Putem găsi Creatorul numai în vasele stabilite de noi înşine. Prin urmare, se spune că fiinţa creată înseamnă Creatorul. Ce înseamnă asta, nu sună a erezie ? Dar, faptul că noi construim vasul în care vrem să descoperim, prin noi înşine, atributul de dăruire, înseamnă că noi formăm Creatorul.

Simţim numai în forma care îmbracă materia, numită Bo-reh (vino şi vezi), care este Creatorul şi nu în ceea ce El este exterior. Această îmbrăcăminte există în rădăcina anterioară, desigur, despre care noi nu vorbim şi nu o atingem şi realizarea noastră este posibilă numai până la frontiera numită Bo-reh. Astfel, în atelierul pe care l-am avut noaptea trecută cu tema: Nu este nimeni în afară de El, am încercat să explic că acest concept nu este realizat decât în centrul grupului. Nu există alt loc în care poate fi atins şi nu putem să-l găsim în noi înşine, în altă manieră. Numai dacă noi toţi, cu ego-ul nostru negativ, aspirăm la relevarea legăturii pozitive dintre noi, putem realiza o înaltă tensiune între două forţe opuse, care sunt în fiecare dintre noi: un „minus” şi un „plus”, tensiune ce poate fi atinsă numai în grup. Atunci, va deveni compatibilă cu o înălţime de nivel spiritual, spre care putem să ne ridicăm.

Creatorul nu a avut altă alegere decât să rupă primul vas, pentru a-i permite să dezvolte sensibilitatea atributului de dăruire. Este imposibil de a face asta fără a simţi şi fără dorinţa de primire în interiorul vasului.

Creatorul este singura forţă de dăruire. Creatura este, iniţial, doar dorinţă de primire. Deci, în scopul de a semăna cu Creatorul, creatura trebuie să includă aceste două forţe în ea: forţa de a dărui şi forţa de a primi, una deasupra celeilalte. Putem realiza această stare doar în grup. Aceasta vreau să simţiţi în atelier, pentru a înţelege că este imposibil de realizat, fără un grup.

Între timp, balanţa puterii este de aşa natură, că am rămas cu un mare minus, nu am penetrat în graniţele grupului, încă. Fiecare dintre noi este undeva, pe drumul spre acesta, se păstrează şi nu doreşte să intre.

Trebuie să păstrăm minusurile noastre şi trebuie să fie mari. Ele trebuie să continue să crească, deoarece minusurile sunt realizate de Reshimot (gene spirituale). În momentul în care aţi reuşit să vă conectaţi într-un fel, noi Reshimot vor apărea imediat. Dar, dacă nu sunteţi aruncat în muncă şi nu îndepliniţi Reshimot anterior, noul Reshimot nu va apărea niciodată.

Reshimot sunt dezvăluite într-un lanţ, una după alta, urmând un plan. Dar, problema este că noi nu ne dezvoltăm mai mult, şi atunci, între timp, rămânem la nivel de cunoaştere potenţială, ce nu este o realizare adevărată. Pentru ca acest lucru să fie văzut ca o parte a realităţii noastre, noi trebuie să realizăm un grup, un spaţiu comun între noi, în care putem forma Creatorul („vino şi vezi”).

Creatorul se formează în noi când dorinţa de primire este lăsată înăuntru şi la exterior prinde forma dăruirii, cum se spune „a primi pentru a dărui”. Recepţia de mai jos şi dăruirea de mai sus, împreună aceasta se numeşte Creatorul. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne plecăm capul şi să ne anulăm orgoliul, trebuie să mergem spre grup „în patru labe”, recunoscând faptul că suntem un „animal” al cărui cap este mai puţin valorificat decât corpul său, deoarece există o preocupare constantă pentru a servi corpul. Când vă plecaţi capul mai jos de corp, aceasta înseamnă că aţi înţeles că este lipsit de valoare şi veţi fi numit Adam, o fiinţă umană.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot testa dacă munca mea este reală?

Răspuns: Munca este reală atunci când utilizez mediul meu, grupul, cât de mult pot, dorind să descopăr forţa noastră mutuală. Trebuie să descopăr o atitudine bună, cinstită din partea grupului înspre mine şi să o accept ca fiind atitudinea Creatorului faţă de mine, care s-a îmbrăcat în grup. Din partea mea, trebuie să exprim aceeaşi atitudine faţă de grup: sinceritate, căldură şi bunătate, în perfectă conexiune în funcţie de nivelul meu.

Nu există un alt loc unde putem să ne întâlnim şi să îndeplinim relaţiile dintre noi, în afară de grup. Un grup nu înseamnă stabilirea unor relaţii personale cu toată lumea, dar tratează pe toată lumea în mod egal, prin dorinţa de a descoperi Creatorul în conexiunea dintre noi.

 Noi toţi suntem diferiţi şi fiecare aduce unicitatea şi diferenţele sale, toate plângerile şi problemele sale şi toate stările negative care-l traversează. Venim la grup cu toate aceste diferenţe, cu toate punctele negative (-) dar lucrăm în direcţia opusă, astfel că toată lumea le va tranforma în plus (+). Toate plusurile noastre se conectează într-un mare plus şi, prin urmare, construim Creatorul, deoarece acest plus a fost creat deasupra punctelor noastre negative.

În plus, finalizez independenţa mea şi rămân eu, „sinele” nu se elimină. În marele nostru plus noi ajungem la vid, deoarece o persoană se dizolvă şi dispare în grup. Astfel, trecem printr-o schimbare completă: de la un capăt la altul şi includem două forţe în noi. Este ceea ce numim „raţiune”, dar deasupra ei există „credinţă”, care este „deasupra raţiunii”. Asta înseamnă că noi preferăm, în mod constant, dăruire, prin plasarea deasupra recepţiei.

Asta este toată munca noastră care poate fi realizată numai în grup. Diferenţa (∆) dintre sine şi vid determină, mereu, înălţimea nivelului meu, în care simt Lumina mea NRNHY.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→