Monthly Archives: ianuarie 2013

Un vas pentru suflet

Potrivit înţelepciunei Cabala, corpul Partzuf-ului este denumit dorinţa de a primi pentru a dărui şi sufletul este lumina care-l umple. Pentru a dobândi un suflet, noi construim o conexiune între noi, ceea ce înseamnă că noi avem o dorinţă de a dărui fără rezervă, plecând de la dorinţa de a primi.

Pentru aceasta, ne conectăm la grup deasupra ego-ului, renunţăm la dorinţa de a primi şi realizăm sensul invers, astfel, dorinţa de a primi lucrează în sensul de a dărui.

Trecerea de la ego la dăruire se face de către Creator, eu Il oblig să facă acest lucru prin munca în grup, în mediu, aşa cum este spus: Fii Mei M-au învins. Aceasta lucrează în mine, apoi dorinţa mea de a primi poate lucra în dăruire.

În consecinţă, tratez prietenul în aceeaşi manieră şi stabilim legătura dintre noi prin construirea formelor de dăruire plecând de la grosimea dorinţei de a primi, care se tranformă în puritatea dorinţei de a dărui.

Dorinţa de a primi este divizată în cinci straturi de grosime, plecând de la faza rădăcină la faza a patra şi există, de asemenea, un embrion spiritual în el, un punct din inimă (l) care mă zguduie în mod constant.

Pentru a împlini punctul din inimă mă alătur grupului şi convoc asupra mea Lumina care Reformează, Lumina Înconjurătoare. În primul rând, ea realizează prima restricţie în mine, conform căreia nu pot lua în calcul dorinţa mea de a primi. Deci, nu pot lucra cu dorinţa mea de a primi pentru a dărui fără rezervă, nu în grosime, ci în puritate, care este divizată în cinci nivele. Prin urmare, am achiziţionat cinci Lumini: Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, şi Yechida, de jos în sus NRNHY.

Astfel, dorinţa mea de dăruire este formată din dorinţa de a primi, care era înainte în mine. Această dorinţă de a dărui este numită un vas pentru suflet. De ce suflet ? Pentru că, până la acest nivel, noi primim Lumina în mod regulat, folosind consistența rădăcinii, prima şi a doua fază, (NRN), în timp ce Luminile Haya şi Yechida nu pot primi Lumina în mod regulat şi ajung la noi ca o iluminare (HY).

 

Astfel, vasul sufletului este puritatea dorinţei de a dărui iar Lumina care-l umple este numită Lumina Neshama (suflet). Pe ansamblu, este sufletul meu care transformă puţin câte puţin egoul meu întreg, de la el, la puritate. Aceasta înseamnă că dorinţa de a primi nu dispare schimbăm numai utilizarea sa.

 

Partea a patra a Lecţiei zilnice Cabala, 06.01.2013, Corp şi suflet

 

 

Convergenţa a două dorinţe

Întrebare: Cum mă pot pregăti corect pentru congresul femeilor ?

Răspuns: În primul rând trebuie revizuit materialul care se referă la activitatea femeilor. Practic, în timpul nostru, nu există mare diferenţă între munca bărbaţilor şi munca femeilor deoarece se desfăşoară o convergenţă progresivă. Vedem cum femeile din întreaga lume ocupă posturi de conducere, sunt şefi de stat, miniştrii şi lideri de companii. Aszăzi sunt implicate în acelaşi mod ca bărbaţii, în toate sferele de activitate.

Deşi femeile sunt înclinate, prin natura lor, la ceva specific, standard, stabil şi nu la activităţi care necesită schimbări radicale în mod constant, este timpul ca două dorinţe, bărbat şi femeie, să se întâlnească în lumea noastră şi în lumea spirituală. Aceasta se produce în conformitate cu rădăcinile spirituale şi, prin urmare, este necesar să reflectăm la modul de la le apropia şi mai mult. Aceasta trebuie făcut pe durata comgresului. Femeile trebuie să înţeleagă scopul..

Niciodată, înainte, femeile nu s-au unit împreună. Am avut tot felul de încercări de a ne uni în grupuri, în cursul congreselor generale, dar nu am avut un astfel de congres pentru a face din dorinţa tuturor femeilor, o dorinţa unica a unei femei, pentru a realiza o imagine unificată a dorinţei femeilor.

De aceea, pregătirea congresului înseamnă a gândi mai mult despre asta, a citi, a clarifica întrebările despre acest subiect şi a descărca toate întrebările şi răspunsurile de pe site.

Cel mai important lucru este buna dispoziţie, o stare bună de spirit. Cele care vin aici intră, inevitabil, în această atmosferă.  Cele care sunt conectate la noi trebuie să fie pregătite să intre. Ele ar trebui să fie libere de toate activităţile şi să se simtă ca şi cum ar fi aici, cu noi. Cred că le vom da un sentiment de prezenţă completă la congres.

Din Lecţia virtuală, 06.01.2013

Anul îndreptării atenţiei către public

Întrebare: Spui că anul 2013 va fi un an al marilor schimbări. Aş dori să aud de la tine un fel de binecuvântări cu privire la acest an.

Răspuns: Cred că acest an va trece relativ repede în lume. Lumea va amâna sfârşitul. Căderea economică va continua, dar într-o manieră mai lentă, guvernele vor printa bani, tot felul de „bule” vor fi generate, şi în acest fel colapsul va fi prevenit.

Dar noi trebuie să înţelegem că această perioadă este chiar bună pentru noi ca să ne reorganizăm, să continuăm să ne unim, să ne pregătim pentru trainingurişi bună diseminare, astfel încât să învăţăm să vorbi corect către public şi să fim capabili să ajungem la ei în concordanţă cu nivelul lor de dezvoltare şi să fim aproape de ei. Trebuie să arătăm oamenilor că există un mod diferit de dezvoltare şi că este singurul mod corect, realist, şi unic astfel încât ei să înţeleagă că nu este altă cale, şi atunci ei vor vedea că noi le oferim singura variantă de alegere.

Nu trebuie să concurăm cu alţii şi să convingem oamenii că avem dreptate, aşa cum regimul sovietic a făcut în trecut când clama: „victoria comunismului este inevitabilă, pentru că este drept.” Trebuie doar să muncim asupra noastră, la mişcarea către public şi gradat vom învinge.

Astfel work-shopurile noastre trebuie să fie mai aproape de public, de oameni. Asta nu înseamnă că noi ne aplecăm. Dacă o persoană poate să explice elevat lucruri simple este un semn că le înţelege şi că acestea sunt în el. El le traduce din limbajul cărţii în limbajul lui interior şi le aduce către alţii într-un limbaj simplu. Deci, este foarte important pentru noi să ne poziţionăm în acest mod şi de a coborî lucrurile la o explicaţie simplă.

Din Lecţia Virtuală 30.12.2012

 

Începutul tuturor începuturilor

O parte din ele descrie munca noastră în sentimentele dintre noi şi explică cum atingem Creatorul prin aceasta, Creator care nu este undeva deoparte, ci este între noi.

Pe de altă parte, ni se dau texte Cabalistice precise, cum ar fi Introducere în Ştiinţa Kabbalah, Studiul celor Zece Sefirot şi Cartea Zohar, care sunt absolut de neînţeles pentru noi. Aceste cărţi vorbesc despre grade la care trebuie să ne ridicăm şi la acţiunile pe care o să le facem, astfel încât fiind uniţi şi primind proprietatea dăruirii, începem să simţim lumea superioară în proprietăţile ei.

De aceea, bazându-ne pe articolele şi sfaturile lui Baal Ha Sulam şi Rabash, trebuie să facem acţiuni de conexiune între noi şi în timp ce citim textele din cărţi despre lumile spirituale atragem Lumina superioară către noi.

Cu alte cuvinte, o parte a surselor primare este educaţională, de formare a relaţiilor corecte dintre noi până la punctul în care în cadrul lor vom simţi calitatea dăruirii, Creatorul.

A doua parte este dedicată urmăririi scopului unităţii dintre noi, în timpul studiului, până când Lumina superioară, forţa superioară, proprietăţile, gradele, lumile şi Lumina sunt revelate între noi.

Ar trebui să năzuim către asta ca un copil care doreşte să devină un adult şi care este condus de natura sa egoistă. Ea pune presiune pe el, învăţându-l cum să crească, şi se angajează din greu la acest proces. De aceea, în creşterea noastră spirituală, trebuie să încercăm să fim ca şi copii, şi cu aceeaşi energie la fel de greu, jucându-ne tot timpul cu nivelul următor, devenim adulţi, explorăm această lume  de relaţii ale adulţilor.

Pentru a face asta, pe de o parte, trebuie să ne anulăm în faţa prietenilor, şi pe de altă parte, să fim deasupra lor, să lucrăm la unitatea cu grupul, să căutăm fiecare oportunitate să adăugăm ceva, mai adânc, mai extins,  şi să ne concentrăm astfel încât scânteia fiecăruia să se adune şi să lumineze asupra noastră. Nu ar trebui să  ne fie frică că „ne vom freca” unii pe alţii ca şi nucile într-un sac pentru că această fricţiuneproduce de asemenea scântei. Dacă noi ştim de ce facem acest lucru, vom reuşi.

Mai important, trebuie să fim constanţi conştienţi de nevoia de a ne uni şi să aderăm la Creator şi să nu ne temem de nimic.  De îndată ce un grup sau o persoană individuală uită de ce este aici, imediat se transformă dintr-un grup kabbalistic într-un „ceată de batjocoritori”.

Aşa cum se spune în Psalmi: „Binecuvântat este omul care nu umblă în sfatul celor slabi sau stă în calea păcătoşilor sau stă cu cei batjocoritori”. Cu aceste cuvinte Regele David începe faimoasa Carte a Psalmilor, cartea omului care face pe plac şi se adresează Creatorului. Aceste cuvinte sunt acceptat peste tot în lume ca şi o cântare a inimii umane. Acest lucru este cel mai important! Acesta este începutul începuturilor!

Ştim că grupurile au multe condiţii, probleme, dar toate converg către un singur punct – realizarea legii „iubirii aproapelui ca pe tine însuţi” pentru că este legea Creatorului. Când egoismul se corectează pe sine în dragoste, persoana respectivă devine similară cu Creatorul.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 8.12.2012, Lecţia 4

„Lovindu-ţi inima de zid” sau începi să gândeşti?

Întrebare: Ce înseamnă să-l întrebi pe Creator? Unde este acest Creator? Cum pot să cer ceva de la El dacă nu ştiu nimic despre El?

Răspuns: Ar trebui să-l cauţi pe El! Fiecare ar trebui să şi-l imagineze pe El în inima lui, sau poate în imaginaţia lui, cu toate că Cabaliștii nu îşi folosesc imaginaţia.

Creatorul este numit forţa generală a naturii. De ce spunem că ne întoarcem la El? Acest lucru este foarte confuz. Dar există o forţă pe care o pot descoperi în concordanţă cu dorinţele mele. Dacă nu am nicio dorinţă, nu aş vedea, nu aş respira. Pentru orice, prima dată este dorinţa ta şi după aceea experienţa ta, descopăr, aud, şi înţeleg, deschide-ţi ochii mai mult şi evadează. Totul este în concordanţă cu dorinţa.

Este similar şi aici. Lumea spirituală este o conexiune care este ascunsă de noi pentru moment. În ea descoperim viaţa noastră care este independentă faţă de corpul nostru; corpul este mort, noi vom continua să trăim în conexiunea aceasta. Acest lucru este numit „suflet”. Acum trebuie să-l descoperim. Corpul nostru nu interferează. Dacă îl anulăm – ceea ce înseamnă că trăim în el pentru că suntem în viaţă, fără să-i dăm o atenţie specială, fără să-l glorificăm, folosindul aşa cum este, lăsându-l să bea, spălândul şi dându-i somnul de care are nevoie, şi având grijă de el aşa cum avem grijă de un animal şi numai mult decât atât şi investim tot restul în a descoperi sufletul, atunci îl vom descoperi.

Un suflet este conexiunea dintre toată lumea. Pentru ca să-l descoperim, ai un punct, un început de suflet.  Dacă acest punct lipseşte, nu avem despre ce să vorbim, eşti liber, poţi să mergi să te ocupi de corp, bucură-te de viaţă. Dar dacă ai un punct în inimă, începutul de suflet care te inspiră, acesta nu te lasă să te odihnești și vii într-un grup de kabbalah și începi să-ţi revelezi sufletul, conexiunea ta cu ceilalţi. Nu este o conexiune între oameni, între corpurile lor, ci o conexiune între dorinţele individuale în care există un punct, începutul sufletului.

Imaginează-ţi că există o conexiune ascunsă între un milion de membrii ale unui grup global (deşi sunt mult mai mulţi). Asta trebuie să descoperim. Din moment ce descopăr prima treaptă din cele 125 de trepte ale conexiunii, sunt deja la primul nivel al muncii spirituale şi în aceea reţea eu descopăr lumea spirituală, pe mine, eternitatea deasupra timpului, mişcare şi locuri, întreaga dimensiune spirituală şi sursa tuturor acestor lucruri care este numit „Creatorul”. Asta ne atrage pe noi.

Sunt deja oameni care au descoperit spiritualitatea, au scris despre ea şi ne-au spus cu acurateţe şi detalii cum să împlinim gradat aceste revelaţii şi ce ar trebui să facem. Toate acestea se numesc „Tora”, cartea cu instrucţiuni. Ea nu vorbeşte despre nicio acţiune fizică sau de mişcări cu corpul nostru; putem să lăsăm deoparte aceste lucruri. Este totul despre cum putem să ne dezvoltăm sensibilitatea către conexiunea cu ceilalţi, înspre forţa superioară şi atunci vom atinge eternitatea.

Întrebare: Stau aici cu textul Zoharului, încercând să simt altceva decât este aici ca rezultat al eforturilor colective, dar nu pot. Continuu şi eşuez din nou şi din nou. Tu spui: „Întreabă-l pe Creator!” dar nu ştiu nimic despre el şi nu am pe ce să mă bazez!

Răspuns: Sfatul meu este că dacă ţi-ai lovit capul de perete de o mie de ori, atunci poate că ceva s-a „mutat” ceva în capul tău şi ca rezultat poate că poţi să te gândeşti mai adânc la Creator. „Cine se ascunde acolo? Cine stă în calea mea? Cine a pus acest zid în faţa mea?” Nu doar în loveşti capul de zi, dar îţi adaugi ceva. O persoană se dezvoltă ca rezultat al loviturilor, corect? Asta aştept de la tine.

Din partea a doua a lecţiei zilnice 6.01.2013, Zoharul

 

O eră a micilor idealuri

Întrebare: Oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că noi putem să continuăm să evoluăm doar dacă ne schimbăm atitudinea faţă de realitate, deci de ce nu descoperă ei schimbările pe care trebuie să le facem în cercetător însuşi, în om? Ce îi opreşte pe ei să urmeze această direcţie?

Răspuns: Este adevărat că această realizare s-a născut de pe timpul lui Spinoza şi Kant, dar pentru că le-a lipsit metodele practice, această abordare a rămas la nivel de teorie. Oamenii sunt refractari să intre în acest domeniu pentru că el aparţine psihologiei.

Psihologia are de-a face cu schimbările care se întâmplă în om, dar nu este o ştiinţă din moment ce nu controlează procesul. Noi nu putem schimba ceva în corp, de exemplu să deranjăm echilibrul acidităţii, să adăugăm mai multă electricitate şi prin schimbarea percepţiei asupra realităţii a unei persoane, să înregistrăm rezultatele şi să le repetăm de mai multe ori pentru a determina sigur o lege bazată pe statistică. Nu avem „butoane” standard şi nu ştim exact ce fiecare persoană descoperă.

Deci ce putem face? Nu putem să conducem experimente similare din moment ce aria despre care vorbim este dincolo de natura umană şi aceasta rămâne de neatins. Pentru a putea să ne studiem pe noi trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt. Din acest motiv ştiinţa are de-a face cu fapte concrete şi în direcţiile sale majore se află la un capăt de drum. În consecinţă oamenii de ştiinţa nu au ce să facă, dar cel puţin nu sunt conduşi acum de fantezii. Este adevărat că vorbesc despre zone de frontieră şi se confruntă cu idei abstracte care se dovedesc a fi foarte populare şi asta este natural. Peste toate nu există nu mai există schimbări ştiinţifice şi atunci de ce să nu „condimentăm” cu puţină filosofie şi fantezie pentru publicul larg?

Nu îi învinovăţesc deloc pe oamenii de ştiinţă. Ei caută schimbările şi umplu nişe dar totul duce la o disperare interioară. În aspectele conceptuale ştiinţa este terminată. O persoană care vrea să cunoască mai bine realitatea vede că mâinile şi picioarele sale sunt legate. Un adevărat om de ştiinţa are o nevoie urgentă de a descoperii lucruri, dar când se afundă în secretele materiei vede o graniţă pe care nu o poate depăşi şi această graniţă este în el. Dincolo de bariera interioară, mintea lui şi sentimentele şi chiar imaginaţia nu mai funcţionează. El descoperă că este într-un „matrix” un „patern” care excede limitele abilităţii lui.

Înţeleg această tragedie, frustrarea interioară a oamenilor de ştiinţă în diferite direcţii, fie că este vorba de ştiinţa practică, tehnologie, sau opus în teorii filosofice su populism. Nu au nimic ce să facă…

Acum câteva zile a fost un articol într-un ziar despre stoparea proiectului acceleratorului de particole pentru anul următor sau pentru doi ani, asta după ce mari eforturi şi resurse au fost investite în acest proiect şi ni se spune că sistemul este apgradat, dar în fapt este vorba de un declin general. Totul s-a oprit, chiar şi programul spaţial la care umanitatea a visat. Dacă zborurile spaţiale nu sunt profitabile astăzi este nu sunt finanţate. Romantismul a murit. A fost afectat înainte, dar oamenii au sperat ca ceva să se întâmple, dar egoul a umplut de întreaga dorinţă. În trecut erau tot felul de „idei inovatoare”, dar acum a patra fază (Behina Dalet) este în control, distrugând ce a rămas din conştiinţa umană şi din bunele intenţii.

Banii determină totul. Bogaţii controlează politica şi fiecare aspect al vieţii noastre. Odată nu a fost totul despre bani, dar acum ne aflăm într-o stare opusă, nu este vorba despre altceva. Nu mai există mândrie, respect, fără supărare; toate aparţin trecutului. Astăzi poţi doar să răneşti buzunarele oamenilor, din moment ce despre asta e vorba în bogăţie…

Din păcate, în afară de înţelepciunea kabbalah, people încă mai caută metoda să schimbe forma externă şi nu pe om în sine. Ei ar vrea să ajungă la esenţă, dar pur şi simplu nu au un punct interior de unde să vadă de unde este esenţa şi cum să munceşti cu ea. Ei încearcă să se conecteze, să se iubească unul pe altul, să lucreze pentru binele ştiinţei, dar toate acestea sunt numai declaraţii şi nu schimbări reale, interne. Este pentru că o schimbare reală este posibilă doar cu ajutorul Luminii care Reformează şi orice altceva este doar idealism limitat de imaginaţie. Ei cred că este îndeajuns să soliciţi tuturor să se conecteze general, şi că ei sunt deja corectaţi, asta este destul în ceea ce priveşte „iubirii celorlalţi ca pe tine însuţi” şi că atunci sunt deja speciali… este în natura umană şi nu există niciun viitor în aceste conexiuni.

Astăzi sunt două zone foarte aproape de kabbalah – educaţia şi psihologia. S-ar putea ca oamenii care studiază criza globală serios vor deveni de acord cumva cu noi, dar atunci, este până într-o oarecare măsură, dincolo de care rămânem doar noi înşine…

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 01.01.2013, „Corp şi Suflet”

 

În prima linie a atacului spiritual

Corecţia noastră depinde de recepţia unui obicei nou numit Masach (ecran) sau o intenţie, pentru că noi am fost creaţi plecând de la materia dorinţei de a primi, ceea ce este în totală opoziţie cu Creatorul. Aceasta ne permite să utilizăm dorinţa de a primi în scopul de a oferi, în aceeaşi manieră în care Creatorul ne tratează, întrucât adeziunea  este posibilă doar prin echivalenţa de formă.

Deci, toată munca noastră este de a descoperi, mai întâi, în ce punct suntem opuşi Creatorului, apoi, în funcţie de tristeţea noastră cauzată de totala opoziţie, să cerem corecţia, echivalenţa de formă. Aceasta este, de fapt, tot ceea ce trebuie să facem.

Deci, de ce trebuie să mergem pe un drum atât de lung ? Nu este posibil să-i cerem Creatorului să ne facă compleţi, chiar acum? De fapt, Creatorul a creat totul deja complet. Noi suntem în lumea Ein Sof (Infinitului), în identificarea totală cu El, egală cu El şi într-o aderenţă absolută cu Creatorul şi numai recunoaşterea acestei stări lipseşte. Această recunoaştere determină independenţa noastră.

Aderenţa a fost creată de Creator, dar din partea noastră, trebuie să fim ca o picătură de material seminal care este legat de uterul mamei, dar nu s-a dezvoltat într-o fiinţă umană, nu se simte pe sine, încă. Ea nu simte că există ca o fiinţă independentă. Pentru a descoperi existenţa în sine, o picătură din materialul seminal  trebuie să se depărteze de Creator în sentimentul unei existenţe independente, la o distanţă echivalentă de cea unde au fost  puternic ataşate.

Pe de o parte, din perspectiva naturii aceste picături, ne va îndepărta şi mai mult de Creator, în funcţie de dimensiunea dorinţelor, până când întreaga dorință se contractă într-un punct, în zero, în nimic şi dispariţia totală.

Pe de altă parte, călătoria de întoarcere va fi dezvăluită pentru noi: necesitatea de a depăşi această mare distanţă datorată diferenţelor naturii noastre şi atingerea echivalenţei de formă.

Atunci când vom atinge egalitatea şi conexiunea mai sus de distanţa care ne separă, vom atinge forma Creatorului şi vom începe Să-l atingem şi Să-l simţim, planul Său şi întregul program. De aceea, pe de o parte noi devenim independenţi şi pe de altă parte noi aderăm la El, conform dorinţei noastre şi liberul arbitru.

Astfel, vom descoperi toată creaţia. În acest proces, aceasta devine tot mai clară pentru noi. Este imposibil să realizăm dintr-o dată, deoarece inima trebuie să înţeleagă acest proces şi nu doar mintea rece.

Revelaţia nu este posibilă decât acolo unde este ascundere. Este întuneric, mai multă Lumină care vine poate ilumina peşterile întunecoase, formele opuse ale întunericului. Apoi, prin conectarea formelor directe şi inverse, recunoaşterea se naşte, realizarea, după cum este scris: Avantajul Luminii este cunoscut numai din întuneric.

Lumea noastră este construită exact în acelaşi mod. Dacă o persoană nu înţelege un anumit fenomen, poate trece peste acesta fără să-l observe. În scopul de a descoperi un nou fenomen natural, o persoană trebuie să studieze mult, să fie în vârf, în fruntea descoperirilor ştiinţifice. Ea trebuie să ştie ceea ce este revelat şi apoi, dintr-o dată, vede dincolo de graniţele atinse, ceea ce înseamnă descoperirea a ceva nou. Pentru a face aceasta, are nevoie să atingă şi să recunoască toate vasele dobândite până în prezent.

Aceleaşi reguli funcţionează în înţelepciunea Cabala. Oamenii dispuşi să fie în întuneric înainte de a atinge spiritualitatea, atrag asupra lor Lumina în întuneric, apoi, în prăpastia dintre ei, ei încep să desopere realizarea spirituală şi echivalenţa cu Creatorul şi aderarea la El.

 

Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 3.01.2013, Introducere în studiul celor 10 Sefirot

 

O flacără se agaţă de fitil

Baal HaSulam, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”, punctul 134: „Ar trebui să ştii această lege că este o descoperire doar în locul unde a fost o ascundere. Acest lucru este similar cu materia lumii acesteia unde absenţa precede existenţa, din moment ce creşterea grâului apare doar unde acesta este însămânţat şi a putrezit”.

Este la fel cu materia superioară, unde ascunderea şi revelarea se relaţionează cu totul, ca scânteia de lumina care o prinde. Asta pentru că orice ascundere, odată ce este corectată, este motivul pentru revelarea Luminii relaţionată cu acest fel de ascundere şi Lumina care apare se agaţă ca flacăra de fitil. Ţine minte acest lucru pe toate căile tale.

Uleiul în sine nu poate să ardă. Pentru ca să ardă avem nevoie de un fitil. Fitilul reprezintă proprietatea opusă, pe de-o parte şi pe de altă parte, conexiunea dintre Lumină, focul care are nevoie de aer şi uleiul care arde.

Fitilul conectează uleiul, combustibilul şi aerul. Fitilul în sine este fără importanţă. Poate fi făcută din ceva materiale care nu se consumă. Este doar legătura care conectează uleiul, pe care trebuie să-l aprindem şi aerul care este necesar pentru combustie. Dacă există o conexiune între Malchut şi Bina, combustibil şi aer, atunci în rostul dintre atributele lor poate să existe foc, Lumina.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 03.01.2013, „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”

Nefesh, Ruach, Neshama

Calităţilor spirituale li se dau diferite nume: Nefesh (suflet), Ruach (spirit), Neshama (suflet). Începem să intrăm în lumea spirituală prin primirea nivelului Ruach.

Nefesh, este nivelul inanimat al Sfinţeniei, când omul nu se poate mişca prin el însuși. Vine la lecţie şi crede că totul este bine, că nimic nu i se mai cere: astăzi este la fel ca şi ieri, iar mâine va fi la fel ca şi azi. Nu îi pare rău că rămâne în aceeaşi stare, ci este mai degrabă fericit că a trecut încă o zi şi că totul este bine. Acceptă rutina zilnică.

Dar el tot vine la lecţii şi studiază. Mi-aş dori ca întreaga lume că fie la nivelul Nefesh al Sfinţeniei. Nu mai puţin, acesta este numit nivelul spiritual Ruach. Acesta înseamnă că omul are ceva ce poate să adauge. Nu este de acord să rămână la nivelul de inanimat. Dacă vede că nimic nu s-a schimbat de ieri şi că nu se va schimba mâine, atunci pentru el e ca şi cum ar fi mort.

Nu este doar o stare de imobilitate ci un sentiment de moarte, ceea ce înseamnă că este cea mai rea stare. Şi deci se întreabă pe sine ce poate să-şi adauge. Între timp, singurul lucru pe care poate să şi-l adauge sunt acţiunile sale. Baal Ha Sulam spune în articolul „Libertatea” că omul nu are posibilitatea să-şi schimbe starea decât alegând un mediu corect.

Omul care alege o influenţă puternică din partea mediului este demn de laudă. În acest mod poate avansa şi nu prin fapte bune. Nu poate face fapte bune din moment ce nu este cel care controlează acţiunile sale. Dar mulţumită faptului că alege un mediu bun, care să-l influenţeze puternic, începe să se mişte.

Ca să încep să mă mişc şi să mă transform din nivelul inanimat la cel vegetativ, să mă ridic de la nivelul de Nefesh la nivelul de Ruach, să devin o persoană spirituală, trebuie să evoc constant pe cei din jurul meu şi să aleg un mediu puternic care să mă influenţeze din ce în ce mai puternic şi să mă ajute să devin mai spiritual.

Prin asemenea acţiuni eu adaug constant dinspre mine înspre grup şi sunt constant influenţat şi tânjesc spre spiritualitate, pentru dăruire, din ce în ce mai mult. Se dovedeşte că mi-am adăugat din capacitatea de a dărui şi finalmente am atins următorul nivel care se numeşte Neshama.

Acţionez înspre ceilalţi şi sunt influenţat de ei prin grup care mă influenţează la rândul lui. Astfel, prin ajutorul lui, sunt influenţat şi mă ridic. Mediul ne serveşte ca şi o scară care mă ridică din ce în ce mai sus.

Mă ridic prin mediu şi încep să mă evoc pe mine, să mă conectez în cel mai eficient şi practiv mod. Vreau să-mi măresc contactul cu spiritualitatea ca să nu fiu pasiv sub influenţa ei şi să aştept ca ea să mă schimbe, dar vreau să dăruiesc şi eu mediului, să-l fac mai puternic, ca să mă influenţeze şi el mai puternic. Atunci mă conectez la mediu şi ne ridicăm reciproc în lumea spirituală, asta înseamnă că am atins nivelul Neshama.

Cel mai important lucru aici este să nu ne relaxăm astfel ca „fiecare zi să fie la fel”. Trebuie să fie o reînnoire constantă, în fiecare moment, dacă nu vei cădea imediat în starea de moarte. Nu este aşa de uşor să te ridici din starea de mort. Este imposibil să faci acest lucru printr-un salt ca să e reîntorci la starea precedentă. Este imposibil să te întorci la acelaşi stadiu. Trebuie să facem o corectare: o nouă naştere şi o nouă creştere, totul nou.

Dar dacă o persoană nu simte că trebuie să se ridice din nou, înseamnă că nici nu îşi simte moartea, că şi-a pierdut chiar conştiinţa.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Kabbalah 28.12.2012, Scrierile lui Rabash.

 

Individualiştii au nevoie de asemenea de Grup

Este foarte dificil de înţeles ce este un Grup.

Eu am fost tot timpul un individualist, un singuratic, non-comunicativ din natură, preferând solitudinea şi cărţile în schimb la orice: Nu am nevoie de nimic altceva în viaţa mea.

La 33 de ani am început să studiez cu Rabash. Atunci nu am avut un grup, decât şase-şapte oameni în vârstă, alături de care eram fericit ca şi un copil între adulţi. Dar Rabash a spus că am nevoie de un grup, şi m-am gândit: „Ce ar fi mai bine decât ca oamenii care au studiat cu Baal Ha Sulam şi au trăit viaţa lor alături de Rabash?” Între ei m-am simţit în siguranţă ca şi un bebeluş în braţele unui adult.

Dar Rabash a spus: „Nu este nimic de făcut, ai nevoie de un grup.” Şi am organizat un grup de 40 de oameni tineri.

A fost total împotriva caracterului meu. Erau mai buni, prietenoşi şi se simţeau egali. Şi eu mă simţeam ca un outsider, mai mult, eu trebuiam să-i servesc, să-l ajut pe Rabash să organizeze un grup, cu toate că natural, nu am putut să trec peste asta! A fost foarte greu de înţeles de ce era nevoie de un grup. Inima nu vroia să accepte condiţia că trebuie să revelez lumea superioară în el.

M-am gândit că lumea superioară poate să fie experimentată cu ajutorul desenelor, să le înţeleg, să adâncesc cunoştiinţele şi sentimentele şi să încep să analizez. Aşa se întâmplă în fizică şi nu am putut să mă despart de o asemenea abordare stiinţifică. Am desenat, am făcut schiţe, şi am făcut până când, în final, am început să înţeleg o schemă complet nouă a universului, din cealaltă parte.

Am început să simt dintr-o dată că în fapt lumea noastră este aceeaşi lume superioară, dar la nivelul ei cel mai de jos. Este îndeaproape legată cu celelalte lumi care sunt copii la un nivel mai înalt, lumi care descind din ce în ce mai jos. În acest caz, singura schimbare este în material, care devine din ce în ce mai dens şi în cel mai ultim grad devine egoist, opus faţă de materialul creat original.

Dar tot ce vedem în această lume este absolut identic cu lumea superioară în concordanţă cu cu rădăcina în lumea spirituală şi ramura în lumea noastră.

Gradat, încep să mă obişnuiesc cu sistemul, să înţeleg că asta e calea, şi că nu este nimic în afară de asta. De aceea noi trebuie să vedem ce este în spatele lumii noastre şi deasupra ei şi că fără corecţii, ridicându-ne deasupra acestei lumi, noi nu vom reuşi. Aceasta este singura cale. Prin tine însuţi nu poţi să evadezi în lumea spirituală.

Se dovedeşte că tu eşti legat printr-o întreagă reţea a acestei lumi şi că trebuie să te ridici împreună cu ea! Nu este nici o cale de scăpare. Trebuie să înţelegi acest sistem şi să devii ataşat de el, totodată într-un nou mod – pentru ascensiune şi atunci vei fi capabil să te realizezi. Acesta este dintr-un punct de vedere, dacă privim sistemul de jos în sus.

Şi din celălalt punct de vedere, ma ajutat mult şi am început să studiez acest sistem nu de jos în sus ci de sus în jos, de la Creator, cum se uită Creatorul la lume, de sus în jos, aşa cum El ne vede pe noi, în formă corectată sau necorectată şi acţionează asupra noastră ca să ne tragă din starea egoistă către El.

Aceste două puncte de vedere opuse, de jos în sus (aşa cum ar trebui să creştem, constant devenind similari cu gradul următor) şi de sus în jos (aşa cum Creatorul se uită la noi) şi apoi unindule, completându-se unul pe altul. Trebuie să muncim cu ele, analizând clar calea de jos în sus şi de sus în jos.

Atunci articolul lui Rabash despre grup mi-a devenit mai comprehensiv, iar la prima privire a părut ceva naiv şi chiar instructiv cu consecinţe morale. Dar în realitate, ei au început să identifice legi foarte clare care sunt mult mai stricte şi mai puternice ca oricare din legile naturale. Şi toate legile de comportament – Nu aş dori să le numesc „legi la care suntem abonaţi” – sunt bazate pe a deveni din ce în ce mai similari cu noul grad superior, să intrăm în el, să facem un contact cu el, şi să fim incluşi în el. Aceasta este baza tuturor articolelor despre interacţiunea în grup.

Din Convenţia din Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4