Întrebare: Aş dori să întreb despre o situaţie care se poate produce în grup în ceea ce priveşte diseminarea şi predarea educaţiei integrale. Să presupunem că există un grup de cinci persoane care au acceptat statutul grupului şi încearcă să-l păstreze, cu dragoste, etc. şi exist eu, o persoană puternică, educată, inteligentă care a absolvit cursurile de predare şi educaţie integrală şi care poate, deja, să înveţe pe alţii. Nu am timp de a mă încorpora în grup, doresc să difuzez, dar grupul nu mă susţine. Se pare că mă trage înapoi. Ce ar trebui să facem, în acest caz ?

Răspuns: Faptul este că, înainte ca să înceapă criza mondială generală, nu am vorbit deloc despre educaţia integrală. Baal HaSulam a scris mul  despre acest subiect şi vorbeşte despre această problemă foarte serios. El subliniază că, revelarea Creatorului nu se poate produce dacă lumea nu aspiră la ea, atât partea umanităţii care are punctul din inimă cât şi partea al cărui punct din inimă nu a fost încă trezit. Deci, totul depinde de diseminare. De asemenea, am văzut cum elevii mei nu au înţeles bine, la început, această idee, dar i-am presat şi, în final, ei au înţeles că, în primul rând, nu avem de ales şi că este esenţial şi, în al doilea rând, este adevărat.

Ce aş face în locul tău ? Există numeroase grupuri în lume, unele înţeleg că trebuie să disemineze şi altele nu. Acest lucru se întâmplă în fiecare grup unde există oameni care înţeleg acest lucru şi alţii nu. În orice caz, membrii grupului trebuie să trăiască în pace şi să permită celor care vor să disemineze şi care recunosc cât este de necesar, să o facă. Cei care încă nu înţeleg, ar trebui să aştepte până înţeleg; vor vedea că toate grupurile se confruntă cu asta şi vor simţi nu numai că sunt interesaţi, ci, de asemenea, vor simţi necesitatea de a disemina.

Faptul este că, atunci când veţi începe să munciţi pentru publicul larg, veţi simţi multă energie, veţi simţi sensul vieţii. Este ca atunci când devii părinte, când ai copii,  când simţi o dorinţă nouă pentru viaţă: Nu trăieşti numai pentru tine, ci mai mult pentru ei. Astfel, un grup care se ocupă de diseminare, este mai plin de viaţă. Se pare, înainte de toate, că diseminarea este importantă pentru grup. Să sperăm că toată lumea va înţelege asta, treptat.

Congresul European din Germania, 22.03.2013, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem exprima recunoştinţa faţă de Creator?

Răspuns: Numai dorind revelaţia Sa, prin aceasta îi aducem Lui mulţumire. Aceste cuvinte pot părea banale, nu pe deplin înţelese, artificiale, dar în ansamblu, este singurul mod de a explica folosind limbajul acestei lumi. De fapt, este vorba despre un nivel foarte ridicat şi vom începe să înţelegem sensul acestor cuvinte atunci când Creatorul este revelat.

Cum putem să aducem mulţumire Creatorului, forţa superioară care gestionează totul, dacă ne învârtim ca nişte gândaci pe această planetă, lovindu-ne unul de altul? Îl vreţi pe El sau nu? Starea noastră de spirit se schimbă în funcţie de acest lucru? Ca urmare, suferim sau ne bucurăm (suferinţa sau plăcerea de Shechina – Divinitate)? Noi nu înţelegem toate acestea, noi nu ne putem înţelege pe noi înşine.

De fapt, întreaga umanitate este formate din creaturi superioare, nu în felul în care o vedem în atributele egoiste, ci în modul în care există, cu adevărat, la nivelul conexiunii generale, în plină adeziune cu Creatorul. La acest nivel, noi suntem complet egali şi identici cu Creatorul. Deci, trebuie să imaginăm acest nivel, să îl activăm şi toată lumea ar trebui să se vadă, pe sine şi prietenii săi, ca demni de acest nivel. Aceasta ar trebui să ne ridice.

Congresul european din Germania, 23.03.2013, Lecţia 3

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te adresezi Creatorului?

Răspuns: A te adresa Creatorului înseamnă a cere ca forţele interioare ale lumii, care menţin şi controlează, să se manifeste clar în noi. Trebuie să cunoaştem această forţă, să fim în contact cu ea şi să acţionăm cu ajutorul ei. De aceea noi cerem, dorim ca ea să fie revelată.

Nu contează cum te adresezi Creatorului. Puteţi blestema, dar nu plecaţi!

Congresul din Germania, 22.03.2013, Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă expresia: „Şi copiii lui Israel au strigat din cauza muncii?”

Răspuns: Asta înseamnă că noi ridicăm mâinile şi strigăm: „Ajutaţi-ne! Nu putem părăsi Faraonul, pentru a scăpa de egoismul nostru, pentru o viaţă nouă.” De ce nu? Care este scopul acestui joc? Scopul său este de a dezvălui forţa superioară. Dacă ne-am putea scoate din Egipt, noi nu am avea probleme. Cu toate acestea, în acest caz, nu vom putea dezvălui forţa superioară, forţa dăruirii şi a iubirii: Ea trebuie să ne umple, să se dezvăluie în noi şi să o simţim. În timpul ieşirii din Egipt, ea este prima dezvăluită, ca ceva care ne atrage: ca un nor sau ca un stâlp de foc. Apoi, practic, o dezvăluim.

Scrierile Cabaliştilor: Ieşirea din Egipt, kab.tv, 04.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ultimul timp, am asistat la o confruntare tot mai mare între două forţe opuse în Europa şi în lume. Nu este o condiţie prealabilă pentru ca noi să putem găsi ocazia de a avansa în mod corect?

Răspuns: Ştiinţa Cabala, la fel ca alte ştiinţe, spune că totul în lume este constituit din două forţe opuse: mai mult-mai puţin, nord-sud, presiune-vid, rece-cald…Toate acestea se bazează pe două forţe fundamentale care sunt opuse: recepţia şi dăruirea. Perfecţiunea, viaţa, se compun din aceste două forţe care o formează pe a treia, linia mediană unde, în principiu, tot ceea ce există este acolo.

Vedem aceasta în organismele vii, plante şi animale. Înainte de epoca noastră, ne-am dezvoltat precum animalele, adică instinctiv, sub domnia liniei de mijloc.

În prezent, vom ajunge la un nivel superior de management, atunci când aceste două forţe opuse apar în noi, iar noi trebuie să le menţinem în echilibru pe cont propriu. Aceasta este o particularitate a timpului nostru, a dezvoltării noastre. De aceea, noi trebuie să vedem lumea în armonie şi trebuie să determinăm această armonie prin combinarea corectă a celor două forţe opuse în noi înşine: forţa de recepţie (Aviut) şi atributul de dăruire (ecran). Trebuie să acţionăm în această manieră.

Înainte de Congresul European din Germania, 23.03.2013

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare om acţionează în concordanţă cu rădăcina sufletului său şi Lumina care reformează acţionează asupra lui în concordanţă cu rădăcina sufletului său. Prin urmare, atunci când ne uităm unii la alţii în această lume, nu înţelegem motivele din spatele acţiunilor noastre; nu vedem care anume dintre genele informaţionale şi care dintre Luminile corespunzătoare sunt transformate în noi. Nu ne putem judeca unii pe ceilalţi în mod corespunzător şi, ca atare, spunem că este întotdeauna necesar să ne judecăm favorabil prietenul.

În relaţia cu el însuşi, persoanei îi este dată libertatea de alegere, el trebuind să se străduiască să construiască un mediu înconjurător lui care să-l trezească în cel mai înalt grad. El trebuie să fie dedicat acestui mediu, să se supună acestuia şi să fie integrat cât mai mult posibil în mediu, aşa după cum este scris, “Tot ceea ce poţi face prin puterea mâinilor tale, aceea să faci”.

Dar pe lângă aceasta, mai există şi un plan general de dezvoltare. Ne aflăm într-un astfel de proces, în care întreaga lume începe să se trezească. Prin urmare, dezvoltarea noastră depinde de dezvoltarea întregii lumi. Acest puzzle este revelat din ce în ce mai mult şi fiecare om trebuie să-şi ocupe locul care i-a fost desemnat în cadrul acestuia. Rezultă că, pe măsură ce lumea avansează, în general, şi noi, “Israel,” poporul care îl caută pe Creator, vom avansa tot mai departe. Şi reciproc, prin avansarea noastră vom trezi întreaga lume.

În concluzie, este imposibil să separăm aceste două componente în munca noastră prezentă. Fiecare este conectat şi depinde de celălalt într-o formă imposibil de separat: atât în munca internă, prin intermediul genelor informaţionale şi cu ajutorul Luminii noastre personale Reformatoare, cât şi în grupul din grup, în munca generală cu oamenii lui Israel din ţara Israel şi din întreaga lume. A sosit vremea în care trebuie să-i trezim pe toţi. Dar, cu cât este mai interior stratul, cu atât mai importantă este această trezire.

Omul trebuie să înţeleagă că, motivul pentru care cade, tot timpul, simţindu-şi astfel inferioritatea, este spre binele lui, astfel arătându-i-se adevărata sa stare. Este necesar să fie recunoscător pentru rău la fel ca şi pentru bine, căci binele şi răul sunt cântărite împreună. Forma în care binele şi răul vor fi revelate depinde numai de Lumina care Reformează. Şi este necesar, întotdeauna, să ne examinăm pe noi înşine în conformitate cu integrarea noastră în societate: În ce măsură suntem pregătiţi şi ne străduim, suntem preocupaţi să vedem întregul grup şi, în general, întreaga lume, ca pe propriul nostru suflet?
Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala din 3/20/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din Midrash, “Cartea lui Jethro”: Când Jethro s-a apropiat de câmpul fiilor lui Israel, el i-a scris o scrisoare lui Moise spunându-i: “Socrul tău Jethro a sosit. Te rog vino să mă întâmpini. Dacă nu vrei să ieși de dragul meu, fă-o te rog pentru soția ta Zipporah; dacă nu o faci nici de dragul ei, fă-o pentru cei doi fii ai ei.” Jethro a legat scrisoarea de o săgeată și tras-o spre Norul Gloriei. Norul respingea de obicei, totul, dar a permis pătrunderea acestui mesaj, datorită lui Moise.  

Acest pasaj vorbește despre o stare interioară a omului. Nu există nici o conexiune între calitatea de  “Jethro” și calitatea de “Moise.” Moise s-a detașat de Jethro, din acest motiv Jethro spune, ”Avem șansa de a stabili o legătură între noi; dacă nu între tine și mine, atunci între tine și Zipporah, dacă nu cu Zipporah, atunci cu cei doi fii ai ei.” El caută o cale de a face o legătură. “Trimiterea unei săgeți spre Norul Gloriei” înseamnă că Moise stă pe nivelul următor (superior) și că este imposibil de ajuns la el.

Atunci când, în spiritualitate, se spune că, “o persoană trimite un mesaj (sau un emisar sau un intermediar) către altcineva pentru că nu este posibil să îl abordeze direct,” aceasta înseamnă că două proprietăți (primire și dăruire) sunt incompatibile și nu se înțeleg între ele. Jethro este calitatea de primire (egoism), în timp ce Moise reprezintă calitatea dăruirii. Aceste două proprietăți sunt incompatibile în interiorul aceleiași persoane, așa încât este necesar să existe un “adaptor”care să le conecteze. Singurul lucru pe care îl poate face calitatea numită “Jethro” este acela de a-și înălța dorințele sale și de a “trimite un mesaj către Norul Gloriei,” cu alte cuvinte, către calitatea lui Moise, pe care el este incapabil să o înțeleagă și să o abordeze în vreun fel.

Separarea care există între Moise și Jethro este esențială și indispensabilă. În acest moment ei încep să creeze împreună, o conexiune. Este momentul în care încep să se manifeste proprietățile egoiste, în interiorul poporului lui Israel. Poporul lui Israel a ieșit din Egipt fără să-și corecteze aceste  calități; pur și simplu și-au restâns aceste proprietăți, renunțând să le folosească.

Acesta este momentul în care aceste calități încep, treptat, să fie corectate; Jethro reprezintă manifestarea acelorași proprietăți egoiste, dar acum ei au dorința de a atinge nivelul lui Moise. Acest nivel este deja “însămânțat” în Jethro, deoarece Moise a petrecut 40 de ani în compania lui Jethro (distanța de la Malchut la Bina) inculcând acest punct în el. Acest punct este “săgeata” pe care i-o trimite lui Moise. În mod natural, Moise se întoarce și îl confruntă, pentru că nimeni nu este capabil să-l respingă atunci când realizează cât de important este acesta pentru el.

Moise îi spune lui Jethro tot ceea ce i s-a întâmplat. Jethro începe să simtă toate aceste lucruri despre care povestește el și Îl binecuvântează pe Creator pentru tot ceea ce I-a făcut lui Israel. Aceste două proprietăți dintr-o persoană încep să se simtă una pe cealaltă și să se incorporeze una în cealaltă. Mai înainte de orice, Moise trebuie să lucreze la nivelul de Bina, apoi să continue, folosindu-și calitățile sale (de jos) inferioare (așa numitul “popor”), adică munca spirituală este efectuată întotdeauna, mai întâi pe planul cel mai subțire și doar ulterior, sunt adăugate la aceasta dorințele cele mai grosiere.

Moise îi transferă Tora lui Jethro, astfel încât Tora intră în egoism și începe să lucreze din interiorul acestuia. După ce Jethro primește Tora, el, la rândul lui, îi explică lui Moise cum trebuie să lucreze cu egoismul.

Distanța dintre Malchut și Bina este de 40 de pași (sau 40 de ani). Jethro este Malchut care se ridică la nivelul lui Bina și se atașează de aceasta.Atunci Moise se include pe sine în Jethro și începe să lucreze în el, aceasta fiind Bina care coboară la Malchut.

Moise i-a înmânat Tora lui Jethro într-un mod alegoric; acesta deja incorporase parțial pașii parcurși de Moise și de către popor, cu alte cuvinte, calitățile care fuseseră deja corectate. Apoi, Jethro îi spune lui Moise cum să lucreze cu egoismul și anume, Malchut  care se ridică la Bina crează sistemul care lucrează cu egoismul. Nivelul superior (Bina) trebuie să incorporeze egoismul pentru a realiza cum trebuie să lucreze cu acesta și să creeze un sistem de corectare treptată a “egoismului din interiorul egoismului.” Din acest  motiv, Jethro și Moise trebuie să fie incluși unul în celălalt, în loc să stea separați.

După ce Moise transferă Tora lui Jethro în forma cea mai potrivită, pentru ca acesta să se întoarcă la poporul său și sa le corecteze dorințele lor inferioare (Jethro este un pas tradițional spre dorințele inferioare care sunt definite prin termenul “poporul său”), Moise  primește de la Jethro un sistem de lucru cu egoismul. El începe să înțeleagă căile prin care poate să spargă egoismul în zeci și sute de bucăți, învață cum să lucreze cu grosimea (Aviut-ul) dorințelor, mai precis cu ceva ce lipsește din Bina deoarece aceasta este transparentă. Când Aviut-ul se apropie de Bina, apare necesitatea de a se iniția crearea unui sistem ierarhic. În acest fel este construit sistemul, deși acesta nu este tocmai  tipic pentru Israel.

Israel este o caracteristică a Binei, o calitate de dăruire. Totuși, poporul lui Israel a părăsit Egiptul absorbind în întregime egoismul. În acest moment, ei au început să “aranjeze” egoismul și să realizeze cum trebuie să lucreze cu acesta, pas cu pas. Datorită lui Jethro, poporul lui Israel a căpătat șansa de a accepta sistemul care se referă la egoism.

Din emisiunea de pe KABTV “Misterele cărţii eterne,” 3/11/13

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala spune că toată lumea este o dorinţă pentru plăcere, dorinţa de a primi satisfacţie. Această dorinţă se dezvoltă de miliarde de ani întotdeauna de la vegetal, animal, de la nivelul vorbitor. În timpul dezvoltării, o persoană trece prin aceleaşi etape: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

În timpul tuturor acestor etape, umanitatea a trecut de la o etapă la alta, de la o regiune la alta. Viaţa a fost creată undeva în Africa şi de aici a rătăcit spre Est şi apoi s-a instalat în Europa…Şi astăzi, noi am atins un stadiu particular, unic. Astăzi, Europa se găseşte în centrul lumii şi, în funcţie de amestec şi integrare, a devenit un soi de Babilon modern. Ea stabileşte tonul în lume: cultural, ştiinţific şi tehnologic. În ciuda faptului că America pare distinctă de Europa, este vorba, de fapt, de aceeaşi civilizaţie. Astfel, vom vorbi despre Europa ca centrul lumii. În general, ceea ce se întâmplă în Europa influenţează întreaga lume.

A fost un timp când umanitatea se răspândea din Babilonul antic pe suprafaţa pământului. De asemenea, exista o comunitate cu un număr mare de triburi ce au fost unite de un spaţiu comun, prin intermediul unei culturi relativ comune şi printr-un nivel comun de existenţă. Astăzi, acelaşi lucru se întâmplă în Europa.

Este vorba despre un număr mare de persoane, o naţiune, dacă putem spune asta, compusă dintr-un număr mare de triburi, popare şi naţiuni care, în ansamblu, sunt unite de o cultură, un nivel uniform, o înţelegere a lumii şi o mentalitate particulare. Chiar dacă sunt diferite unele de altele, au, în general, o schemă comună. Şi această tendinţă este extinsă, progresiv, în întreaga lume.

Europa este originea şi spiritul existenţei moderne. Dar, ea însăşi a trecut prin schimbări foarte dureroase, pentru că lumea noastră se schimbă şi nu doar în sens tehnic, ci, de asemenea, pentru că dorinţele care se găsesc la baza sistemului nostru s-au schimbat, de curând, într-o formă particulară, acută calitativ.

De-a lungul mileniilor, umanitatea s-a dezvoltat într-un mod simplu, prin creşterea dorinţelor. Oamenii au vrut mai mult: să câştige mai mult, să obţină mai mult, să profite mai mult. Ei au vrut, simplu, să-şi satisfacă dorinţele. În general, ei s-au dezvoltat cantitativ şi, în practică, foarte puţin calitativ.

Dar astăzi, o tranziţie foarte complicată are loc spre noi dorinţe. Progresiv, noi am deviat de la direcţia tradiţională a dezvoltării care duce la bogăţie, la glorie, la putere şi cunoaştere. Umanitatea nu mai caută aceste lucruri care, anterior, interesau şi împlineau. Astăzi, ea traversează o existenţă pasivă, „amorfă”, deoarece se găseşte într-o fază de tranziţie.

În schimbările noastre spirituale, uneori, ne găsim într-o ascensiune mare şi apoi, ne regăsim într-o disperare, coborâre, indiferenţă. Astfel, nu putem face nimic, nu vrem nimic. Apoi, ceva nou „explodează” în interior, din nou suntem atraşi într-o anumită direcţie şi, din nou, suntem plini de energie. Cu noi, aceste stări se tranformă foarte rapi, iar în umanitate, în dezvoltarea sa, se schimbă foarte lent.

Şi astăzi, noi traversăm această etapă. Ne găsim în ea de ceva timp: ea se exprimă în nihilism, negare, apatie; originea se află în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, în anii cincizeci şi şaizeci. Din acel moment, aceste fenomene au primit noi forme: a crescut numărul de divorţuri, oamenii nu doresc să-şi întemeieze o familie sau să dea naştere copiilor, dorind să fie singuri şi abandonându-şi părinţii. Nu există sentimentul de comunitate furnizat de familie, un grup de oameni ce sunt uniţi de sentimentul de familie. Acest lucru este pierdut.

După aceasta, o persoană este într-o stare de confuzie. Şi asta se simte, mai ales în Europa, ca partea cea mai dezvoltată a umanităţii. Într-un mod fundamental, acest proces nu este decât o tranziţie spre o stare în care ne căutăm sensul. Oamenii au pierdut plăcerea, au pierdut dorinţele, au pierdut bucuria împlinirilor anterioare. Nu este nimic de făcut aici. Nu există, pur şi simplu, dorinţă! Este dificil să obligi oamenii.

Voi înşivă la locul de muncă, acasă, la diverse evenimente, probabil întâlniţi oameni de acest tip: un pic dezamăgiţi, goi, indiferenţi. Diverse mijloace de comunicare, publicitatea, încearcă să-i trezească tot timpul pentru ceva: sport, fotbal, cumpărături şi aşa mai departe. Toate astea sună incitant, dar nu este aşa. O persoană este atrasă pentru că are nevoie să se umple de ceva.

În plus, acest proces în Europa a adăugat alte procese. Vedeţi, în principiu, forţa unită a Luminii ne afectează pe toţi. În aceeaşi măsură, influenţează nivelul intelectual şi moral, toate nivelurile. Şi după aceea, noi resimţim o coborâre colectivă. Cu toate acestea, criza a influenţat nu numai familia, educaţia şi cultura. Lucrul cel mai important pentru noi, în acest moment, este criza economică, financiară. Vedeţi, economia, finanţele, au unit, mereu, oamenii. Dacă oamenii nu erau dependenţi economic, unii de alţii, cu necesitatea de a câştiga bani pentru existenţă, nu ar fi fost organizaţi în oraşe, popoare, naţiuni şi tot felul de asociaţii, ei nu ar fi avut motiv să o facă.

În principiu, ce a stimulat conexiunea între noi ? Avem nevoie de a ne realiza o viaţă, de a exista, de a ne bucura şi de a ne dezvolta într-o formă comună. Şi atunci când există o criză, criza financiară, decalajul economic dintre noi este deja o bază, o separare fundamentală şi asta reprezintă tranziţia cea mai importantă pentru etapa următoare.

Şi aici, rolul Europei este foarte important: Europa se găseşte în focarul evenimentelor de astăzi şi poate arăta, lumii întregi, abordarea corectă pentru soluţionarea problemelor, cu care, mai devreme sau mai târziu, toată lumea va trebui să lupte.

Congresul european din Germania, 22.03.2013, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajunge să simţim necesitatea de a ne îndeplini misiunea şi a fi uniţi?

Răspuns: Învăţăm, din toate eseurile lui Baal HaSulam şi Rabash, de ce este nevoie de conexiune şi unitate în grup. Asta atinge atât o persoană vis a vis de grup cât şi un grup faţă de alte grupuri.

Astăzi, lumea cerea acest lucru. Criza mondială ne obligă. Dacă nu ar fi existat, nu ne-am fi gândit la asta.

Grupul nostru avea odată 30-40 de membrii. Am învăţat într-un mic apartament şi ne era îndeajuns. Asta a fost doar acum 15 ani; şi am crezut că aşa va fi întotdeauna.

Dar, la sfârşitul anilor 90 ai ultimului secol, lumea a început deodată să se schimbe. Foarte mulţi oameni au ajuns la noi şi am fost constrânşi să ne mutăm în altă clădire. După aceea, oamenii au început să simtă o nevoie pentru noi, au început să apără în diferite ţări din toată lumea şi eu am aranjat să ţine o serie de conferinţe în 11 oraşe importante din America. Altfel spus, lumea s-a schimbat.

Deci, la început am planificat să învăţ într-un mic grup, aşa cum s-a obişnuit întotdeauna printre Cabalişti. Dar atunci când a apărut o mişcare către noi din partea lumii şi a început să ne arate nevoia ei pentru noi, am fost constrânşi să ne schimbăm. Aşadar, astăzi, voi ne-aţi găsit. Dar, dacă ar fi fost după noi, nu ne-am fi arătat nimănui, nu am fi intrat pe Internet, nu ne-am fi ocupat cu diseminarea, pentru că Cabaliştii au fost întotdeauna închişi. Dar lumea a început să ceară; starea ei s-a schimbat.

Este acelaşi lucru acum; criza ne obligă. Este ca şi cum există o condiţie: Dacă nu o corectezi, de ce primeşti Lumina superioară? Pentru tine însuţi? Nu există nimic de genul „pentru tine însuţi” în înţelepciunea Cabala, în spiritualitate. Nu primeşti nimic în lumea spirituală pentru tine însuşi. Şi astfel, o cerinţă obligatorie a apărut pentru noi – să ne conectăm între noi şi, împreună cu asta, să diseminăm.

Din Congresul European din Germania 3/22/13, Lecţia 1

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astăzi înțeleg imaginea realității din dorința de a primi și, drept urmare, mă simt obosit tot timpul și nu doresc să-mi deschid mai larg ferestrele percepției mele; există chiar unii care preferă să le închidă complet. Mă limitez tot timpul, pentru că dorința mea este foarte mică, extrem de îngustă.

Construim tot felul de dispozitive care ne lărgesc imaginea asupra lumii: telescoape, microscoape, stații de recepție radio și descoperim că realitatea este mult mai bogată decât acea realitate pe care percepem singuri. În schimb încercăm să comprimăm și chiar să limităm acest segment al realității pe care îl descoperim în limitele câmpului nostru vizual.

Spre final, obosesc, devin tot mai închis până când mor. Mor pentru că sunt de acord cu moartea și doresc să-mi restrâng instrumentele mele de percepție. Imaginea îmi devine respingătoare și, treptat, mă veștejesc o dată cu trecerea propriei mele vieți. Aceasta este ceea ce se întâmplă cu dorința de a primi.

Pe de altă parte, în cazul dorinței de a dărui, pe care o clădesc peste dorința de a primi, eu mă deschid singur și descopăr o realitate care se află în afara mea, în afara dorinței de a primi. Aceasta este o realitate eternă, care începe să mă hrănească prin forțe vitale. Acum, chiar dacă trupul meu va muri într-un mod natural, eu trăiesc deja într-o altă “zonă” care există dincolo de timp și de spațiu. Și acolo primesc Lumina care izvorăște de pretutindeni.

În lumea noastră ne mutăm din loc în loc, peste tot văzând un anume aspect al realității. Dar, dacă ar fi să mă apropii cu viteza luminii, atunci, ca rezultat al schimbării percepției spațiului, aș vedea că realitatea mă înconjoară din toate părțile. Și problema aici nu este câmpul meu vizual; mai degrabă lumina însăși pare a ajunge la mine în această formă. În concordanță cu aceasta, eu trec de la o înțelegere “liniară” la una “circulară” a Luminii Înconjurătoare (OM).

Tocmai în acest mod noi contractăm timpul. O dată cu aceasta, spațiul și timpul sunt anulate, eu nu doar că primesc Lumina din toate părțile, ci încep să percep chiar întreaga realitate, ca existând în cercuri; eu mă ridic mai presus de timp. Acum acesta nu mai există pentru mine; pur și simplu nu poate exista. Nu mai există spații între “astăzi” și “mâine,” nici distanță între două momente. Primesc totul în mod egal din toate direcțiile, totul este echilibrat, se anulează mutual Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 3/19/13, “Introducere la cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→