Întrebare: Am o afacere în creştere, un lanţ de magazine de pantofi. Nu caut să economisesc bani pentru instruirea angajaţilor, deoarece este foarte important să construiesc relații cu clienţii. Dar, până acum, niciun antrenor nu poate să mă ajute să învâţ cea mai mare parte a personalului meu, să zâmbească. Ce pot să fac ? Cum pot să-i învăţ să zâmbească, să fie amabili şi axaţi pe clienţi?

Răspuns: Cu 30 de ani în urmă, am venit în America pentru prima oară şi am fost surprins să văd un surâs pe faţa lor, dar, în cele mai multe cazuri, artificial. Dar, în ultimii ani, acesta a dispărut. Merg adesea acolo şi văd că oamenii au încetat să zâmbească. Imaginea Americii de atunci, a dispărut. Oamenii sunt obosiţi, deprimaţi, slabi şi nesiguri pe plan intern.

În lume, zâmbetele sunt pe cale de dispariţie. Aceasta se datorează creşterii egoismului, care cere pentru sine sau nu poate cere nimic. Noi nu suntem în stare să zâmbim. Un zâmbet este rezultatul a măcar unui plus de energie într-o persoană. Şi astăzi, nu există în lume.

Ce putem face ? Noi căutăm resurse, rezerve. Şi, doar aici, educaţia integrală dă unei persoane un sentiment de sistem global, de dependenţă generală. Veţi deveni, inevitabil, mai amabili, mai fericiţi. Nu numai că oamenii încep să zâmbească, ei resimt nevoia unul pentru celălalt, să înţeleagă că nu mai pot trăi fără asta şi că nu există viaţă fără ea! Ne aflăm într-un astfel de mediu unde doar puterea noastră, spiritul nostru şi mintea noastră ne pot conduce la o stare bună şi iubitoare.

La început, aceasta se realizează împotriva voinţei voastre, din cauza necesităţii de a fi conectactaţi unii cu alţii, având relaţii bune, apoi veţi realiza că această interconexiune este un sentiment special, un miracol care este capabil să creeze ceva.

La urma urmei, bunele relaţii nu sunt numai pentru a vă ridica moralul, ele vindecă, vă dau un punct de vedere diferit asupra lumii şi asupra vieţii. Ele demolează toate problemele din jurul vostru, lumea începe, brusc, să devină mai lină şi totul este stabilit şi organizat. Viaţa va deveni mai uşoară, mai lejeră. De aceea, angajaţii moderni trebuie să fie învăţaţi despre bunele relaţii cu ceilalţi, apoi, în aceste bune relaţii, să dezvolte abilităţile profesionale.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Părere (James Rickards, director general al Tangent Capital Partners) Sistemul monetar mondial este în cădere în drumul spre catastrofă,  spune James Rickards, senior managing director al Tangent Capital Partners. 

”Lumea a intrat deja într-un război valutar care a început în 2010, în urma programului de relaxare a Rezervei Federale”, spune el în jurnalul on-line Wall Street…

„Toate băncile centrale mari se relaxază” spune el. „În cele din urmă, mulţi bani se tipăresc şi asta va duce la inflaţie. Faza finală este prăbuşirea sistemului monetar internaţional – uneori mai repede, decât mai târziu.”

Atât în Statele Unite cât şi în Japonia băncile centrale încearcă mai degrabă să importe inflaţia, pentru a menţine economia lor, decât să încerce să stimuleze exporturile, printr-o monedă mai slabă, declară Rickards. „Ei sunt speriaţi de moarte de deflaţie. Ei au redus ratele, iar ultima măsură constă în deprecierea monezii lor.”

„Când sistemul monetar se prăbuşeşte, principalele puteri financiare se reunesc pentru următoarea planificare, spune el. Atunci când aceasta se va produce, fiecare naţiune trebuie să aibă suficient aur în raport cu produsul intern brut…Economia mondială poate să se descurce în acest an, dar problemele majore vor începe in 2014, susţine el.”

Comentariul meu: Dacă nu există suficientă forţă politică, ei vor limita oferta de bani la nivelul rezervelor de aur şi lumea se va recupera! Lucrul principal este să aibă grijă de pâinea zilnică şi educaţie integrală pentru toată lumea. Dacă în trecut preocuparea era educaţia populaţiei, de data aceasta este sistemul de învăţământ. Educaţia nu înseamnă doar înţelegerea noilor condiţii ale comunităţii integrale internaţionale, ca o familie, dar este, de asemenea, schimbarea personală a fiecăruia, astfel încât oricine poate deveni un membru al comunităţii.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu au scris Cabaliștii un manual pentru viață, astfel încât orice om să poată să îl folosească?

Răspuns: Dacă această carte ar fi fost despre cum să facă profit și cum să câștige ceva, oamenii ar fi citit-o, dar cartea ar fi însă despre cum să renunți, cum să dăruiești. Deci, cui să i-o oferi? Dacă aș fi avut ceva interesant pentru oamenii obișnuiți, aș fi făcut-o demult. Toate posturile TV cu audiență mare m-ar fi chemat pentru interviuri: ”Are o rețetă pentru o plăcere infinită.” Dar aici, din contra, este o barieră psihologică: Trebuie să ne transcedem natura noastră și să avansăm către următorul nivel și apoi vom primii plăcere.

Așadar, cum să mă ridic deasupra ”pragului de strangulare” al morții? Oamenii cred că ating următorul nivel, viața spirituală, după ce corpul moare. Chiar nu înțeleg, de ce le stă corpul în drum…dar așa văd ei lucrurile: corpul este îngropat în pământ și sufletul se ridică ”în sus”. Cum îmi imaginez o stare în care îmi ucid egoul? Se spune: ”cel care vrea să trăiască trebuie să se omoare el însuși” Numai atunci pot începe cu adevărat să trăiesc. Dar cum pot realiza asta? Cum pot explica asta oamenilor?

Aici, oferim remediul înaintea bolii. Mai întâi, informăm oamenii că sunt bolnavi, ceea ce înseamnă că acționăm la fel ca Creatorul, care revelează criza în umanitate. Astăzi, toată lumea simte, într-o oarecare măsură, probleme, deci, care este diagnosticul? Egoul nostru este de fapt boala.

Dar asta nu este suficient, trebuie să vină un specialist să vorbească ca el să asculte, pentru că dacă oamenii nu ascultă, atunci boala va continua să se dezvolte, până când durerea le va ascuții auzul.

În general, umanitatea trebuie să audă ceea ce este important. Întreaga problemă este conexiunea greșită între oameni. Din acest motiv nu știu cum să trăiască în mod corect în lumea integrală, nu știu cum să își educe copiii și cum să că stabilească relații corecte. Trebuie să realizeze faptul că întreaga problemă este egoul nostru. Mai târziu vor putea să poarte aceaste converasții și să explice cum oamenii ar trebui să se conecteze prin educația integrală.

Apoi oamenii vor înțelege în sfârșit ce se întâmplă; vor înțelege că au fost conduși spre a ”înebuni”, prin orice mijloc posibil, că trebuie să muncească 14 ore pe zi pentru a nu mai avea timp să se gândească la nimic altceva. Copiii sunt educați intenționat în aceste scop în școli, canalele TV transmit serii de crime și violuri și toate astea sunt pentru a transforma un om în zero, într-un ”animal”, pentru ca el să nu poată să găsească o soluție pentru viața lui..

Întrebare: De ce nu duc Cabaliștii o campanie împotriva egoului, la fel cum există campania împotriva fumatului? De ce nu scriu o carte despre cum să împiedice „febra egoistă”?

Cabaliștii nu au aceași autoritate și putere pe care o au doctorii, Baal HaSulam a încercat deja să îi avertizeze pe oameni, dar ei nu l-au ascultat. Cât despre ”o campanie de efect”, și ea are un motiv egoist. Fabricile de țigări pot pierde bani, dar alt grup face profit din asta, de exemplu producătorii de alimente care produc alimente nesănătoase. Ei profită atunci când oamenii nu fumează și nu mor mai devreme de cancer, pentru ca să le cumpere produsele mai mulți ani. Aceste produse îi fac pe oameni să fie bolnavi și, în același timp companiile care fabrică medicamente devine mai bogate. Principalul lucru este de a ține oamenii în ”țarcuri”, la fel ca animalele, în rutina vieții moderne care nu le permite să gândească prea mult la ceea ce este important.

Totul se întâmplă pentru ca cineva să facă profit din societate de consum. Astfel, totul ar merge la infinit dacă nu ar există planul naturii. Am rămâne sclavi care consumă ceea ce ne oferă supermarketurile și media, fără nicio altă alegere. Dar Creatorul are alte planuri și ne apropiem de colapsul trendului actual capitalist.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala din 15.02.2013, ”Pacea”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - 2 Comentarii →

Este evident faptul că avem multe plângeri față de Creator, legate de starea noastră, de condițiile pe care le-am vrea și despre gazda care este responsabilă de tot ceea ce ni se întâmplă. Dar asta nu ajută. Fie suntem de acord cu condițiile care ni s-au dat, fie trebuie să avansăm pe calea suferinței.

De fapt, pentru a stabilii astfel de condiții, trebuie să știm întregul proces, întregul sistem; trebuie să înțelegem faptul că totul este pentru a fi cel mai bine și că este imposibil să realizăm condițiile dacă nu știm întregul sistem și faptul că suntem într-o ascundere constantă în timp ce avansăm de jos în sus. Singurul lucru care ne rămâne este să credem că toată munca noastră trebuie să fie făcută deasupra criticismului și plângerilor. Atunci când privim la tot din egoul nostru, nu putem ajunge la o altă concluzie deoarece avanasarea este de fapt în ceea ce privește dorința de a dărui și nu către dorința de a primi; deci, în starea noastră nu vom putea niciodată să înțelegem cum să avansăm.

Este spus: ”Deschide-mi o poartă care este mare cât gaura acului,” ceea ce înseamnă doar să depui efort un pic ”și voi deschide porțile superioare pentru tine”. Dar trebuie să descoperim ”gaura acului” noi înșine și aceasta este o sarcină foarte dificilă. Și asta pentru că trebuie să îmi aplec capul, să îmi anulez mândria și să înțeleg că nu vom putea fi în stare să percepm și să apreciem ceva din egoul nostru ci, mai degrabă, prin senzția inferiorității noastre, plecându-ne capetele, vom începe să înțelegem ce se întâmplă.

De fapt, prin ascunderea egoului începem să îl cunoaștem pe Creatorul care este ascuns și începem să îi semănăm într-o oarecare măsură. O mamă care are grijă de copilul său este și ea în ascundere față de el, deoarece copilul nu știe cât de mult se îngrijește mama lui de el și nici nu trebuie să știe. Ce este important este că rezultatul tuturor eforturilor ei se vor împlinii în el, condițiile pentru creșterea lui.

Dar dacă noi tânjim spre Creator, trebuie să descoperim acțiunile Lui legate de noi și să le repetăm noi înșine. Pentru a face asta trebuie să ne plecăm facem mici, la fel ca o mamă care uită de ea de dragul copilului, sau la fel ca Creatorul în ceea ce privește ființele create. Simțim numai rezultatul grijii Creatorului față de noi, dar toate acțiunile Lui asupra noastra sunt ascunse, deoarece noi suntem copiii care nu pot înțelege nimic.

Atunci cum putem să facem să vrem să cunoaștem munca Creatoului? Este imposibil să știm fără a deveni și noi părinți. Numai atunci vom aprecia ceea ce au făcut părinții pentru noi. Pentru a crește în lumea spirituală și a deveni părinți spirituali, Creatorul nu ne împlinește toate dorințele noastre copilărești. Nu ne servește plăcinte dulci, ca o mamă iubitoare, nu se schimbă sau dispare și nu ne amuză cu diferite jucării, ca noi să fim fericiți. Nu ne răsfața dorința de a primi ci mai degrabă trezește diferite întrebări în noi, suferințe și discernăminte neplăcute cu care trebuie să lucrăm pentru a descoperi motivul pentru care se întâmplă, deoarece numai așa vom putea descoperi munca Lui.

Nu mă simt bine, trebuie să descopăr de ce. Desigur, mai întâi simt satisfacție, este răspunsul meu natural, îmi displace faptul că mă simt rău! Gândul următor este deja îndreptat către Creator și la de ce acționează El așa. El este greșit, El ar trebui să se schimbe! Dar dacă problema nu dispare și nu pot scăpa de ea, loviturile mă forțează să fiu mai răbdător. Nu mai îmi displace asta; mă întreb: ”Care este rostul unei astfel de vieți?” Asta mă aduce la studiul acțiunilor Creatorului.

Mi s-a spus că sunt responsabil pentru tot ceea ce se întâmplă. Am făcut eu ceva? Totul este făcut de Creator! Dar reiese faptul că totul este opus față de felul în care mi se pare mie. ” Nu există nimeni în afară de El”, ”cel bun și benevolent”, iar tot binele pe care mi-l dă El se transformă în mine în diferite forțe contradictorii. Nu văd că toate provin din cel bun și benevolent. Cu toate că, câteodată ceva bun se întâmplă, este de obicei rău.

Trebuie să determin că este un așa, că tot ceea ce primesc vine de la Creator care este bun și benevolent și că nu există nimeni în afară de El. Dacă fac asta în starea care îmi este dată acum, voi atinge primul meu nivel spiritual. Mai târziu, același tip de muncă se așteaptă de la mine, dar mult mai calitativă și mai sublimă. Asta înseamnă că munca noastră este ca mai întâi să vedem că noi suntem problema și nu Dăruitorul, iar apoi să ne corectăm pentru ca problemele să dispară. Dăruitorul, acțiunile Lui și eu, trebuie să ne conectăm într-un singur întreg numit ”adeziune”. Aceasta va fi dovadă că am obține o echivalență de formă cu El.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→