Există un sistem care, în percepţia noastră asupra realităţii, este descris ca realitatea actuală a acestei lumi. În interiorul lui, o persoană are cărţi care au fost scrise de cabalişti în trecut, un profesor care este cabalist, prieteni, lumea întreagă şi Creatorul care este ascuns, ceea ce înseamnă atributul de dăruire, care este opusul a tot ceea ce o persoană descoperă în interiorul celor cinci simţuri. Cu excepţia acestui atribut, totul este la dispoziţia sa.

Atunci, cum putem utiliza toate mijloacele aflate la dispoziţia noastră, în mod corespunzător, pentru a atinge atributul general al dăruirii ?

Este extern la o persoană, în afara vasului său şi îl poate dobândi cu ajutorul a trei elemente: cărţi, grup, profesor. Cu ajutorul lor, realizează studiu, diseminare şi conexiune.

Combinaţia dintre toate acestea determină o persoană să transforme vasele sale, dorinţele, din recepţie în dăruire. Ea descoperă vase din ce în ce mai egoiste, care o întorc la „scopul de a dărui”, în conformitate cu eforturile şi suferinţa sa. Care sunt aceste eforturi ? O persoană păstrează bunele intenţii în studiu, se conectează cu prietenii în grup şi urmează sfaturile profesorului, fără de care nu ştie să lucreze cu cărţile şi grupul.

În ansamblu, aceste trei elemente sunt numite „Tora”, ceea ce înseamnă studiu, o metodă, un mijloc de a atinge atributul de a dărui. Plecând de aici, noi alegem acţiuni bune şi relaţii bune, prin combinarea cărţilor, grupului, profesorului. Astfel, o persoană ajunge la opoziţie, mai presus „de raţiune”, peste mintea sa şi sentimentele sale, spre următorul nivel…

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 20.02.2013, Un discurs de final la Zohar

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă un elev vede măreţia profesorului ca un Hassid care vede rabinul său, acesta nu este un semn bun. La urma urmei, un student trebuie să înveţe pentru a vedea că profesorul este mare şi pentru a descoperi că este important.

Pe de altă parte, dacă profesorul îmi pare mare, aceasta îmi dă „combustibil” pentru a îndeplini sfaturile lui ? Este modalitatea după care examinez atitudinea mea faţă de el. Adevărata muncă este în realizarea a ceea ce profesorul spune în grup, în difuzare, în studiu, în intenţiile unei persoane. Dacă nu am puterea să o fac, este deoarece profesorul nu este destul de important pentru mine. Cum pot să-l văd mai important ? La urma urmei, asta îmi va asigura drumul spre Creator.

Pentru a face acest lucru, am nevoie de un grup în care să primesc recunoaşterea măreţiei profesorului în ochii prietenilor şi apoi, pot realiza ceea ce îmi spune. În acelaşi timp sunt ideile profesorului, cărora trebuie să le acord valoare şi nimic altceva. Orice altceva este „idolatrie”. Lucrul principal este studiul, metoda de a învăţa şi acţiunile pe care le indică el ca fiind importante, pentru atingerea Creatorului. Este lucrul căruia prietenii mei îi acordă valoare.

În general, grupul poate mări importanţa a tot, fie că este vorba despre un anumit tip de ceai, profesor sau Creator. Dorinţa de a primi nu face diferenţa: dacă oamenii din jurul meu preţuiesc ceaiul, atunci şi eu apreciez, în aceeaşi măsură, ceaiul şi, dacă oamenii din jurul meu preţuiesc profesorul sau Creatorul, atunci văd, de asemenea, că profesorul şi Creatorul sunt importanţi.

Esenţial este ca studentul să asculte ceea ce spune profesorul şi, prin asta, partiţiile interioare, urechile interioare, se vor deschide. Prin ele, în interioritatea sistemului, el va auzi o voce interioară.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 20.02.2013, „Un discurs de final la Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→