Întrebare: Cum face simţul meu integral al percepţiei, noul strat al psihicului meu să îmbine sau să reziste „Eului” meu subiectiv,  individualităţii mele?

Răspuns: Individualitatea ta este sub „Noi”. Niciodată nu pune presiune pe „Eu”.

Treaba este că „Eul” tău este mereu în continuă creștere, în sensul că nu te poţi împlini prin  „Noi”. Cum te vei include în organul comun al umanităţii, cu o dorinţă deplină şi intenţie, vei începe să „creşti”, să te extinzi.

Sentimentele tale extinse şi conştiinţa par să acopere întreaga omenire. Ca o femeie gravidă cu un făt în interiorul ei, vei simţi că ai inclus  toată omenirea în tine. Aceasta este realizarea efectivă a „Eului” tău.

Includerea ta în toţi ceilalţi este individualitatea ta. De exemplu, individualitatea unei femei în familia ei se exprimă prin faptul că ea îi are pe toţi ceilalţi, servește pe toată lumea, are grijă de toată lumea, pentru familie ea e – totul.

În caz contrar, individualitatea ta va fi exprimată prin intermediul egoismului, individualismului  și separarea de toată lumea. Nu mai este un loc pentru aceasta în lumea noastră, mergem spre un nou nivel.

Din KabTV „Lumea integrală” 11/27/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi menţinută individualitatea într-o lume integrală?

Răspuns: Egoismul nu moare, ci îl alimentează constant pe „noi” și „noi” este mereu în continuă creștere. Veți descoperi că egoismul vostru continuă să crescă permanent.

Ca urmare a dezvoltării egoiste generale de-a lungul a mii de ani, am ajuns la un anumit nivel de împlinire și am devenit compleţi. Și acum suntem o societate care nu vrea să se gândească la nimic, o societate în care guvernează drogurile și distracţia și nu mai avem nevoie de nimic altceva.

De îndată ce începeţi să înţelegeţi societatea integrală și vă includeţi în ea, apare un nou tip de egoism, egoismul „complet” care creşte atunci când egoismul individual îl împinge în sus spre nivelul următor.

Astăzi, mulţi oameni se simt ca și cum şi-ar pierde individualitatea, deoarece natura îi anulează, se simt pierduți; ei nu știu cine sunt, ce sunt și care este scopul lor. Astăzi ei nu se mai pot realiza așa cum o făceau în trecut, înainte ca egoismului să devină complet; astăzi ei nu mai pot realiza nimic prin ei înşişi.

Acesta este motivul pentru care generația din ultimii 40-50 de ani este considerată a fi generația pierdută. Se numește așa pentru că egoismul s-a oprit din creştere; oamenii nu mai simt nevoia de a-şi întemeia o familie, de a avea copii. De ce ar trebui să mă străduiesc pentru ceva, să fac planuri, să descopăr planete noi, ca și cum ar exista ceva acolo. Dorinţa a dispărut, egoismul s-a oprit din creştere, a devenit complet.

Începeţi să vă adaptaţi în această nouă formă de egoism și veți vedea cum va începe să crească în voi, dar într-un mod circular, cercul va începe fie să se extindă fie să crească. Aceasta este etapa următoare. Cu alte cuvinte, forma egoismului s-a schimbat, a devenit globală și integrală; ulterior creşterea va continua și va fi frumos.

Vom începe să vedem forțe absolut noi și noi interconexiuni în natură, vom atinge natura şi noi va vom descoperi brusc domenii, legi și forme la care Einstein ar fi putut doar să viseze.

Noul mecanism de sentimente și mintea vor permite unei persoane să simtă toată natura holistic, să-i vadă întreaga sa diversitate și să percepă în ea forțele care guvernează totul, rețeaua de forțe pe care o va descoperi chiar el. Va crea un analog al naturii comune în interiorul lui, va începe să cerceteze amănunţit în toate straturile sale. Aceasta este o știință cu totul nouă, despre care s-a scris puțin, este următoarea etapă de dezvoltare interioară.

Omenirea va descoperi acest stadiu de dezvoltare. Și odată ce începe să se dezvolte altruist, consolidând din ce în ce mai mult conexiunea lăuntrică dintre oameni în măsura în care vor apărea unificarea graduală, sentimentele reciproce şi înţelegerea, care vor continua până când această rețea comună de interconectare se transformă într-o conexiune analogică completă, atunci vom pierde percepția timpului.

Aceasta este intrarea în câmpul de forțe unde mintea și sentimentele există și nu contează. Acum noi percepem doar în simțurile noastre egoiste. De îndată ce egoismul îşi va completa tranziţia către altruism şi va fi o interconectare deplină între noi, percepția existenței materiei va dispărea.

Din KabTV „O lume integrală” 11/27/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că mă văd în prieten, dar ce parte este, mai exact, reflexia mea ?

Răspuns: Dacă eu consider o persoană prietena mea, atunci într-adevăr este oglinda mea. Dacă văd ceva negativ în ea în legătură cu progresul meu spiritual, atunci trebuie să înţeleg că această negativitate este în mine şi că percepţia mea este pur şi simplu deformată. Pentru alte persoane, este altă istorie. Este clar că ar trebui să ne amintim că ele sunt Creatorul dar, în acest caz, ele nu reprezintă realitatea exterioară ca o replică a atributelor mele interne. Avem nevoie de un studiu serios pentru a trata corect oamenii din exterior, care nu sunt membri ai grupului. În măsura în care prima parte a sistemului este descoperită ca GE, învăţăm să tratăm corect AHP.

Deci, doar în prieten văd reflexia mea. Ca şi cum Creatorul pune o oglindă în faţa mea, la un anumit unghi şi, de fiecare dată, îmi arată o anumită parte şi spune că ar trebui să mă arate pe mine, defectele mele. Reflectă atributele mele exterioare, îmbrăcate în diferite imagini şi le prezintă pentru mine. În acelaşi timp, când privesc un prieten, nu-mi atribui totul pentru mine, ci doar ce aparţine drumului spiritual.  Acest lucru depinde, deja, de gradul de conectare.

Dacă iubesc pe cineva, nu văd defecte în el, îl iubesc pur şi simplu. Oamenii spun că este un obicei, dar nu este aşa. La nivel fizic, dorinţa mea de a primi nu vrea să sufere şi se protejează. Mă port cu defectele celorlalţi, ca şi cum nu aş acorda atenţie, pentru a nu suferi tot timpul. Cu toate acestea, în spiritualitate, cum este scris: Dragostea acoperă toate păcatele şi acesta nu este un obicei, este munca de corectare.

La nivelul actual, invidiez un prieten, văd ceva mai bun în el, atribute pe care aş dori să le am eu. Este dureros. Ar trebui să mulţumesc Creatorului pentru această durere ? La urma urmei, El îmi arată că sunt inferior altora. Încep să regret şi să caut şi asta mă duce la întrebarea: De ce nu pot iubi un prieten, dacă văd că este mai bun decât mine ?

Astfel, în exemplul pe care Creatorul mi-l prezintă, El îmi arată  o posibilitate de avansare. Altfel, aş rămâne mort, la nivelul naturii, dar acum, datorită invidiei, lăcomiei, ambiţiei şi chiar urii, am un carburant, o siguranţă şi nu pot sta pe loc. Desigur, pot să mă calmez şi să spun: Hai, se pare că nu este aşa. Dar eu pot face opusul, să păstrez sentimentul şi să planific modul de ieşire al atributelor negative care au fost dezvăluite, să fac un veritabil plan de a le ridica.

Întrebare: Totuşi, nu atribui toate atributele negative ale prietenului meu, în mine ?

Răspuns: Ai dreptate, atributele unui animal nu sunt pertinente. Daca, de exemplu, este prea pripit sau un pic leneş, natura i-a dat aceste atribute. Cineva poate fi lent, altul prea puternic, toată lumea are o paletă de atribute înnăscute.

Noi vorbim despre o tendinţă de schimbare, despre focul care arde într-o persoană. De asta aveţi nevoie: motive ca să simţiţi invidie. Invidiaţi atributele înnăscute sau sensibilitatea şi aspiraţia pentru gol ?

Întrebare: Să presupunem că prietenul meu doarme la lecţie şi înţeleg că, de fapt, eu dorm. Cum pot folosi acest lucru ? La urma urmei nu văd nicio vină în mine.

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă nu dormi, atunci el nu doarme. Include-l în tine, încearcă să trezeşti imaginea sa, în tine. Dacă el continuă să doarmă la lecţie, el va primi totul prin tine.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.01.2013, Discursul de final la Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Scrisoarea nr. 29: ”Ar trebui să nu depozităm deșeurile externe înăuntrul nostru, așa cum face copacul. Omul trebuie să scoată gunoiul din starea de ascunderea și să îl reveleze prin propriile senzații”.

Întrebare: Eu mă consider perfect, iar Rabash îmi spune să mă uit la mizerie înăuntrul meu?
Răspuns: Într-adevăr, de unde luăm deșeurile cu care ne putem fertiliza ca să creștem?

Îl primim de la un nivel superior. Este gunoiul celui superior. La fel ca în această lume, când plantele sunt fertilizate de gunoiul animalelor. Este un proces natural, dar în era modernă am recurs la diferite tehnologii pentru asta.

Reîntorcându-ne la spiritualitate, dacă ne comparăm pe noi cu niște copaci, atunci gunoiul următorului nivel animal este hrană pentru noi.

În consecință, pentru a găsi un fertilizator potrivit, ar trebui să căutăm conexiunea cu cel superior și să acceptăm ceva care arată ca ”gunoi” pentru noi. Aceasta este o condiție pentru avansare. Cel superior este de fapt dăruirea, iubirea, auto-anularea și concesia. Chiar dacă privim aceste lucruri ca pe ”gunoi”, trebuie să le acceptăm ca hrană.

Întrebare: Cum pot oare eu să năzui spre ele când mă văd ca fiind perfect?

Răspuns: Stai cu noi și vei vedea că ești foarte departe de a fi ideal.

În orice caz, nu ar trebui să fii rușinat să primești ”gunoiul”. Ceva pe care egoismul nostru îl privește ca pe „gunoi”, trebuie să fie consumat ca hrană; ar trebui să încercăm să ne hrănim sufletele noastre cu el.

Cel superior este dăruitor, ”luminos” și curat, dar tu te uiți și nu îl vrei. Deci, acum, trebuie să ne schimbăm atitudinea noastră, să muncim în grup, să studiem, să ne străduim să simțim puțină ”căldură a celui superior”, văzându-i dăruirea. Și chiar dacă nu o vrem, chiar dacă suntem deja săturați de ea și avem alte lucruri mai importante în viață, asta este clar, este însă vorba de schimbarea valorilor. Ar trebui să creștem importanța superiorului și, cu toate că la început proprietățile Lui vă par nesemnificative, ”reziduri” sub picioarele voastre, trebuie să le acordați importanță până când se vor schimba cu adevărat în hrană care vă place, la fel cum copacilor le place bălegarul vacii.

Apropo, dacă ați vedea ce gunoi vă place acum, nu ați mai fi contra gunoiului celui superior.

Întrebare: Sunt condus de egoismul meu. Cum pot eu oare să încetinesc acest ”motor” cu ajutorul gunoiului? Cum pot să admit că egoismul meu are părți inferioare, dacă eu trăiesc  numai în el și numai pentru el?

Răspuns: În pământul dorințelor tale a apărut o nouă sămânță, o scânteie spirituală care a fost aprinsă în tine de Creator. Făcând asta, el ți-a dat oportunitate de a crește. Totuși, este o muncă grea; sămânţa trebuie să spargă coaja, pentru ca să încolțească. Dacă vrei cu adevărat să crești, trebuie să îi aplici o putere externă. În articolul lui, Libertea de alegere, Baal HaSulam explică că pentru a crește, o sămânță trebuie plantată într-un loc cu condiții externe favorabile: temperatură, umiditate, fertilizatori, minerale, tot ceea ce ajută potențialul ei să crească.

Din această cauză, dacă continui să fii plin de mândrie datorită ”perfecțiunii” tale, vei fi pur și simplu îngropat, iar sămânța va fi însămânțată în van. Va trece mult timp până va apărea o nouă șansă pentru a te ”trezi”. Așadar, schimbă-ți valorile și continuă să avansezi folosind același ”motor” egoist vechi.

Până la acest final, grupul continuă să te ”otrăvească”:

„Vei fi cu adevărat mare în ochii noştri”, îţi spun prietenii, „dacă cureţi baia. Noi credem că este cea mai respectabilă muncă. Aceia care o fac, îşi demonstrează iubirea pentru alţii şi astfel ceilalţi îi iubesc şi ei şi îi apreciază. Dacă nu o faci, nu vei valora nimic în ochii noştri”.

Cererea lor îniţiază o luptă internă: „Cine, eu să spăl toaletă? Niciodată! Dar dacă nu fac asta, ei nu mă respectă…” În cele din urmă, dacă egoismul tău este suficient de mare şi prietenii tăi lucrează cu tine corect, le vei împlini cu bucurie cererea, deoarece asta îi va face să te respecte şi mai mult, astfel asigurându-ţi un loc legitim în grup.

În consecinţă, te „vinzi” prietenilor cu ajutorul egoismului tău. Înseamă că egoul tău a lucrat ca „ajutor împotrivă”, deoarece fără el, prietenii tăi nu ar fi avut vreo şansă să se joace cu tine sau să te aducă aproape de ei. Aşadar, chiar rezistenţa ta a făcut posibil că să te apropii de Lumină.

Apropo, egoismul per se joacă un joc foarte rău şi viclean cu tine: Te face să îndeplineşti o muncă „murdară”, iar apoi te lasă fără nicio compensaţie, dar prietenii tăi te plătesc bine pentru eforturile tale…

Din partea a patra a lecţiei zilniced de Cabala 1/25/13, Scrieriele lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→