trebuie să lucrăm pentru El?

Raspuns: În condițiile actuale, lucrați în scopul de a obține profit pentru beneficiul propriu, nu pentru El.

Întrebare: Dar studiem încă înțelepciunea Cabalei. Deci, de ce este calea noastră plină de spini? Pare ca nu avem unde sa pasim.

Raspuns: Aceasta este pentru că voi ați devenit mai sensibili. Un copil mic nu știe cum să aibă grijă. O persoană obișnuită nu are prea multe inhibitii. Dar o persoană inteligentă știe deja rezultatele posibile ale diferitelor acțiuni. Deci, se dovedește că ați devenit mai inteligenti și mai sensibili. Despre faptul acesta, se spune: „Cel care adaugă cunoștințe adaugă durere.”

Puteți, desigur, duce o viață simplă, modestă, fără întrebări , lucrand o muncă mecanică, care nu  necesita nici un efort mental. Dar dacă vrei să avansezi, să te dezvolti, veți întâlni, fără îndoială, probleme și presiuni. Nu este nimic nou aici.

Intrebare: Dar eu sunt o persoană obișnuită, eu nu caut probleme. Și dacă există probleme, unde este răsplata?

Raspuns: În cazul în care nu ai fi avut nici o presiune , tu nu ai fi întrebat despre recompensa, nu? Acum ai început să  gândeasti și ai dreptate.

Ei bine, un răspuns simplu,logic, ar trebui să fie faptul că „presiunea” trebuie să fie recompensa in sine. Dacă am face eforturi de-a lungul caii spirituale și în aceeași măsură, am primi lovituri, înseamnă că aceasta este recompensa mea. Este într-adevăr în acest fel, și necesită o examinare echidistantă, o investigare.

În cazul în care, de exemplu, ne-am testa cu tot felul de instrumente medicale : ne-am scana cu raze diferite și am descoperi numeroase probleme. Există un fenomen care este foarte frecvente în rândul studenților care studiază medicina, ei descoperă că suferă de toate bolile pe care le studiază.

Deci, care este recompensa pentru studiu? Ce putem să le spunem?

– Va trece, totul va fi bine.

– Ce vrei sa spui că este bine, e timpul să sar pe masa de operație?!

Acesta este sentimentul pe care ei il experimentează.

Intrebare: Dar totuși, va fi o oarecare ușurare de-a lungul drumului?

Raspuns: Aceasta va fi atunci când veti simțiți dragostea părintească în lovituri. Noi ar trebui să înțeleagem faptul că defectele noastre sunt descoperite, asta-i tot. Cum le putem depăși? Cum putem să nu vedem in ele o problemă, ci mântuire?

În primul rând, este un lucru bun faptul că defectul a fost descoperit in mine; la urma urmei, Creatorul a creat înclinația rea.

Acum simt necesitatea  înțelepciunii Cabalei ca un mijloc de corecție. Eu pot folosi această metodă numai dacă sunt conectat la grup, la studiu, dacă ma introduc in  grup cat de mult pot.

Apoi descopar că toate „surprizele” neplacute  sunt revelate numai în scopul de a accelera munca mea. Ele sunt ca niste apeluri pentru a finaliza eforturile necesare. La urma urmei, eforturile incomplete lasa un sentiment foarte puternic de amărăciune.

Baal HaSulam vorbește despre aceasta în Scrisoarea 19: „pasiune puternică, care este incompleta lasă o mare durere în spatele ei, pe măsura  pasiunii cuiva.” Într-un astfel de caz o persoană trebuie să termine ceea ce a început cat de repede poate. Altfel, el este numit „un prost aflat în dorul lelii isi mănâncă propria carne.” Aici descoperirea este foarte importantă și depinde de unitatea noastră.

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 12/28/12, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”: Initial, când primim un cadou, noi încă nu ne raportam la dăruitorul cadoului ca la cineva care ne iubește, cu atât mai mult în cazul în care dăruitorul este important și receptorul nu este egal cu el.

Cu toate acestea, daruirea repetata și perseverența va face ca și cea mai importantă persoană sa para egală, ca intr-o relatie de dragoste cu un iubit, de la egal la egal. Acest lucru se datorează faptului că legea iubirii nu se aplică între mare și mic, astfel doi îndrăgostiți adevărați trebuie să se simtă egali.

Intrebare: Baal HaSulam scrie despre dragoste, dar unde este această dragoste? Există doar suferințele și dezastre peste tot. Doar cu câteva zile în urmă 26 de persoane au fost ucise într-o școală din SUA …

Raspuns: A promis cineva că astfel de lucruri nu se vor întâmpla în lumea noastră? Tot ceea ce vedeți aici are loc în interiorul dorintei tale egoiste. Ridica-te la nivelul următor și vei vedea că totul este diferit. Te vei ridica la etajul al doilea.

Acum poți vedea realitatea prin ego-ul tau care, prin definiție, nu poate fi deloc bun. Chiar daca, uneori, simt ceva pozitiv, aceasta este de fapt tot rău, dar între timp nu il identific și il accept ca fiind bun. Suntem situati cu toții într-o dorinta de a primi, ceea ce nu este realitatea adevărata,  ci starea de „animal”. De fapt, nu poate fi nimic bun în lumea noastră.

Deci, la ce te astepti? Că lucrurile se vor desfasura altfel? Suntem scufundati în ego, care se afla in opozitie fata de Lumina si, prin urmare, nu pot fi decât dezastre aici.

Dar, pentru ca omul sa se poata odihni in timpul dintre socuri, pentru a se relaxa, pentru a-si calma nervii, pentru a observa detaliile, și a percepe ceva, atunci în această lume, aflata la cel mai scăzut nivel, omul trăiește literalmente prin mila și nu numai în durere, în pofida caracterului său.

De ce? Pentru că omul are un alt destin, alt scop. În cazul în care omul nu ar fi fost destinat pentru un destin și un scop, lumea noastră ar fi cufundata în întunericul suferințelor nesfârșite și durerilor de dimineața până seara, zi de zi. Aceasta este natura intenția egoiste, care este opusa de Lumina.

O ușoară iluminare pătrunde încă această lume, dar numai pentru a ne permite să existam aici pentru un timp și pentru a începem sa ne ridicam. În orice alt sens, Lumina si dorinta de a primi sunt total opuse una de alta. Sunt opuse într-o asemenea măsură încât nici nu ne putem imagina.

Dacă ar exista cu adevărat o mare suferința aici, nu am avea nici o șansă să ne ridicam deasupra ei și  cel puțin sa gândim la ceva. Între timp, noi suntem ținuți mai sus de oceanul de durere, dar dacă nu vom folosi în mod corect acest timp ce ne-a fost dat , Lumina va dispărea și vom cădea în suferința, care va „spăla” raul, până când vom plânge si vom cere ajutor. Atunci ne va fi data o pauză și vom fi examinati pentru a vedea dacă „zguduiala”, a fost de ajuns sau nu.

Apropo, cu privire la poporul evreu, o ” zguduiala ” nu este, de obicei, de ajuns. Du-te pe stradă și vorbeste cu oamenii, ei simt că totul este în regulă. Ei au uitat deja  rachetele și nu au învățat nimic din toamna anului trecut.

Întrebare: Dar  noi, cei care studiem Cabala?

Raspuns: Sunteți de două ori mai incapatanati. Toti celelalti, cel puțin, nu știu despre ce este vorba, dar voi sunteți cu adevărat încăpățânati. Ce-ați făcut cu ceea ce ați auzit în timpul lecțiilor?

Problema noastră este spargerea. Corecție noastra este conexiunea. Ce ați făcut pentru unitatea intregii creații? În primul rând, ajutati prietenii nostri din intreaga lume pentru a se conecta? Ajutati pentru a se crea  o forță pentru ridicarea deasupra ego-ul și conectarea întreagii lumi, în scopul de a construi un loc pentru revelarea Creatorului și a-i aduce mulțumire? Când El este revelat, El se bucură  mai mult și mai mult, și apoi ne bucurăm si noi pentru ceea ce am făcut pentru El. Aceasta se numește o echivalenta de forma. Deci, ce altceva ar trebui sa stii? Numai să lucrezi pentru unitate și conexiune, pentru garanție reciprocă, pentru educație integrală.

Dar ai venit la lecție, ai ascultat, iar apoi ti-ai vazut de drum. În acest caz, omul obișnuit de pe stradă este mai corect decât tine. El nu respecta ceea ce este important, pentru ca pur și simplu nu știe. Se cere mult mai puțin de la el decât de tine.

Trebuie să fim cu adevărat înfricoșati. Timpul trece și există mult mai multe lucruri pe care le putem face. Noi chiar trebuie să ne simtim responsabili nu doar pentru noi înșine, ci pentru grup, pentru intreaga lume. La urma urmei, lipsa de respect este un rezultat al tuturor care se gândesc numai la ei însăși și se  împaca cu soarta de la inceput. Nu te gândi la ce se va întâmpla cu tine, să te gândești la faptul că esti responsabil pentru toată lumea. Apoi, vei avea o atitudine diferită. Deocamdata, nu  simtim responsabilitatea motivatoare. Ego-ul ne distruge …

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 12/16/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, volumul 2: ”Cum cei Drepţi sunt evidenţi graţie celor păcătoși, în muncă. Pentru o persoană, în scopul de a avansa pe căile Domnului, de a fi recompensată că toate acţiunile vor fi văzute din cer şi de a simţi că este într-o stare de ascensiune astăzi şi ce altceva poate face. Creatorul conduce această lume prin cei păcătoși, ceea ce semnifică: Creatorul le dă gândurile păcătoșilor, ceea ce înseamnă că nu este cazul să lucreze pentru El, ci doar pentru sine.

Şi, prin urmare, persoana primeşte o coborâre şi crede că a primit o coborâre nu pentru că i-a fost dată astfel încât să avanseze în calea Domnului şi a fi recompensată în Sfinţenie. În schimb, ea crede că este gata să regreseze pentru că nu poate lucra independent, ci trebuie să lucreze împreună. Din această cauză ea pierde în ambele sensuri: deoarece nu poate intra din nou, persoana se simte ca şi cum ar fi suspendată între cer şi pământ.

Ea crede că este într-o situaţie mai rea decâ a altor persoane. Apoi, o persoană poate să-i ceară Creatorului din adâncul inimii sale şi se poate ruga, aşa cum se spune: O, Doamne, salvează-mă, sunt nefericit, vindecă-mă Doamne, îmi este frică, şi până când, o Doamne.”

Aceasta înseamnă că, până atunci, voi rămâne într-o stare în care mă simt mai rău decât oricine altcineva și nu am nicio legătură cu spiritualitatea. Nu există, prin urmare, nicio alegere, alta decât faptul că o persoană trebuie să creadă în ceea ce este scris, că  Tu auzi rugăciunea din fiecare gură, ceea ce înseamnă că şi cele mai rele guri din lume, imposibil de a fi mai mici şi mai rele din lume, Domnul le aude mereu. Aceasta este ceea ce înţelepţii noştrii au zis: Cel care va veni să se purifice, este ajutat de Sus.

Zoharul explică aceasta prin: vă este dat un suflet sfânt.

Astfel se dovedeşte că: Creatorul îi dă gândurile păcătoase astfel încât să ceară Creatorului ajutorul, deoarece, în caz contrar, el ar rămâne în starea în care era la începutul muncii sale, pentru tot restul vieţii.

Problema este că scăpăm de aceste momente neplăcute atunci când Creatorul ne aduce în starea păcătoșilor, lăsându-ne să vedem în ce măsură nu suntem adaptați la nivelurile spirituale, la munca spirituală, ne arată că suntem total opuși de munca Domnului și că nu suntem gata să dobândim dăruirea, iubirea celorlalți, iubirea de prieteni. Descoperim că nu avem nicio atracție față de lumea spirituală, ceea ce înseamnă că nu putem ieși din noi către ceilalți, către prieteni sau Creator.

Scăpăm din aceste descoperiri. Creatorul ne deschide ochii câte puțin în fiecare starea, pentru a ne vedea adevărata stare, dar El nu ne poate forța, deoarece astfel ne-ar lăsa fără liberul nostru arbitru. De fiecare dată, El ne aduce la o anumită recunoaștere și așteaptă ca noi să ne adăugăm liberul arbitru, pentru a obține o rugăciune, o cerere și pentru a vrea corecția noi înșine și nu conform unui verdict de Sus.

De aceea, este spus, ”cel care vine să se purifice este ajutat de Sus!” Trebuie să ajungem prin propriile putere și deoarece o dorință de corecția a fost inserată în noi de Sus, iar în răspuns la ea vine de Sus forța care corectează. Nu totul poate veni de Sus; propriul nostru efort este și el necesar, un va care ne aparține nouă.

Dar, în loc de a adăuga efortul nostru, după ce am fost treziţi de Creator, care ne-a adus la începutul recunoaşterii răului, la starea de rău, noi suntem speriaţi de revelaţie şi vom încerca să-l ascundem, să îl îndulcim și să îl acoperim de noi înşine, în timp ce trebuie să dezvoltăm acest sentiment în noi inşine şi să ajungem la o stare de nesuportat. Este de neacceptat nu pentru că este neplăcut; aș fi chiar de acord să  rămân în această stare dacă aş putea atinge dăruirea prin ea.

Aici, avem obiceiul de a scăpa şi de a acoperi starea, şi astfel nu atingem adevărata rugăciune care poate să ne ajute să deschidem ochii. Creatorul ne trezeşte. El ne oferă toate condiţiile necesare, pachetul întreg necesar pentru atingerea obiectivului. Dar noi nu dorim să conectăm toate aceste elemente pentru a-l îndeplini. Pentru a face acest lucru este necesar să fim conectaţi, pentru a-l evoca pe celălalt, pentru a-l sprijini, pentru a-l încuraja, pentru a da fiecăruia încredere dar, pentru moment, aceasta ne lipseşte.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 28,12,2012.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→