Daily Archives: 10 ianuarie 2013

Nu ne-am întâlnit din greşală…

Întrebare: Cu ce să contribui la grup astfel ca să mă ajute mai târziu să ias din cădere mai repede?

Răspuns: Ar trebui să acumulăm eforturi în grup înainte ca să intervină căderea, să-i convingem pe prieteni că trebuie să ne facem griji pentru toţi. Ar trebui să fie spiritul de ajutor mutual în grup. Asta se numeşte măreţia scopului care trebuie să plutească între noi în aer.

Un grup este locul unde îndeplineşti scopul, o sursă de putere, un loc de muncă. Primeşti Lumina care reformează prin grup şi Lumina care reformează te conectează la grup. În final descoperi această reţea de conexiuni care deja există în grup. Descoperi conexiunea corectă şi în concordanţă cu echivalenţa de formă descoperi Creatorul. Toate acestea sunt împlinite de grup.

În fapt, noi constant corectăm grupul sau îi descoperim forma reală. Acum îl vedem în forma coruptă detectată de atributele noastre corupte cum este spus: „O persoană judecă după defectele sale.” De sus, din partea Creatorului, este un sistem întreg, unul ideal. Noi trebuie să atingem aceeaşi perspectivă ca şi cea de Sus. Nu ne-am întâlnit din greşală şi am fost conectaţi de Sus într-un singur grup: Cineva poate intra sau pleca, cineva poate să fie aproape sau departe. În acest caz, deasupra noastră, construim structura spirituală, care gradual devine dorinţa care a fost făcută de Creator.

Adevărul este că există un punct lăsat în dorinţa care a fost creată de Creator. Orice altceva, prin care acest punct a fost aruncat în aer, prin dezvoltarea diferitelor conexiuni, maniere, sisteme, toate acestea sunt un rezultat al Luminii care influenţează. Punctul dorinţei în sine rămâne cum este, dar Lumina care intră în aruncă în aer şi îl umple cu atributele sale. Acesta este numit Malchut de Ein Sof (Infinitatea).

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 7.01.2013, „Introducere în Studiul celor Zece Sfere”.

Invitaţia personală către Lumină

Întrebare: Prin ce stare trece o persoană la cel mai de jos nivel al căderii şi ce ar trebui să facă? Cu ce greşim noi?

Răspuns: Dacă eu cad până la capătul de jos al coborârii, atunci la acest punct critic nu pot să fac nimic prin mine însumi. Este ca şi cum sunt neutralizat de Lumină care operează asupra mea.

Lumina operează pe mine în timpul tuturor fazelor de dezvoltare (Lumina Înconjurătoare 1) şi sub influenţa ei eu cobor. Acţiunea ei conduce la căderea mea prin adăugarea unei dorinţe corupte către mine. În final mă regăsesc pe mine la cel mai de jos punct unde nu mai pot să fac nimic. Nu sunt instrumente prin care să mă ridic; sunt sub controlul total al Egoului.

Dar în momentul în care încep să mă ridic, cât de puţin, mulţumită diferenţei dintre noul stadiu şi stadiul precedent, deja trebuie să fac ceva independent. Mă ridic la primul stadiu cu ajutorul grupului, dar mulţumită nivelului la care am fost, trebuie să încep fac ceva prin mine: să ridic MAN, o rugăciune, o cerere, să ies din mine. Trebuie să atrag Lumina prin mine însumi, şi să-i pornesc influenţa în raport cu invitaţia mea şi nu cu altceva.

Nu pot să mă trezesc şi să mă trag afară din cel mai de jos stadiu independent şi fără ajutor: „Un prizonier nu se poate salva singur din închisoare”. Dar în momentul în care mă ridic un pic cu ajutorul prietenilor, pot deja să fac faţă singur. Nu mai sunt un prizonier care este legat! Am un prieten care mă ajută de afară să ies din blocaj.

Dar dacă după ce am fost ajutat să mă ridic un pic, sunt prea leneş şi nu ies din mine, dacă nu mă întorc imediat către Lumina care Reformează, ci aștept să fiu ridic de curentul timpului, cu ajutor din partea mediului, atunci nu atrag asupra mea noi puteri spirituale.

În momentul când am o oportunitate, imediat trebuie să lucrez asupra mea. Altfel Creatorul mă va ajuta să ies din necaz odată sau de două ori şi după asta mă va lăsa din moment ce eu nu fac nimic din proprie iniţiativă. El îmi trimite ajutor prin grup, prin prieteni, prin diferite căi, dar dacă nu-i răspund destul, EL mă abandonează.

Se dovedeşte că că El trebuie să adauge suferinţe şi rău şi să mă coboare undeva unde simt probleme corporale, pentru ca astfel să înţeleg că nu am de ales şi că trebuie să mă ridic. Să înţeleg că merită să ies din mine un pic şi să ies din raţiunile corporale joase. Voi încerca să scap din corporalitate în spiritualitatea pentru că mă simt rău în viaţa mea de zi cu zi.

În acel caz nu mă ridic prin atragerea Luminii care Reformează şi prin suferinţe animalice ordinare.

Din partea întâi a Lecţiiilor Zilnice de Kabbalah, 7.01.2013, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”

Să ies din cocon şi să intru în lumea spirituală

Întrebare: Ce fel de pregătire interioară trebuie făcută înaintea Convenţiei Femeilor?

Răspuns: Pentru a sparge bariera dintre noi, pentru ca să ne făcem situaţia mai uşoară, trebuie să ţinem un work-shop cu grupul sau un fel de eveniment, pentru a simţi că un fel de efort este posibil să ne faciliteze trendul către construirea unei relaţii: să nu stăm distanţaţi unul de altul şi să ne afundăm în noi înşine, dar să ieşim din noi, cumva să ne ridicăm deasupra noastră, către ceilalţi, şi atunci vom găsi vasul spiritual, Kliul.

Este clar o emoţie feminină când sunt în mine, „Eu în mine însumi.” Cu bărbaţii nu ţine aşa de mult. Pe de o parte femeile transcend acest lucru mult mai dificil, şi pe de altă parte, mai uşor, din moment ce le este mai uşor să determine unde este „coconul” în ele însele. O femeie simte foarte clar că este „în ea însăşi” şi un bărbat nu simte acest lucru. Până când un bărbat atinge acest „cocon” trece o grămadă de timp.

Deci, sugerez femeilor să ţină mai multe întâlniri, discuţii pe acest subiect. Poate să fie un work-shop. Mă gândesc că ar fi destul ca cel puţin să începem să ieşim din noi înşine. Şi după aceea, în timpul convenţiei, vom vorbi despre asta şi vom avea de face cu acest lucru.

Întrebare: Ce ai sfătui tu femeile care înţeleg importanţa prezenţei lor la Convenţie, dar preferă să nu vină fizic? Cum este posibil să le ajutăm să cucerească acest „cocon”?

Răspuns: Cred că cineva pur şi simplu are nevoie să se decidă şi să lucreze cu sine fără să fie atentă la ce e în jur: „Trebuie să facem asta acum!” şi să începem să operăm, constant să încercăm să ieşim în afară din cămaşa izolării. Vei vedea cât de mult, pe de o parte, este dificil, dar pe de altă parte, loviturile constante din interior, din acest „cocon” va ieşi în afară în final. Dar inevitabil cineva trebuie să o facă! Fără asta, nu vom simţi că suntem în lumea spirituală care se găseşte în afara noastră, în afara graniţelor acestui „cocon”.

 

Din Lecţia Virtuală 6.10.2013