Daily Archives: 4 februarie 2013

Niciun efort nu este pierdut fără urmă

Trebuie să depunem eforturi cantitative şi calitative până când „mai mulţi bănuţi se adună până la o sumă mare”. Putem colecta eforturile noastre numai puţin câte puţin, deoarece acestea sunt rezistenţa interioară, depăşirea şi clarificare faptului că sunt opuse dorinţei noastre.

Aici sunt luate în calcul atât eforturile calitative cât şi cele cantitative, doarece poate exista o dorinţă care nu este încă clarificată suficient. Nu rezultatul este important ci mai degrabă efortul pe care îl face omul, care este absorbit de sistemul general şi care este un proces cumultativ. Acest lucru continuă până când devine posibil să se întoarcă la om şi să îi fie prezentat în întregime.

Omul nu poate acumula aceste eforturi, deoarece dacă le acumulează şi colectează, acestea i-ar slăbi căutarea. Dacă ar ştii exact, în inimă şi minte, dacă ar ştii şi ar simţii ce eforturi a făcut deja, şi-ar pierde puterea de a avansa şi ar „îngheţa”.

Deci există un fel de uitare, iar eforturile se acumulează inconştient, dispărând undeva. Dar într-un anumit moment se vor întoarce, conform cu legea: „El va vomita ceea ce a înghiţit.” La început, toate eforturile noastre sunt înghiţite, dar atunci când suma lor atinge nivelul care se potriveşte cu următorul nivel al Luminii superioare, există o echivalenţă între deficienţa care s-a acumulat într-o anumită măsură cantitativă şi calitativă şi Lumină, atunci Lumina şi dorinţa sunt revelate una alteia în om.

Fiecare revelaţie este întotdeauna bruscă şi vine ca o surpriză. Acest întreg proces este numit „o calitate unică”. Se numeşte aşa pentru că este aproape în totalitate ascuns de om. Gândul Creatorului operează în adâncimea lui asupra fiinţei create pentru a o pregăti şi a o ajuta să obţine forma care se potriveşte Luminii.

Aşadar, cât de mult îşi aduce aminte omul şi cât de mult simte şi uită, cât de multe eforturi a făcut deja şi cât de multe mai trebuie să facă, totul este calculat conform cu calitatea şi cantitatea încorporată în sistemul general, în sistemul conexiunii dintre suflete. Omul trebuie să devină o parte activă, eficientă şi folositoare în ceea ce privşte sistemul.

Desigur, este vorba doar de sentimente şi revelaţie, deoarece totul este ascuns şi este revelat doar în ceea ce priveşte o persoană, nu că sistemul însuşi ar avea vreo deficienţă. Dacă omul atinge nivelul în care poate fi o componentă activă în mod conştient, atunci este recompensat cu revelaţia.

Deci ar trebui să înţelegem că nu trebuie să ne adâncim şi să încercăm să calculăm ceea ce nouă ni se par obstacole, uitări, slăbiciuni şi eforturi care sunt pierdute şi care nu lasă nicio urmă şi că trebuie să ne forţăm să pornim din nou de fiecare dată. Nu trebuie să facem niciun calcul aici, deoarece nu înţelegem în ce măsură este măsurat totul şi cum este aranjat cu acurateţe la fiecare pas pe drum. Trebuie doar să muncim şi să accelerăm timpul evocându-ne constant, cât de mult putem.

Trebuie să ne trezim!

Întrebare: Jocul nostru în grup, legat de măreţia spiritualităţii, nu este ca o sabie de jucărie desre care scrie Baal HaSulam în Scrisoarea 6 pe care o folosim în loc de sabia adevărată care ne-a fost dată cadou la un anumit moment  de Creator?

Răspuns: Nu, nu este o sabie de jucărie, deoarece voi sunteţi conectaţi la adevăr, numai mijloacele pe care le aveţi pentru obţinerea adevărului sunt artificiale. Grupul crează în mod artificial în jurul tău o atmosferă a importanţei Creatorului, ca şi cum ştie acest lucru cu adevărat. De fapt, ei nu ştiu nimic, la fel ca Rabbi Yosi Ben Kisma care a fost mult mai mare decât studenţii lui şi a ştiut totul mult mai bine decât au ştiut ei, dar ei i-au adăugat impresii. Prin studenţii lui, a descoperit importanţa spiritualităţii.

Depinde de atitudinea omului, iar noi trebuie să lucrăm la asta. Nu există concesii aici, deoarece acestea sunt legile lumii. Vedem pe ecrane cum există câteodată o stare de trezire în grupurile din toată lumea, iar clasele sunt pline în timpul lecţiei, iar alteori de abia dacă sunt câţiva, pe jumătate adormiţi.

Trebuie să ne trezim! Trebuie să existe electricitate în aer, datorită importanţei scopului! Dacă asta nu se întâmplă, atunci nu vom avea suficientă putere să o obţinem.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/31/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Sărind peste ascundere

Întrebare: În ce constă abilitatea unui om, ca să câştige războiul contra inamicilor interiori?

Răspuns: Mai întâi, noi vorbim despre oameni care au fost deja treziţi pentru a căuta adevărul şi care simt nevoia de a-l descoperi pe Rege şi a se întoarce la El. Punctul care trezeşte inima unui om este acelaşi punct al suferinţei legat de pierderea „scutului şi a sabiei”, care la un anumit moment dat i-au fost date de Creator. Asta înseamnă că omul a avut odată un Masach (ecran) peste vasele de dăruire şi vasele de primire, de grosimea fazelor rădăcină, unu şi doi, iar acum acest Masach a dispărut.

Numai o scânteie a lui a mai rămas în om, un sentiment că odată a avut această putere şi că ar putea să o mai aibă, că ar mai putea să dăruie şi că vrea să dăruie. Acesta este „posteriorul”, Nefesh a lui Kedusha; Nu obţin spiritualitatea, dar simt că o pot obţine; am un fel de tânjire inconştientă legată de ea, un dor puternic.

O scânteie este cea mai mică, cea mai coruptă parte a „scutului şi sabiei” care au fost odată dăruite omului de către Creator. Scânteia include atât Lumina Hassadim cât şi Lumina Hochma şi Masachim (ecranele) de deasupra lor. Este la fel ca Reshimot (genele spirituale) care includ toată realitatea.

Aşadar, dacă o asemenea scânteie există într-un om, el poate obţine spiritualitatea. Îi lipsesc numai mijloacele care să îl ajute să lege această scânteie de Lumină. Grupul ne face să simţim importanţ scopului şi nimic altceva nu i se cere unui om. Principalul lucru este ca omul să simtă în mod constant o nevoie pentru a cere Lumina care Reformează, pentru a se identifica cu Creatorul.

Trebuie să obţinem importanţa spiritualităţii de la grup, deoarece suntem într-o stare de ascundere. Grupul aduce stării noastre condiţiile necesare care par să ne permită nouă să facem un salt peste ascundere ca şi cum am simţii măreţia Creatorului. Este în mod clar numai ceva imaginar, nu real, măreţ, dar tu abordezi această minciună în mod conştient, înţelegând foarte bine că aceasta este un joc şi că nu ai altă şansă.

Acestea sunt condiţiile care ne-au fost date în timpul pregătirii şi despre asta este spus: „Ai muncit şi ai găsit!”

Nimic pentru tine – totul pentru alţii

Întrebare: Are Cabala vreo dovadă pentru începători? Cum pot să fiu sigur că sunt pe drumul cel bun?

Răspuns: Nu ai nicio dovadă şi nicio siguranţă. Poţi merge dacă vrei.

Aceasta este condiţia pentru a intra în dimensiunea spirituală. Alternativa este suferinţa, care eventual te va face să accepţi această condiţie.

Dacă nu eşti capabil să te anulezi şi să refuzi plata, nu vei intra în spiritualitate. Nu ai auzit de asta? Cauţi dovezi, stimulente, este de înţeles; lucrurile nu pot fi altfel. Aceste obiecţii sunt juste, dar nu este loc pentru ele. Ele se trezesc în tine numai ca tu să te ridici deasupra lor.

Chiar şi sprijinul prietenilor nu poate să te recompenseze. Şi asta pentru că, adânc în sufletul tău, nu poţi să îi suporţi şi nu te-ai uni niciodată cu aceşti oameni. Aşadar, nu este vorba de prietenie şi de beneficiile acesteia.

Pur şi simplu tu astăzi nu ştii ce sunt Prima Restricţie (Ţimţum Alef), ecranul şi Lumina Reflectată. În realitate nu vei primi nimic. Odată intrat, vei descoperi că ai fost întotdeauna acolo, dar că ai putut să o percepi numai în momentul în care ai devenit dispus să respingi totul. Şi o percepi în vasele de dăruire, respingând pentru tine, niciodată pentru tine, ci numai pentru alţii.

Întrebare: Nu este nimic acolo care să ne înveselească?

Răspuns: Nu vreau să pun ceva strălucitor în faţa ochilor tăi. Grupul şi prietenii noştri din toată lumea care sunt conectaţi la noi trebuie să ştie adevărul: Spiritualitatea se află dincole de graniţele puterii umane. Atunci când un om are un punct în inimă, el înţelege că aşa este. Iar dacă câteodată i se pare că un obstacol nu poate fi depăşit, numai asta poate fi adevărat şi nimic altceva.

Astfel, descoperi întregul adevăr. Invers, orice chemare a dorinţei egoiste, orice ataşare a ei, nu reprezintă drumul spiritual

Dar cel puţin voi primi ceva?

Nimic!

Ce primesc?

Nu primeşti!

Dar despre realizarea spirituală?

Realizarea spirituală este antiteza la primire. Tu doar respingi, nu vrei nimic pentru tine. Întreaga ta dorinţă imensă de a primi, de care încă nu eşti conştient, întregul tău egoism, îl ridici de la „stomac” la „cap” şi îl respingi în întregime. ŞI astfel îţi formezi adevăratul „cap”, ecranul şi Lumina Reflectată. Nu iei nimic pentru tine, orice ar veni, dai totul altora. Este cel mai bine chiar atunci când nimeni nu ştie ce ai făcut, pentru că şi asta ar putea servi ca „mită”.

Iar apoi începi să simţi ce înseamnă să fii la nivelul Creatorului…

Punctul tău din inimă trebuie să fie de acord cu asta. Este adevărul şi are aceleaşi calităţi. Şi cine nu este de acord cu asta este liber să plece.  Aceşti oameni sunt suporteri, dar ei nu sunt Cabalişti.

Întrebare: Asta înseamnă că noi ne străduim să obţinem ceva ce nu există?

Răspuns: Exact. Pentur voi, pentru vasele voastre, este nerealistic; este opus faţă de voi. De aceea este scris: „Am văzut o lume cu susul în jos.”

Întrebare: Şi totuşi, ce vom obţine? Ce vom obţine în spiritualitate?

Răspuns: Baal HaSulam scrie în Scrisoarea 8 legat de asta: „Orice se întâmplă în această lume are un scop merituos numit „o picătură de unitate”. Când locuitorii „caselor corporale” experimentează toate ororile, prin mândria lor absolută care le-a fost îndepărtată, o anumită deschidere apare în zidul inimii lor, care nu este deloc de primire, conform cu natura actuală a creaţiei. Iar ei devin merituoşi pentru instalarea acestei picături de unitate în inima lor.

Şi vor deveni ca un imprimeu al unui sigiliu, şi vor vedea ei însişi că, din contra, exact prin aceste orori ajung să atingă absolutul, îndepărtat de mândria străină. Unificarea cu Creatorul are loc chiar acolo şi acolo este locul unde picătura de unitate poate domni asupra lor.”

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 2/1/13, “Studiul celor zece Sefirot”