Întrebare: Astăzi, proprietarii de afaceri au ghicit deja că, cel mai valoros capital al omului este cunoaşterea colectivă, precum şi abilităţile şi ei vor să le utilizeze. În acest spirit, ei înţeleg că structurile ierarhice rigide trebuie să cedeze locul moderaţiei, reglementată de ei înşişi.

Dar, în Rusia spre exemplu, oamenii sunt obişnuiţi cu o ierarhie foarte rigidă: „ţarul tată”, susţinător de familie, proprietarul afacerii. Este util să treacă la o nouă structură ? Oare oamenii doresc auto-reglementarea ?

Răspuns: Dacă oamenii vor sau nu, nu depinde de ei. Natura transformă progresiv nevoile umane, de aceea vor dori mereu să vină la asta. Acum este momentul să stabilească aceste valori. Oamenii văd că nu ştiu cum să-şi organizeze viaţa, există distrugere, lupta pentru supravieţuire, facturi enorme, neînţelegeri, putere şi presiune. Tot ceea ce poate fi înlocuit de relaţii normale este controlat de structuri de putere ale infracţiunii sau de stat.

Eu nu dau vina pe nimeni, este doar o perioadă de tranziţie. Dar, în pincipiu, drumul spre viitor constă în alegere: fie aşteptăm ca natura să pună stăpânire pe noi, fără milă, obligându-ne să ne schimbăm, fie corespundem, conştient, cu sistemul integral al naturii.

Mai mult decât atât, în acest sens, Rusia nu este departe de America. Americanii sunt mari individualişti. Ei nu iau în considerare alte persoane şi fac, în mod deschis, tot ceea ce le place. Dacă este rentabil să o fac, atunci o fac, îi voi utiliza pe ceilalţi ca nişte trambuline, pentru a câştiga. Şi partea care pierde totul, înţelege că aceasta este legea dură în afaceri, care a prins, de asemenea, rădăcini, în Rusia.

Deci, în acest sens, aceste două ţări sunt similare. Acesta este motivul pentru care trebuie să sufere o reajustare a valorilor şi să intre într-un nou sistem. Va fi foarte dificil, mai ales pentru America. Va fi un pic mai uşor pentru Europa, deoarece are o cultură diferită, există o legătură între oameni ce îi îmbunează.

Ruşii au, de asemenea, o conexiune interioară, „Noi suntem un popor, noi suntem o comunitate” şi, de aceea, tranziţia lor poate fi mai uşoară. Dar mai au nevoie de educaţie integrală.

Trebuie să spun că ruşii sunt deschişi la acest subiect. Ei sunt înclinaţi spre educaţie. Televiziunea, mass-media, toate sunt gata să fie regizate de sus. Dacă guvernul ar accepta ideea de a merge spre o similitudine cu natura ca o necesitate universală şi ar începe să pună în aplicare acest lucru, atunci Rusia ar reuşi rapid şi uşor; ea ar fi declarată în partea de sus şi acceptată în partea de jos.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce toate gândurile angajatorilor se reduc la profit? Ei nu sunt oameni proşti şi înţeleg că, dacă faci lucruri utile pentru alţii, beneficiile nu vor dispărea. Aceasta persistă încă. De ce nu vor să-şi fixeze obiectivul de a face ceva pentru ceilalţi ?

Răspuns: Societatea noastră nu suportă această idee. O persoană, în special în Rusia, este considerată mai dură şi mai puternică când are profit după alţii şi-i supune. Dacă voi câştiga cu neruşinare în detrimentul altor persoane şi dacă ele nu-şi dau seama, atunci eu mă voi simţi ca un erou, managerul care-i suprimă pe ceilalţi. Pentru a face asta, trebuie să mă arăt ca un despot, în ciuda oricui. Aşa cum este scris în manuscrisele antice: „Ce fel de rege este acela care nu şi-a executat sute de supuşi în fiecare an ?” Altfel, cum s-ar putea impune ? Ce sens ar fi în faptul că decide soarta oamenilor ?

Deci, dacă vreau să comand, serios, afacerea mea, nu am de ales decât să aprind doi angajaţi. Introduc politica morcovului şi a bățului. Unul trebuie să fie mustrat, celălalt bătut pe spate. În caz contrar, cum pot oamenii să mă înţeleagă ?

Este încă o practică comună ce funcţionează în multe locuri. Filmele, reclamele şi jurnalele televizate arată că managerii se bazează încă, pe această ierarhie rigidă, bazată pe teamă şi presiune. Cu toate acestea, dacă noi vrem să ţinem pasul cu dezvoltarea naturală, trebuie să fim implicaţi în educaţie, schimbarea fiinţei umane în funcţie de natură, cum s-ar spune, cu dorinţele şi proprietăţile care se dezvoltă în noi astăzi.

Dezvoltarea ne conduce la o lume integrală, interdependentă, la companii bazate pe voluntariat, la o conexiune amicală între oameni, unde totul se decide în colectiv – cum se spune, cu un spirit colectiv – unde totul se bazează pe sfaturi, sprijin şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, spiritul general şi colectiv se dezvoltă, ceea ce conduce, în final, la corectarea deciziilor. Într-adevăr, atragerea unei persoane inteligente într-un spirit colectiv de conducere, poate aduce idei noi cu privire la structura afacerii, luarea deciziilor şi punerea lor în aplicare: pentru toate întrebările. Astăzi, am ajuns în această stare.

Cu toate acestea, multe companii şi organizaţii sunt încă reglementate prin forţă. Va trebui să trecem la o metodă integrală complet diferită.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Smerenia nu este atunci când nu am putere să fac ceva, ci când mă gândesc că aş putea face ceva. Un smerit nu este cineva care nu poate să fie un erou, dar cineva care gândeşte că este un erou. Dacă ego-ul se trezeşte într-o persoană, atunci tot ceea ce spune indică smerenia sa.

La urma urmei, totul este gestionat de Lumina Superioară. Dacă o persoană crede că are propria putere, sentimente şi spirit în ego-ul său, aceasta este smerenia sa. Smerenia este în faptul că el nu înţelege asta, că nu simte şi nu este afectat că dorinţa lui de a primi nu este decât o replică a Luminii. Nu este decât umbra Luminii şi el nu are nimic altceva decât această umbră.

Dacă o persoană simte şi înţelege asta, dacă ea combate smerenia care este evocată în ea, încă şi încă, în scopul de a descoperi diferenţa dintre ea şi Creator, atunci ea intră într-o altă smerenie, care nu este, de fapt, un semn de smerenie, ci aderenţă. Ea nu vrea să fie alipită la dorinţă şi să o servească cu devotament, şi nu în umbră, care este replica inversă a Luminii care-şi imaginează că există independent, pentru că este detaşată de sursă. Apoi, este umplută cu mândrie, cu putere, cu tot ceea ce are Lumina pentru a anula dorinţa de primire inaintea Creatorului. Ea mulţumeşte Creatorului deoarece a creat această dorinţă de primire, prin care o persoană poate simţi aderarea la Creator. Astfel, clarificarea auto-umilinţei ajută constant o persoană pentru a se apropia de adevăr, de sursă. Deci, unde se simte smerenia Lui, este locul unde descoperim umilinţa Creatorului şi măreţia Lui.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 18.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt fazele prin care trebuie să trecem în stabilirea relațiilor în familie, ca să ajungem la unitatea completă?

Răspuns: Mai întâi, am nevoie de ajutorul soției, care se numește ”ajutor împotrivă”, astfel încât să mă examinez, să mă unesc, să ne explorăm unul pe altul cât mai mult posibil. Trebuie să descopăr faptul că îl văd pe celălalt ca o figură distorsionată deoarece așa mi-l arată egoul meu. Aceasta este psihologia pe care trebuie să o învățăm; așa trebuie să ne educăm cu toți, pentru a deveni adulți maturi care să își înțeleagă sentimentele și atributele speciale. Apoi omul va putea să își folosească toate aceste atribute speciale în mod corect în conexiunea cu partenerul său.

Mai întâi, construiești o relație cu soția ta, desenând imaginea ta și imaginea ei și luând decizia în ce măsură poți intra în ea și în ce măsură poate ea intra în imaginea ta și unde vă întâlniți. Pornești de la început, de la înțelegerea că sunteți doi egoiști care stau față în față, separați de o distanță infinită. Acum, fiecare dintre voi trebuie să își părăsească punctul de plecare și să înceapă să se apropie de partenerul său.

Cu cât ajung mai aproape de partea cealaltă, cu atât mă îndepărtez de punctul meu natural de plecare și cu atât îmi este mai dificil să avansez. Este, de asemenea, mult mai dificil și pentru soția mea, pentru că ea rămâne cu ”eul” ei. Trebuie să ne mulțumim unul altuia pentru aceste eforturi și astfel vom putea avansa mai aproape unul de altul. Toate astea se întâmplă mulțumită concesiilor reciproce, până când ajungem la conexiunea interioară.

Acesta este punctul de contact pentru care suntem gata să renunțăm la propria baza și să ne conectăm. Să ne conectăm înseamnă că primesc de la soție ceea ce este esențial pentru ea, conform caracterului ei, astfel încât devine esențial pentru mine. Astfel, între noi se crează un contact, o conexiune, încorporare reciprocă. Există protuberanțe și adâncituri în ambii, prin care ne conectăm.

Ce este important pentru soția mea este important și pentru mine, iar ea face la fel în ceea ce mă privește, astfel încât între noi se crează un spațiu comun. Prin munca în acest spațiu, mulțumită eforturilor noastre de a ne ține de conexiune în diferită stări, toate acestea ne ajută să ne conectăm. Acest spațiu comun se numește un cuplu.

Există spații uriașe în afară de acest spațiu comun, care îmi aparțin mie sau ei. Este la fel ca două cercuri care se intersectează într-o zonă comună între ele, în care fiecare primește dorințele celuilalt, ca și cum sunt mai importante pentru el decât propriile dorințe.

Văd că nu am nicio altă alegere și că acestea sunt nevoile soției mele. Ce ar trebui să fac cu zonele care sunt încă separate una de alta? Va trebui să lucrăm la ele clarificându-le și, prin eforturi comune, vom face totul ca să creăm un singur întreg din ambele cercuri.

Dacă știm cum să ne unim întru-un singur întreg în familie, atunci vom avea succes și în cercurile externe mai largi și în cercuri chiar și mai externe, până când întreaga lume devine o singură persoană. Atunci nu va mai fi nicio criză globală integrală. Există totul în lume, dar noi ne-am dezvoltat în direcția opusă. În loc să dezvoltăm totul pentru binele omului, am acționat ca să îi facem rău. Este la fel ca un cuplu închis într-un apartament, fără a putea ieși, care este gata să ardă totul datorită urii reciproce; este aceași situație și aceași problemă.

Din ”Discuție asupra unei noi vieți” din 25.07.2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→