Daily Archives: 8 ianuarie 2013

Anul îndreptării atenţiei către public

Întrebare: Spui că anul 2013 va fi un an al marilor schimbări. Aş dori să aud de la tine un fel de binecuvântări cu privire la acest an.

Răspuns: Cred că acest an va trece relativ repede în lume. Lumea va amâna sfârşitul. Căderea economică va continua, dar într-o manieră mai lentă, guvernele vor printa bani, tot felul de „bule” vor fi generate, şi în acest fel colapsul va fi prevenit.

Dar noi trebuie să înţelegem că această perioadă este chiar bună pentru noi ca să ne reorganizăm, să continuăm să ne unim, să ne pregătim pentru trainingurişi bună diseminare, astfel încât să învăţăm să vorbi corect către public şi să fim capabili să ajungem la ei în concordanţă cu nivelul lor de dezvoltare şi să fim aproape de ei. Trebuie să arătăm oamenilor că există un mod diferit de dezvoltare şi că este singurul mod corect, realist, şi unic astfel încât ei să înţeleagă că nu este altă cale, şi atunci ei vor vedea că noi le oferim singura variantă de alegere.

Nu trebuie să concurăm cu alţii şi să convingem oamenii că avem dreptate, aşa cum regimul sovietic a făcut în trecut când clama: „victoria comunismului este inevitabilă, pentru că este drept.” Trebuie doar să muncim asupra noastră, la mişcarea către public şi gradat vom învinge.

Astfel work-shopurile noastre trebuie să fie mai aproape de public, de oameni. Asta nu înseamnă că noi ne aplecăm. Dacă o persoană poate să explice elevat lucruri simple este un semn că le înţelege şi că acestea sunt în el. El le traduce din limbajul cărţii în limbajul lui interior şi le aduce către alţii într-un limbaj simplu. Deci, este foarte important pentru noi să ne poziţionăm în acest mod şi de a coborî lucrurile la o explicaţie simplă.

Din Lecţia Virtuală 30.12.2012

 

Începutul tuturor începuturilor

O parte din ele descrie munca noastră în sentimentele dintre noi şi explică cum atingem Creatorul prin aceasta, Creator care nu este undeva deoparte, ci este între noi.

Pe de altă parte, ni se dau texte Cabalistice precise, cum ar fi Introducere în Ştiinţa Kabbalah, Studiul celor Zece Sefirot şi Cartea Zohar, care sunt absolut de neînţeles pentru noi. Aceste cărţi vorbesc despre grade la care trebuie să ne ridicăm şi la acţiunile pe care o să le facem, astfel încât fiind uniţi şi primind proprietatea dăruirii, începem să simţim lumea superioară în proprietăţile ei.

De aceea, bazându-ne pe articolele şi sfaturile lui Baal Ha Sulam şi Rabash, trebuie să facem acţiuni de conexiune între noi şi în timp ce citim textele din cărţi despre lumile spirituale atragem Lumina superioară către noi.

Cu alte cuvinte, o parte a surselor primare este educaţională, de formare a relaţiilor corecte dintre noi până la punctul în care în cadrul lor vom simţi calitatea dăruirii, Creatorul.

A doua parte este dedicată urmăririi scopului unităţii dintre noi, în timpul studiului, până când Lumina superioară, forţa superioară, proprietăţile, gradele, lumile şi Lumina sunt revelate între noi.

Ar trebui să năzuim către asta ca un copil care doreşte să devină un adult şi care este condus de natura sa egoistă. Ea pune presiune pe el, învăţându-l cum să crească, şi se angajează din greu la acest proces. De aceea, în creşterea noastră spirituală, trebuie să încercăm să fim ca şi copii, şi cu aceeaşi energie la fel de greu, jucându-ne tot timpul cu nivelul următor, devenim adulţi, explorăm această lume  de relaţii ale adulţilor.

Pentru a face asta, pe de o parte, trebuie să ne anulăm în faţa prietenilor, şi pe de altă parte, să fim deasupra lor, să lucrăm la unitatea cu grupul, să căutăm fiecare oportunitate să adăugăm ceva, mai adânc, mai extins,  şi să ne concentrăm astfel încât scânteia fiecăruia să se adune şi să lumineze asupra noastră. Nu ar trebui să  ne fie frică că „ne vom freca” unii pe alţii ca şi nucile într-un sac pentru că această fricţiuneproduce de asemenea scântei. Dacă noi ştim de ce facem acest lucru, vom reuşi.

Mai important, trebuie să fim constanţi conştienţi de nevoia de a ne uni şi să aderăm la Creator şi să nu ne temem de nimic.  De îndată ce un grup sau o persoană individuală uită de ce este aici, imediat se transformă dintr-un grup kabbalistic într-un „ceată de batjocoritori”.

Aşa cum se spune în Psalmi: „Binecuvântat este omul care nu umblă în sfatul celor slabi sau stă în calea păcătoşilor sau stă cu cei batjocoritori”. Cu aceste cuvinte Regele David începe faimoasa Carte a Psalmilor, cartea omului care face pe plac şi se adresează Creatorului. Aceste cuvinte sunt acceptat peste tot în lume ca şi o cântare a inimii umane. Acest lucru este cel mai important! Acesta este începutul începuturilor!

Ştim că grupurile au multe condiţii, probleme, dar toate converg către un singur punct – realizarea legii „iubirii aproapelui ca pe tine însuţi” pentru că este legea Creatorului. Când egoismul se corectează pe sine în dragoste, persoana respectivă devine similară cu Creatorul.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 8.12.2012, Lecţia 4

„Lovindu-ţi inima de zid” sau începi să gândeşti?

Întrebare: Ce înseamnă să-l întrebi pe Creator? Unde este acest Creator? Cum pot să cer ceva de la El dacă nu ştiu nimic despre El?

Răspuns: Ar trebui să-l cauţi pe El! Fiecare ar trebui să şi-l imagineze pe El în inima lui, sau poate în imaginaţia lui, cu toate că Cabaliștii nu îşi folosesc imaginaţia.

Creatorul este numit forţa generală a naturii. De ce spunem că ne întoarcem la El? Acest lucru este foarte confuz. Dar există o forţă pe care o pot descoperi în concordanţă cu dorinţele mele. Dacă nu am nicio dorinţă, nu aş vedea, nu aş respira. Pentru orice, prima dată este dorinţa ta şi după aceea experienţa ta, descopăr, aud, şi înţeleg, deschide-ţi ochii mai mult şi evadează. Totul este în concordanţă cu dorinţa.

Este similar şi aici. Lumea spirituală este o conexiune care este ascunsă de noi pentru moment. În ea descoperim viaţa noastră care este independentă faţă de corpul nostru; corpul este mort, noi vom continua să trăim în conexiunea aceasta. Acest lucru este numit „suflet”. Acum trebuie să-l descoperim. Corpul nostru nu interferează. Dacă îl anulăm – ceea ce înseamnă că trăim în el pentru că suntem în viaţă, fără să-i dăm o atenţie specială, fără să-l glorificăm, folosindul aşa cum este, lăsându-l să bea, spălândul şi dându-i somnul de care are nevoie, şi având grijă de el aşa cum avem grijă de un animal şi numai mult decât atât şi investim tot restul în a descoperi sufletul, atunci îl vom descoperi.

Un suflet este conexiunea dintre toată lumea. Pentru ca să-l descoperim, ai un punct, un început de suflet.  Dacă acest punct lipseşte, nu avem despre ce să vorbim, eşti liber, poţi să mergi să te ocupi de corp, bucură-te de viaţă. Dar dacă ai un punct în inimă, începutul de suflet care te inspiră, acesta nu te lasă să te odihnești și vii într-un grup de kabbalah și începi să-ţi revelezi sufletul, conexiunea ta cu ceilalţi. Nu este o conexiune între oameni, între corpurile lor, ci o conexiune între dorinţele individuale în care există un punct, începutul sufletului.

Imaginează-ţi că există o conexiune ascunsă între un milion de membrii ale unui grup global (deşi sunt mult mai mulţi). Asta trebuie să descoperim. Din moment ce descopăr prima treaptă din cele 125 de trepte ale conexiunii, sunt deja la primul nivel al muncii spirituale şi în aceea reţea eu descopăr lumea spirituală, pe mine, eternitatea deasupra timpului, mişcare şi locuri, întreaga dimensiune spirituală şi sursa tuturor acestor lucruri care este numit „Creatorul”. Asta ne atrage pe noi.

Sunt deja oameni care au descoperit spiritualitatea, au scris despre ea şi ne-au spus cu acurateţe şi detalii cum să împlinim gradat aceste revelaţii şi ce ar trebui să facem. Toate acestea se numesc „Tora”, cartea cu instrucţiuni. Ea nu vorbeşte despre nicio acţiune fizică sau de mişcări cu corpul nostru; putem să lăsăm deoparte aceste lucruri. Este totul despre cum putem să ne dezvoltăm sensibilitatea către conexiunea cu ceilalţi, înspre forţa superioară şi atunci vom atinge eternitatea.

Întrebare: Stau aici cu textul Zoharului, încercând să simt altceva decât este aici ca rezultat al eforturilor colective, dar nu pot. Continuu şi eşuez din nou şi din nou. Tu spui: „Întreabă-l pe Creator!” dar nu ştiu nimic despre el şi nu am pe ce să mă bazez!

Răspuns: Sfatul meu este că dacă ţi-ai lovit capul de perete de o mie de ori, atunci poate că ceva s-a „mutat” ceva în capul tău şi ca rezultat poate că poţi să te gândeşti mai adânc la Creator. „Cine se ascunde acolo? Cine stă în calea mea? Cine a pus acest zid în faţa mea?” Nu doar în loveşti capul de zi, dar îţi adaugi ceva. O persoană se dezvoltă ca rezultat al loviturilor, corect? Asta aştept de la tine.

Din partea a doua a lecţiei zilnice 6.01.2013, Zoharul

 

O eră a micilor idealuri

Întrebare: Oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că noi putem să continuăm să evoluăm doar dacă ne schimbăm atitudinea faţă de realitate, deci de ce nu descoperă ei schimbările pe care trebuie să le facem în cercetător însuşi, în om? Ce îi opreşte pe ei să urmeze această direcţie?

Răspuns: Este adevărat că această realizare s-a născut de pe timpul lui Spinoza şi Kant, dar pentru că le-a lipsit metodele practice, această abordare a rămas la nivel de teorie. Oamenii sunt refractari să intre în acest domeniu pentru că el aparţine psihologiei.

Psihologia are de-a face cu schimbările care se întâmplă în om, dar nu este o ştiinţă din moment ce nu controlează procesul. Noi nu putem schimba ceva în corp, de exemplu să deranjăm echilibrul acidităţii, să adăugăm mai multă electricitate şi prin schimbarea percepţiei asupra realităţii a unei persoane, să înregistrăm rezultatele şi să le repetăm de mai multe ori pentru a determina sigur o lege bazată pe statistică. Nu avem „butoane” standard şi nu ştim exact ce fiecare persoană descoperă.

Deci ce putem face? Nu putem să conducem experimente similare din moment ce aria despre care vorbim este dincolo de natura umană şi aceasta rămâne de neatins. Pentru a putea să ne studiem pe noi trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt. Din acest motiv ştiinţa are de-a face cu fapte concrete şi în direcţiile sale majore se află la un capăt de drum. În consecinţă oamenii de ştiinţa nu au ce să facă, dar cel puţin nu sunt conduşi acum de fantezii. Este adevărat că vorbesc despre zone de frontieră şi se confruntă cu idei abstracte care se dovedesc a fi foarte populare şi asta este natural. Peste toate nu există nu mai există schimbări ştiinţifice şi atunci de ce să nu „condimentăm” cu puţină filosofie şi fantezie pentru publicul larg?

Nu îi învinovăţesc deloc pe oamenii de ştiinţă. Ei caută schimbările şi umplu nişe dar totul duce la o disperare interioară. În aspectele conceptuale ştiinţa este terminată. O persoană care vrea să cunoască mai bine realitatea vede că mâinile şi picioarele sale sunt legate. Un adevărat om de ştiinţa are o nevoie urgentă de a descoperii lucruri, dar când se afundă în secretele materiei vede o graniţă pe care nu o poate depăşi şi această graniţă este în el. Dincolo de bariera interioară, mintea lui şi sentimentele şi chiar imaginaţia nu mai funcţionează. El descoperă că este într-un „matrix” un „patern” care excede limitele abilităţii lui.

Înţeleg această tragedie, frustrarea interioară a oamenilor de ştiinţă în diferite direcţii, fie că este vorba de ştiinţa practică, tehnologie, sau opus în teorii filosofice su populism. Nu au nimic ce să facă…

Acum câteva zile a fost un articol într-un ziar despre stoparea proiectului acceleratorului de particole pentru anul următor sau pentru doi ani, asta după ce mari eforturi şi resurse au fost investite în acest proiect şi ni se spune că sistemul este apgradat, dar în fapt este vorba de un declin general. Totul s-a oprit, chiar şi programul spaţial la care umanitatea a visat. Dacă zborurile spaţiale nu sunt profitabile astăzi este nu sunt finanţate. Romantismul a murit. A fost afectat înainte, dar oamenii au sperat ca ceva să se întâmple, dar egoul a umplut de întreaga dorinţă. În trecut erau tot felul de „idei inovatoare”, dar acum a patra fază (Behina Dalet) este în control, distrugând ce a rămas din conştiinţa umană şi din bunele intenţii.

Banii determină totul. Bogaţii controlează politica şi fiecare aspect al vieţii noastre. Odată nu a fost totul despre bani, dar acum ne aflăm într-o stare opusă, nu este vorba despre altceva. Nu mai există mândrie, respect, fără supărare; toate aparţin trecutului. Astăzi poţi doar să răneşti buzunarele oamenilor, din moment ce despre asta e vorba în bogăţie…

Din păcate, în afară de înţelepciunea kabbalah, people încă mai caută metoda să schimbe forma externă şi nu pe om în sine. Ei ar vrea să ajungă la esenţă, dar pur şi simplu nu au un punct interior de unde să vadă de unde este esenţa şi cum să munceşti cu ea. Ei încearcă să se conecteze, să se iubească unul pe altul, să lucreze pentru binele ştiinţei, dar toate acestea sunt numai declaraţii şi nu schimbări reale, interne. Este pentru că o schimbare reală este posibilă doar cu ajutorul Luminii care Reformează şi orice altceva este doar idealism limitat de imaginaţie. Ei cred că este îndeajuns să soliciţi tuturor să se conecteze general, şi că ei sunt deja corectaţi, asta este destul în ceea ce priveşte „iubirii celorlalţi ca pe tine însuţi” şi că atunci sunt deja speciali… este în natura umană şi nu există niciun viitor în aceste conexiuni.

Astăzi sunt două zone foarte aproape de kabbalah – educaţia şi psihologia. S-ar putea ca oamenii care studiază criza globală serios vor deveni de acord cumva cu noi, dar atunci, este până într-o oarecare măsură, dincolo de care rămânem doar noi înşine…

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 01.01.2013, „Corp şi Suflet”