Intrebare: Baal HaSulam scrie în articolul „Un Discurs in completarea Zoharului” că sufletul este îmbrăcat în corp, în această lume. Ce înseamnă asta?

Raspuns: Un „corp în această lume” înseamnă dorința de a primi pentru sine. Aceasta umple tot spațiul aici (a se vedea desenul), dar există, de asemenea, un punct in inima (•), posteriorul lui Nefesh de Kedusha. Acesta este distrus, ceea ce înseamnă că, de asemenea, dorește să primească pentru sine, dar poate fi transformat în starea opusă.

Intrebare: Unde este dorinta punctului din inimă?

Raspuns: Mai întâi simțiți că există dorința si începeti să observați faptul că dorința nu are nici un loc corporal. Aceasta dorinta este esența creației spirituale.

Astăzi  vezi înaintea ta nivelurile mineral, vegetativ si animat  al naturii, precum toti oamenii. Toata aceasta este lumea imaginară. Nu te uita la ea,  pune-o deoparte, nu este aspectul principal.

În afară de asta, există o dorință de a primi, în care există o scânteie. Noi trebuie să avem grijă de aceste scântei. Dă lumii imaginare necesitățile de bază și nu esti obligat să faci nimic mai mult decât atat, din moment ce totul este o iluzie. Tu ar trebui să oferi totul pentru aspectul principal.

Acest lucru înseamnă că va trebui să izolezi punctul din  inima de la tot ceea ce este în dorinta de a primi.  Ar trebui să-l diferențiezi de dorința și sa il aduci in fata cât de mult poti, sa il  separi de dorinta de a primi, și să il dezvolti. Dorința însăși ar trebui să fie restricționată și anulata. Atunci va exista o conexiune care va fi de ajutor și apoi alti diferiti pasi…

Din partea a 4-a a Lectiei Zilnice de Cabala 2/3/13, „Un discurs in completarea Zoharului”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi primim forţa dăruirii de Sus, fără să ştim ce este, deoarece aparţine unei existenţe din altă dimensiune. Prin suişuri şi coborâşuri, ajungem în situaţia în care începem să înţelegem că este preferabil să cerem existenţa unei alte forţe, forţa dăruirii. Nu vreau să fiu dependent de starea mea de spirit, de ceea ce este plăcut sau nu, vreau să fiu mai presus de acestea.

La început, dorinţa egoistă mă motivează, treptat, prin Lumina care Reformează, ca urmare, influenţa forţei superioare este din ce în ce mai mare şi mă schimbă şi încep să-mi doresc să mă ridic deasupra a ceea ce simt. De fiecare dată când simt gustul dulce al apropierii de Creator, ca rezultat al muncii mele pentru dăruire, conexiune, în toate manifestările spirituale, mă prind pe mine şi cer să mi se permită să fiu în această situaţie, nu pentru că este dulce, agreabil, confortabil sau pentru că mă încălzeşte măreţia Creatorului, importanţa scopului, importanţa unică a misiunii superioare.

Eu vreau să simt smerenia mea. Deşi senzaţia de smerenie are multe feţe şi uneori, este rezultatul mândriei. Dar eu simt umilinţă astfel încât să nu-mi permită să fiu mituit de plăcere, umplere a simţurilor şi minţii, ci vreau să fiu condus de o altă forţă, pe care nu o înţeleg, ştiu doar că este forţa credinţei. Ea îmi permite să nu fiu dependent de raţionamentul meu şi aceasta se numeşte a fi mai presus de raţiune.

Dacă aş cere, cu adevărat, să fiu deasupra satisfacţiei inimii mele şi minţii mele, rezultatul este ceva care transcende limitele acestei lumi, un spaţiu gol. Deci mă rog, cer credinţă, ceea ce înseamnă această forţă de a dărui, ceea ce Lumina îmi aduce pentru a mă elibera de legătura cu mine, dependenţa celor mai mari arome, de toate Malchut al Ein Sof (Infinit), pline de plăcere.

Vreau să fiu mai presus de toate acestea, în forţa dăruirii, pentru a nu vedea şi a nu cere să văd măreţia Creatorului, pentru a nu depinde de nicio plăcere, satisfacţie, cunoaştere. Sunt deasupra acestora şi nu mă bazez pe nimic. Şi dovada acestei situaţii este bucuria.

Pregătirea cursului de dimineaţă, 04.02.2013

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Un Discurs in Completarea Zoharului„: În cazul în care interesul cuiva pentru Tora si Mitzvot nu este acela de a beneficia Creatorul, ci persoana insasi, nu numai ca natura dorintei de a primi nu este inversata ci, mai degrabă, vointa de a primi pentru sine va fi mult mai mare decât asa cum a fost data de natura creației sale.

Intrebare: Baal HaSulam vorbește despre noi aici?

Raspuns: Da și nu. În primul rând dorinta de a primi trebuie să fie dezvăluita la maxim. Acest lucru se datorează faptului că o persoană poate corecta numai defectele care exista în el. Dar până la dobândirea Masach (ecranului), dorinta creste in maniere diferite: fie din cauza placerii fie din cauza durerii. În al doilea caz, acesta creste dorind să se evite durerea, iar această presiune direcționează creșterea în direcția „anti-suferinței.” Dorinta de a primi placere creste prin „înghițirea” placerii și rămâne întotdeauna în un dublu deficit.

Apoi, în timpul pregătirii, când tânjim catre conectare și iubire, dorința crește într-o direcție opusă, în scopul de a furniza în mod constant materiale pentru corectare. Per ansamblu, dorința creste, nu se opreaste sau nu se retrage, întotdeauna se mișcă înainte.

Intrebare: Care este diferenta intre dorinta care creste in opozitie fata de scop și dorința care crește orientata catre scop?

Răspuns: Să presupunem că există un loc frumos în care toată lumea primeste cadouri. Există o cale ferată care ajunge in acest loc și pot ajunge acolo cu trenul.

Ma  pot mișca înapoi si sa cred că este bine (!) Până când ma lovesc de ceva și descopar că am ales calea greșită. Prin descoperirea unui minus (-), am rămas cu o întrebare(?): Ce ar trebui să fac acum ? Apoi încep treptat să avansez. Aceasta este calea lungă a suferinței. La urma urmei, fac un ocol înainte de a descoperi că am mers în direcția greșită. Cu toate acestea, în acest proces, dorinta mea de a primi crește.

Eu pot fi tras înainte metru cu metru, prin cele 125 de grade; din nou dorinta mea de a primi crește si face ca drumul sa fie din ce în ce mai greu. Să spunem că nu este o cale ferată plană, ci o ascensiune pe un munte, care devine din ce în ce mai abrupt. Acolo, în partea de sus a muntelui, este palatul regelui, și drumul spre el poate fi dificil, dar se misca direct la el, fără vreun ocol.

Intrebare: Deci, cu ce parametri mă pot verifica? Cum știu că merg în sus pe munte, și nu în direcția opusă?

Raspuns: Parametrii sunt grupul și, în cadrul acestuia,  auto-anularea și conexiunea. Practic vorbind, nu există alte mijloace prin care sa se poate verifica cu siguranță și sa se măsoare pașii.

Din partea a 4-a a Lectiei Zilnice de Cabala 2/3/13, „Un discurs in completarea Zoharului„

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→