Daily Archives: 5 martie 2013

Cine aplanează conflictele în grup?

Întrebare: Care este momentul cel mai critic în munca în grup, atunci când egoismul erupe în grup?

Răspuns: Cred că aici femeile ar trebui să iasă în prim plan.

Atunci când apar probleme serioase între bărbaţi, femeile ar trebui cumva să atenueze în mod subtil conflictele, să le arate, aşa cum arată o mamă copilului, faptul că totul este temporar, că aceste relaţii se manifestă în ei intenţionat şi că nu ar trebui să se lase purtaţi de val, la fel ca nişte copii, şi să uite de fapt cauza, în timp ce sunt încleştaţi în consecinţe.

Dacă bărbaţii nu poat rezolva un conflict, atunci femeile trebuie să îi ajute.

Iar pe de altă parte, bărbaţii ar trebui să le împiedice pe femei, dacă acestea încep să se critice una pe alta, bârfind şi folosind „limba rea”.

Din  Lecţia Virtuală 2/24/13

Devenind o”cârpă”

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, Punctul 5: Prin urmare, simțul comun ne dictează că înțelegem opusul a ceea ce pare a fi la suprafață, și decide că suntem cu adevărat creaturi nobile și demne, de o importanță incomensurabilă, de fapt, demni de Creatorul care ne-a făcut.

Întrebare: Cum acest lucru merge împreună cu ceea ce ți-a spus odată Rabash: „Acum ești o cârpă cum sunt eu?”

Răspuns: Exista multe discernăminte și elemente în termenul „cârpă”: Eu nu sunt capabil de nimic, eu sunt dependent de Creator și sunt fericit că am descoperit acest fapt. Prin aceasta văd începutul și la sfârșitul acțiunile mele, și în fiecare acțiune trebuie să fac eforturi pentru a realiza conceptul de „cârpă”, și apoi să ader la Creator și prin asta să-L oblig să facă ceva.

Deci, starea de „cârpă” vine după toate eforturile, în conformitate cu principiul „am muncit și am găsit.” Este etapa finală și este la un nivel foarte important, în care înțeleg mai bine că nu am nimic, că sunt în totalitate „stors”, neputincios, lipsindu-mi energia si motivația pe care trebuie să le primesc de la Lumină.

Nu pot împlini corecția, nu pot acumula discernămintele necesare, dar pot obține dorința necesară pentru a munci, pe care le primesc de la mediu. Aș putea sta la nivelul „animal” pentru totdeauna, dacă Creatorul nu mă lasă să mă ridic la nivelul superior despre care Baal HaSulam scrie.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 03/03/13,  „Introducere la Cartea Zohar”

 

 

 

Sinceritatea ajută

Întrebare: Dacă am probleme cu cineva din grup, cum ar trebui să mă comport în grup şi în afara lui?

Răspuns: Cel mai bine este să vorbeşti în mod deschis, să spui ceea ce gândeşti despre prieten şi de ce. Cere explicaţii vis a vis de faptul dacă atitudinea ta faţă de acesta este sau nu corectă şi ce se poate face în acest sens.

Asta va întări grupul. Astfel, dai un bun exemplu de cum este posbil să schimbi o atitudine de înstrăinare cu una de prietenie. Aceasta este exact o acţiune spirituală.

Din  Lecţia Virtuală 2/24/13

 

Grăunța mea de nisip preferată, din universul Creatorului

Întrebare: În scrisoarea nr. 29, Baal HaSulam scrie că “interdicția este similară cu permisiunea, deoarece cheia care este bună la încuiat este bună și pentru descuiat.” La ce fel de ”cheie” se referă el?

Răspuns: Cheia este Lumina Hassadim, intenția de a dărui. Pe de-o parte ne putem încuia cu această cheie și astfel putem împiedica Lumina să pătrundă în dorințele noastre egoiste, Pe de altă parte, ne putem deschide în fața Luminii care se îmbracă în dorința de a dărui. Ne este permis să primim Lumina, astfel condiționată, în dorința de a primi. Bina refuză să primească; ca atare Bina este opusă Luminii Hochma. Cum se deschide persoana pentru Lumina Hochma, după ce are loc restricția? Se transformă el însuși într-o “haină pentru Lumină,” într-o condiție. Suntem gata să primim tratațiile de la masa Gazdei, cu condiția ca El să ne permită să ne gândim mai mult la El, decât la stomacul nostru.

Dacă ne gândim la Creator îm timp ce continuăm să primim plăceri, dacă Îl simțim și înțelegem că El se desfată cu noi, atunci senzațiile noastre devin de un milion de ori mai puternice decât acelea pe care le primim direct de la auto-răsfățarea noastră. Ne multiplicăm plăcerea pentru că înțelegem importanța Gazdei și simțim dragoste pentru El. În acest mod ajungem să fim pregătiți pentru a accepta tratațiile.

Așadar, Bina blochează doar o mică parte a Luminii (Nefesh de Nefesh) care ar fi putut primi direct în dorința de a primi. Ea se deschide pentru Lumina NRNHY, Lumina infinită a Creatorului. De aici rezultă că, aceeași cheie care descuie ușa, o și încuie. Așa după cum este scris: “Deschide pentru Mine un loc mic, de dimensiunea orificiului unui ac de cusut, iar Eu voi deschide porțile prin care vor intra care și trăsuri.”

Nu putem primi direct mai mult decât o rază subție de Lumină, care hrănește viața noastră, a tuturor și însuflețește întreaga lume. Intenția de a dărui multiplică scânteia vie și o mărește până la dimensiunea Creatorului, cu condiția ca noi să ne străduim să dăruim către El.

Noi “folosim” Creatorul ca pe o lupă, pentru a amplifica raza subțire care a dat formă întregii creații, întregii materii. Creștem din punct de vedere material și al plăcerii, proporțional cu măreția pe care o are în ochii noștri Creatorul. Această oportunitate ne este acordată de o “unealtă” numită “intenția de a dărui.”

Deși este numită “dăruire”, datorită ei primim oportunitatea și căpătăm abilitatea de a ne crește dorința de a primi, care a fost creată “din nimic” de Creator. Este similară unei grăunțe minuscule de nisip, unui vârf de ac, pe care îl putem multiplica proporțional, la “scala” Creatorului, pentru a putea fi umplut cu Lumina la fel de puternică cu Creatorul Însuși.

Lucrurile se petrec astfel deoarece noi începem să lucrăm în dăruire la nivelul unui “vârf de ac”, a unei  “minuscule grăunțe de nisip” cât reprezintă dorința de a primi care a fost creată de El. Noi primim un gram de plăcere și, pur și simplu, nu putem “înghesui” mai mult în această dorință, minusculă, cât o grăunță de nisip. Însă, dacă reușim să o mărim de dragul dăruirii, este de o importanță crucială de dragul cui facem acest lucru. Astfel ne multiplicăm dorința și plăcerea, proporțional cu mărimea dragostei Sale pentru noi, la fel cum face un sugar care-i zâmbește mamei sale, provocându-i acesteia o imensă bucurie.

Acesta este “privilegiul” pe care îl folosim, o oportunitate miraculoasă pe care ne-a acordat-o Creatorul. Folosim puterea acestuia precum și puterea dragostei Sale pentru noi, pentru a ne dezvolta. În caz contrar, noi am fi creaturile cele mai de jos din lume. Toate celelalte regnuri ale naturii (mineral, vegetal și animal) se auto-satisfac direct, în timp ce noi, prin simplul fapt că ne-am născut oameni, trecem prin toate nivelurile anterioare (mineral, vegetal și animal) rămânându-ne un singur lucru de satisfăcut: un punct în inimă, complet liber de orice împlinire.

Din cauza faptului că suntem atât de nefericiți, se trezește în noi o scânteie minusculă. Este dorința de a primi plăcerea de la nivelul vorbitor, care deocamdată rămâne neîmplinită în noi. Dacă nu reușim să primim puterea Creatorului și nu vom “profita” de dragostea Sa și de atitudinea Sa binevoitoare față de noi, folosindu-le în scopul de a ne “dezvolta” prin această calitate,  vom rămâne doar cu o dorință goală și neîndestulătoare. Decât o asemenea viață este mai bună moartea…

Din fericire, ni se oferă șansa de a primi puterea Creatorului, cu condiția să ne tratăm corect unii pe alții. Acesta este motivul pentru care s-au petrecut spargerea și tot felul de alte pregătiri venite de Sus și anume pentru ca oamenii să poată simți nevoia de a iubi sau, cel puțin, să realizeze necesitatea de a se uni.

Din prima parte a Lecţia zilnică de Cabala 2/25/13Scrierile lui Baal HaSulam, “Scrisoarea 29”

Retragerea nu este o opțiune

Baal HaSulam, “Discurs la terminarea studiului Zohar-ului“: Acest mediu îl va ajuta (pe om) să recunoască măreția ravului său, prin dragostea față de prietenii care îl apreciază pe rav

Întrebare: Cum ne ajută dragostea față de pieteni să realizăm măreția ravului?

Răspuns: Termenul “rav” include pe Creator și, în general, tot ceea ce ajută omul să se ridice la nivelul următor. Prietenii sunt aceia care ajută omul, nu în ridicarea la nivelul următor, ci în recunoașterea măreției acelui nivel. Omul nu se vede pe sine însuși la nivelul următor, dar, cu ajutorul grupului și mulțumită influenței prietenilor, el începe să-și imagineze măreția nivelului viitor.

Noi folosim “combustibilul” grupului, chiar dacă nimeni nu a atins încă nivelul cel mai înalt. Spiritul general și atmosfera din grup sunt suficiente pentru că așa este însăși natura noastră: o persoană apreciază ceea ce mediul său consideră că este important și de valoare. Conform acestui principiu are loc creșterea noastră.

Întrebare: Atunci de ce mai trebuie să-i iubesc pe prieteni, nu este suficient doar să-i apreciez și atât?

Răspuns: Dragostea pentru prieteni este deja împlinirea. Iar primul pas pe care trebuie să-l fac constă din acceptarea drumului și a scopului, să fiu de acord să accept sistemul și ideea unei forțe superioare la care ne conectăm și la care ajungem. Cum pot eu să înalț aceste valori, mai presus de mine? Prin suportul mediului care mă va ajuta să simt măreția scopului.

“Mediul” constă din cărțile de Cabala, prieteni și învățător. Împreună ei mă vor conduce la Creator. Aceasta înseamnă că toți acești factori trebuie să fie importanți pentru mine, în permanență, mai presus de propria mea importanță. Doar atunci voi fi capabil să avansez.

Întrebare: Totuși, în viața de zi cu zi, mediul ne influențează chiar dacă nu gândim pozitiv la adresa lui…

Răspuns: Adevărat, chiar dacă ne place sau nu, mediul ne influențează folosindu-ne ego-ul, dorința noastră de a primi, care este gata de a savura, în orice moment. Pur și simplu îi sunt prezentate diferite tipuri de plăcere; el le percepe ca fiind niște momeli și le înghite

Pe de altă parte, eu nu sunt atras de scopurile pe care le urmărește grupul. Din contră, din cauza lor a trebuit să renunț la anumite lucruri și să aspir la a primi plăcerea prin dăruire, un lucru pe care nu îl înțeleg deloc. Nu îl înțeleg într-un asemenea grad încât simt repulsie față de el. Calea este în întregime alcătuită din concesii, anularea sinelui, anularea în fața grupului, chiar dacă absolut nimic din mine nu este atras către așa ceva.

Prin urmare, nu îmi place grupul și nici mesajul profesorului despre Creator. Atunci trebuie să existe o muncă în comun a individului și a grupului. Prietenii trebuie să lucreze astfel împreună, simțind cu toții că aceste lucruri sunt obligatorii și dezirabile, încât fiecare dintre ei să vadă cât de esențial și important este el sau ea și cum entuziasmul general îi inundă conștiința și sufletul.

Dacă nu creăm aici un gen de “brainwash” (spălarea creierului), pur și simplu nu vom fi capabili să avansăm. Impresiile externe nu ne vor ajuta aici, nici cuvintele frumoase sau acțiunile prietenilor. În interiorul său, omul tot va respinge ideea dăruirii, în cazul în care aceasta nu este întărită de atitudinea serioasă a grupului, în care fiecare membru este pregătit să investească în grup și să-i îmboldească și pe ceilalți să procedeze la fel

Oamenii care se agață de externalitatea lor se învârtesc în jurul scopului, în jurul acestui sistem, decenii întregi. Unii dintre ei devin hasizi, alții se dedică studiului arid și alții se ocupă de diseminare, dar ei nu implementează metoda în modul corect și eficient.

Toate acestea se petrec acolo unde mediul nu este suficient de puternic pentru a absorbi total persoana, către scop. În fond, prin această metodă noi luptăm împotriva naturii noastre, a dorinței noastre de a primi, pe care trebuie să o neutralizăm, trăgându-ne tot mai aproape de scop. Este extrem de dificil, dar aceasta este cheia. Dacă reușim, vom răzbate până la dimensiunea superioară iar dacă nu, așa cum se spune “ne vom retrage”…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/21/13Un discurs pentru completarea Zohar”