Întrebare: Punctul din inimă este conectat cu corpul uman?

Răspuns: Corpul este controlat de dorinţe. Câteodată zac fără putere, somnoros, incapabil să mă forţez să mă mişc. În acelaşi timp, sunt fizic sănătos, tensiunea, nivelul glicemiei, inima, plămânii, totul este foarte bine, deci de ce nu mă pot mişca? Pentru că nu am nicio dorinţă. Nu vreau nimic şi este un fel de senzaţie de melancolie. Câteodată, chiar dacă am temperatură ridicată şi mă simt confuz, mă învârt de nebun toată ziua pentru a rezolva o problemă certă.

Dorinţa conduce carnea în acţiune. Asta înseamnă că mă întorc la înţelepciunea kabbalah şi vin la lecţie nu cu corpul ci cu dorinţa noastră.

Corpul este doar un „animal” pe care îl purtăm cu noi. Câinele sta pe covor lângă scaun, lângă stăpânul lui şi aşa îmi aşez corpul pe scaun. Eu sunt oricum dorinţa. Modul în care lucrez cu mine, modul în care mă formatez este modul în care operez cu corpul. Este o „maşinărie biologică” şi dacă i se dă motivaţie suficientă, atunci chiar şi cu o temperatură ridicată va avansa către scop împreună cu mine.

În orice caz, dorinţa decide şi determină ce să fac, în timp ce corpul suportă ordinele. Deci prima şi cea mai importantă grijă trebuie să fie faţă de dorinţă şi nu faţă de corp.

Dincolo de asta, poţi să intri şi să munceşti mai mult în punctul din inimă deasupra dorinţei şi deasupra corpului. Dar munca „împotrivă” lor şi punctul determină toate acţiunile tale prin alegerea a ce este important.

Dorinţele şi punctul din inimă se cearcă constant înăuntrul tău. Cearta provine din faptul că punctul din inimă este o altă dorinţă, care tânjeşte după Creator. În cele din urmă, este o luptă constantă între ele, dar corpul nu „intervine”. Acţionează în concordanţă cu dorinţa care câştigă, fie cu dorinţa din inimă fie cu punctul din inimă…

Acest punct deja s-a trezit în câţiva oameni, şi în alţii este încă în adormire în strâfundurile egoului corporal. Fiind în centrul inimii el trebuie să iasă şi să se ridice deasupra inimii. Ca şi viermele, în exemplul dat de Baal Ha Sulam, trebuie să iasă afară din ridiche. Timpul de pregătire durează de mii de anila nivelul „naţiunilor lumii”, până când acest punct se ridică deasupra suferinţelor. La finalul ridicării munca reală începe în el şi în acest punct oamenii vin la noi, la Bnei Baruch (BB).

Cât despre „naţiunile lumii” sunt simple stagii de-a lungul căii. Toţi aparţin sistemului general, dar azi ni se dă şansa să avansăm conştient. Asta e ceea ce face Luminca care Reformează (Lumina Înconjurătoare). De ce? Nu ştim, dar în general, procesul are loc în concordanţă cu ordinea apariţiei Reshimoturilor (genelor spirituale).

În timpul spargerii, cel mai de sus Reshimot a căzut în cel mai de jos loc. Acum trezirea începe şi aici totul depinde de care Reshimot aparţine o persoană, la rădăcina sufletului său. Atunci va descoperi această rădăcină şi va ştii toate detaliile acestei căi. În orice caz, nu depinde de cineva personal. Toţi sunt operaţi şi trebuie să-şi îndeplinească rolul său.

Întrebare: Câteodată mă percep pe mine ca fiind superior faţă de cei care nu au fost „treziţi” încă…

Răspuns: Acest lucru este pentru că Lumina nu a operat asupra ta suficient. Tu judeci în continuare după ego. În fapt, nu vei fi cababil să te simţi superior faţă de nimeni, nici măcat faţă de o furnică. Din contră, vei simţi că Creatorul este totul. El este în spatele unei persoane specifice sau a alteia, El este în faţa ta şi nu poţi avea nicio plângere sau lipsă de respect faţă de nimeni. Chiar şi în cei mai mari duşmani care îţi cauzează cele mai mari probleme şi ameninţări şi ameninţă naţiunea sau statul, vei vedea doar pe Creator; ei te forţează să te trezeşti şi să-ţi corectezi conexiunea cu El deasupra obstacolelor. El este cel care a plasat obstacolele înaintea ta şi intensitatea interpunerilor indică cât de puternic poţi fi tu conectat cu El.

De aceea se spune: „Chiar şi dacă o sabie ascuţită este plasată pe gâtul unei persoane, nu ar trebui să dispere după mila”

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 8.01.2013, „600.000 de Suflete”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Convenţia ne forţează să ne conectăm şi să ne unim, să acţionăm repede şi eficient, să atingem rezultate incredibile. Ce ne poate ajuta să facem aceasta în fiecare zi?

Răspuns: Un sentiment de responsabilitate. Imaginează-ţi părinţi obosiţi sau chiar bolnavi a căror copil plânge şi cere ceva; ei totuşi se vor ridica şi vor face totul pentru el. Nu este uşor din moment ce nimeni nu vrea să facă asta; este doar obligaţia. Este similar în grup unde toţi trebuie să simtă obligaţie şi responsabilitate. Trebuie să simt că sunt în aceeaşi barcă cu ei şi că nu pot face o gaură în ea.

Bineînţeles că pot spune, „Prieteni, nu mă simt bine astăzi, vă rog să mă scuzaţi că sunt bolnav” şi să dorm mai mult, dar cum pot să fac asta când ştiu că ei mă aşteaptă pe mine? Dacă te gândeşti că nimeni nu îţi va remarca absenţa din moment ce nu eşti atât de important şi că nu contezi, atunci te înşeli.

Îţi spun asta din experienţa mea de simţire a lumii superioare: Fiecare dintre voi nu este mai puţin important decât sunt eu. Deci inacţiunea ta este o lipsă de investiţie în vasul general. Ar trebui să înţelegi asta, şi să nu uiţi; să vă amintiţi aceasta responsabilitate unul altuia ca să fie tot timpul prioritatea ta.

Este prima condiţie din moment ce Creatorul a creat un om, eu şi toţi ceilalţi, doar ca să fiu capabil să mă stabilizez pe mine cu ajutorul lor. Pe de altă parte, Creatorul mi-a creat prietenul şi pe mine ca să-l ajut şi doar ca să servească ca motiv pentru acţiunea lui de ridicare către Creator. Este chiar aşa!

De aceea trebuie să ne complementăm reciproc şi să ne ţinem de asta din moment ce prin asta creem garanţie mutuală printre noi. Nu ar trebui să uităm asta. Nu îmi pot permite nicio concesie; nu pot să pretind că sunt bolnav sau să inventez vreo scuză pentru inactivitatea mea. Din contră, în ciuda obstacolelor pe care Creatorul le plasat în faţa mea, trebuie să particip atât cât pot de mult în tot. Din partea Lui va adăuga diferite scuze pentru egoul meu, bineînţeles, dar grupul trebuie să-mi reamintească că acesta e modul în care Creatorul se joacă cu mine.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 9.12.2012, Lecţia 7

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă termenul de „loc”, conform înțelepciunii Cabalei, atât din partea Luminii, cât și din partea dorinței?

Răspuns: Creatorul a creat o dorință de a primi, în forma sa inițială. Apoi Lumina a început să lucreze în cadrul dorinței de a primi. Ea a dat naștere dorinței de a primi și apoi a început să apară în ea din ce în ce mai mult. Apoi, dorința de a primi a început să se schimbe în calitate și a trecut prin cele cinci faze de dezvoltare și a început să ia diferite forme, îmbogățite cu diferite atribute și fațete.

Astfel, a ajuns la o stare numită „loc”.  Aceasta înseamnă că este diferită de ceea ce o umple. Umplutura nu este prima și nici Lumina, ci „locul” în care intră.

Ele au trebuit să se separe, deoarece se spune: Cu excepția cazului în care Lumina se separă de vas o singură dată, este imposibil să se determine ceva. Dar când se desparte o dată, ele sunt deja două lucruri distincte, iar acum este posibil să se identifice o „lumină” și „un vas” separate și, de asemenea, să se studieze legătura dintre ele. Acesta este modul în care „locul” este creat, dar nu este suficient; este posibil să se toarne niște băutură într-un ulcior, de exemplu, și să fie umplut până la capăt. Creatorul vrea ca acest „loc” să-L simtă pe El și cine este El.

Imaginează-ți că ai făcut un ulcior de lut, și acum vrei ca acest ulcior să simtă cine l-a făcut și în ce scop. Ce este mai mult, vrea să primească umplutura exactă: Să presupunem că nu este de acord să primească apă, lapte sau vin, ci are nevoie mai degrabă de ulei. Apoi, în funcție de ceea ce alege, e plin și respinge toate celelalte umpluturi. Asta înseamnă că „locul” ar trebui să diferențieze, de asemenea, între bine și rău, sau, cu alte cuvinte, să fie un „egoist înțelept „, ce depinde de ego-ul său, care a fost creat de Creator.

În continuare, Creatorul vrea ca această dorință să prefere singură natura opusă, și s-o aleagă prin libera voință. Ea trebuie să se „formeze” singură, să se aranjeze în așa fel încât să poată funcționa de la sine într-un mod opus, pe măsură ce se construiește din nou. Dacă dorința dobândește această capacitate, ea începe să acționeze din nou și să se umple și apoi se numește Adam care se aseamănă (Domeh) Creatorului.

Este ca și cum dorința se naște din nou prin libera voință și alege fiecare pas pe care îl face, orice umplere și orice mod. Pe de o parte, totul vine de la ea și nu depinde de nimeni, iar pe de altă parte, totul este întreg și în dăruire. Acesta se numește un „loc.” Aceasta este deficiența de care avem nevoie. Până atunci nu suntem nici măcar conștienți prin cât de multe stări trebuie să trecem pentru a ajunge la aceste discernăminte …

Întrebare: Există o legătură între „loc” și mediu?

Răspuns: Pentru ca dorința să fie independentă, să acționeze liber în discernămintele sale, în percepția sa, este împărțită în două sisteme: eu și în afara mea. În cadrul sistemului intern, există doar o scânteie, iar în sistemul extern, există întreaga lume. În măsura în care o persoană folosește „lumea” în mod corect, își crește scânteia. În măsura în care vrea să folosească lumea într-un mod opus, în mod greșit, își diminuează scânteia. Se verifică și învață în funcție de atitudinea ei față de lume, de mediul înconjurător.

În plus, o persoană are înțelepciunea Cabalei (un profesor, cărți și un grup), și toate sunt pentru a o ajuta să se împlinească în mod conștient și nu numai prin sentiment. La urma urmei, dacă învățăm din sentimentele noastre, aceasta va duce la un lanț întreg de eșecuri, într-un mod foarte lent și crud al celor cinci faze de dezvoltare. Dacă o persoană se dezvoltă prin mediu, atunci pentru ea mediul devine profesor, cărți, grup și Creator. Apoi, ea se dezvoltă prin „calea Torei,” prin calea Luminii care Reformează.

Diferența este că, prin calea Luminii, ea își aduce componenta proprie de dezvoltare și prin asta dezvoltă imaginea Creatorului în ea. Începe să se raporteze la realitate, nu ca o ființă creată, ci la fel ca Creatorul: „Cum folosesc grupul, profesorul, cărțile și Creatorul, toate forțele care mă influențează, în scopul de a mă stabiliza pe mine însumi în mod corect?”

Astfel, dezvoltăm umanul în noi și avansăm corect, în modul cel mai simplu și mai scurt pentru toți. Apoi, deficiența de a avansa pe care o stabilizăm din nou de fiecare dată este numită un adevărat „loc”, și este un astfel de loc la care ar trebui să ajungem.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 11/01/13, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru cine ar trebui să doresc a aduce mulţumire: pentru grup sau Creator ?

Răspuns: Nu puteţi aduce mulţumire Creatorului fără să aduceţi mulţumire grupului. Este vorba de o condiţie necesară. În caz contrar, vă înşelaţi crezând că veţi aspira la dăruire, atunci când, în realitate, vă pasă de propriul interes mai degrabă, decât de binele altora.

Imaginaţi-vă că aveţi posibilitatea să aduceţi mulţumire Creatorului, numai cu condiţia să aduceţi mulţumire copiilor Săi, care sunt, de fapt, grupul. Nu poţi face nimic pentru El, pentru că toate dorinţele Sale se concentrează exclusiv pe creatură.

Din partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→