Creşterea noastră spirituală şi dezvoltarea încep de la restricţia dorinţei de primire, care ne domină iniţial. În momentul în care încercăm să ne limităm, intrăm în starea spirituală Ibur (gestaţie), despre care se spune: „Un embrion în pântecele mamei sale vede de la un capăt al lumii la altul. Este o lumânare aprinsă deasupra capului său şi toată Tora este învăţată.”

Aceasta înseamnă că nu este limitat în niciun fel, deoarece are restricţia el însuşi– mica dorinţă egoistă pe care o are în momentul în care simte lumea corporală. Aceasta deoarece nu a simţit deloc lumea spirituală ci doar această lume, lumea fictivă, ca o persoană care este inconştientă şi are halucinaţii. Dar, când limitează dorinţa de primire, el devine nelimitat, nu are nevoie să primească mai mult, deoarece Lumina Ein Sof (Infinit) se aprinde pentru el ca Lumina Înconjurătoare, ca şi cum este în pântecele mamei. Astfel, trece prin etapele de Ibur.

Când este născut, el începe deja să muncească cu primul Aviut (grosime) al dorinţei, în loc de Aviut rădăcină, apoi, este limitat din nou. Lumina de Ein Sof, care nu a slăbit în niciun fel, nu-l atinge, deoarece el nu caută a se anula total şi a adera la superior. El construieşte Masachim (ecrane) care-i sunt specifice şi cresc dorinţele sale, pentru a atinge Lumina de Ein Sof prin propria muncă şi a se îmbrăca în vasele sale.

Există limite diferite în munca sa şi Lumina nu luminează decât în măsura în care poate primi, în scopul de a dărui, în vasele sale corectate. Prin urmare, afirmă: „Creatorul detestă corpurile”, ceea ce înseamnă dorinţa de a primi. Dorinţa de dăruire, cu toate acestea, nu este un corp, ci un suflet, o parte divină de Sus.

Astfel, există o stare în care o persoană se restrânge, astfel că Lumina de Ein Sof poate ajunge la ea, fără limite. Dar, plinătatea constă în a permite Luminii Ein Sof să fie dezvăluită, fără nicio restricţie din partea unei persoane. O persoană trebuie să se descopere cu ajutorul unui Masach (ecran) şi să lucreze la nivelul Ein Sof prin ea însâşi, în scopul de a atinge adeziunea deplină cu Lumina care nu este limitată de restricţie.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 11.03.2013, Shamati #15

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce permite puterii de gândire să ajute o persoană ca să depăşească propria natură ? De ce potenţialul gândirii colective este mai puternic decât natură noastră ?

Răspuns: Noi existăm în natură la nivelurile mineral, vegetal şi natura animală, nimic mai mult. Dorinţele noastre sunt, în general, axate pe hrană, sex, familie, bani, respect, dominare şi cunoştinţe. Este natura noastră.

Pe de altă parte, primesc puterea mediului, care este la un nivel superior, pe plan spiritual. Dacă o gândire colectivă domină mediul meu, aceasta mă influenţează sută la sută. Astăzi, noi descoperim astfel de fenomene: gândurile care cutreieră lumea şi trec, de la o persoană la alta, ca un virus. Ele nu doar „plutesc în aer”, dar fac parte, de fapt, dintr-o reţea de conexiune pe care nu o simţim încă, chiar dacă ne influenţează puternic.

Înainte, în cursul primelor etape ale evoluţiei, legătura dintre noi era slabă iar acum influenţa sa se dezvăluie mai puternic. În consecinţă, noi avem, acum, nevoie de o comunicare electronică: telefoane mobile, mesaje text, e-mailuri, videoconferinţe, reţele sociale… nu am penetrat încă reţeaua, nu am realizat-o cu adevărat, dar am răspuns deja semnalelor sale şi suntem atraşi de comunicarea reciprocă. Este rădăcina tehnologiei moderne de comunicaţie.

Curând însă, vom lăsa asta, deoarece nu-şi dovedeşte eficienţa. La urma urmei, nu există niciun punct în comunicarea externă, vorbe goale, „Salut, ce mai faci…”. Dorinţa noastră creşte şi reţeaua generală care ne leagă este din ce în ce mai revelată şi, la un moment dat, ne dorim o comunicare de calitate mai bună. Atunci, oamenii se vor lipsi de ceea ce sunt dependenţi acum. Ei vor începe să comunice doar când vor avea nevoie şi vor abandona toată „pălăvrăgeala electronică”, în căutarea unui nou canal, care este deasupra discursului obişnuit. Ei aspiră la o conexiune internă.

Deci, dacă ne vom influenţa, unul pe altul, corect, putem deja utiliza reţeaua între noi. La urma urmei, sufletele sunt sparte în raport cu ele, dar nu în Malchut de Ein Sof (Infinit) şi acolo tânjim noi să ajungem. Atunci, care este problema? Malchut ne este ascuns printr-un număr mare de Masachim (ecrane), dar asta nu înseamnă că nu suntem în el. Cu cât revelăm reţeaua generală, cu atât o facem să funcţioneze.

Asta este ceea ce facem prin garanţia reciprocă. Avem nevoie de ea pentru corectarea noastră. Este ca şi cum am spune: Sunteţi gata să utilizaţi reţeaua care ne leagă pe fiecare dintre noi, de dragul de a dărui, într-un mod clar, corect şi adecvat ? Această apropiere este general numită garanţia reciprocă.

Astăzi, oamenii sunt mai aproape ca niciodată de recunoaşterea acestei reţele. Ei sunt gata să participe activ şi conştient astfel încât  se pot asemăna cu Creatorul. La urma urmei, Creatorul este reţeaua înconjurătoare care este umplută cu conexiunea infinită, este modul în care Creatorul se revelează în noi.

Dacă vreau să descopăr această reţea în avans, „o trezesc în zori” de unul singur, încercând să adaug efort şi simţind o responsabilitate din ce în ce mai mare faţă de lume, faţă de ansamblul realităţii, inclusiv Creatorul. Dacă nu sunt pregătit şi nu aspir la progres, atunci reţeaua care este revelată mă ia prin surprindere. Este vorba de diferenţa dintre „calea Torei” şi „calea suferinţei”.

În general, această reţea cu diferitele tipuri de conexiuni, cu toate Luminile şi toate detaliile de percepţie şi toate etapele dezvăluirii este numită Tora. Prin garanţia noastră reciprocă, noi o activăm şi încurajăm o mai mare revelaţie iar aceasta afectează pe toată lumea.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 12.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Realitatea este nemișcată: Creatorul este bun și binevoitor, iar lumea Ein Sof (Infinitului) este inamovibilă. Eu, HaVaYaH, nu m-am schimbat; Lumina Superioară se găsește în absolută nemișcare și totul depinde doar de vase, de dorințele noastre. Prin urmare, nu ar trebui să așteptăm vreo schimbare în viața noastră.

O asemenea abordare este relevantă doar pentru populație în general, aceea care se află sub dominația timpului. Dar acei oameni diferiți, care simt nevoia să reveleze singuri forța bună și binevoitoare, faptul că El este bun și binevoitor atât față de cel bun cât și față de cel rău și că El este nemișcat și etern, primesc șansa de a descoperi toate acestea nu ”la timpul său”, nu în cursul natural de evoluție a umanității, ci independent de acesta, prin ”grăbirea timpului”.

Se spune că ”Israelul este peste stele și zodiac, prin sanctificarea (grăbirea) timpului”. Israel se referă la o persoană care tânjește după Yashar – El (direct la Creator), după revelația Sa și este invitat de pe acum, să descopere sfârșitul fix și etern al corecției, care există deja.

Pentru a realiza acest lucru, el trebuie să se ridice mai presus de întreruperile care îl leagă de timp, peste toate stările care sunt revelate în înlănțuirea Reshimot (genelor spirituale), pentru a le ridica, a le ”sfinți” și a le transfera, pe toate, către întreg. Omul ar trebui să vadă, fiecare stare coruptă care îi este revelată, ca pe o oportunitate de a munci pentru a o transforma într-una perfectă, în care nu există nimeni altcineva în afară de El, cel bun și binevoitor, unde fiecare persoană există într-un grup compact, în conexiune, în garanție reciprocă și în unitate.

A ne imagina această realitate și a trăi în concordanță cu această viziune se cheamă lucrul în ”credință mai presus de rațiune”. În aceasta constă întreaga noastră muncă spirituală. Din acest motiv ni s-au dat studiul, grupul și cărțile, pentru a ne corecta percepția cu ajutorul lor și a vedea adevărata lume, din locul lumii fictive, care, în mod intenționat, ni se pare reală, tocmai pentru a avea șansa să facem efortul de a construi adevărul din mijlocul acestei minciuni.

Dacă acceptăm această misiune și construim întreaga realitate din fiecare stare, înseamnă că urmăm linia dreaptă către scop, nimit ”adeziune”. Fiecare nouă problemă ne determină să tânjim după adeziunea cu Creatorul, într-un punct, apoi într-altul. Iar toate aceste puncte, se conectează într-o linie dreaptă, care conduce la corectarea noastră finală.

Așadar, nu ar trebui să ne bazăm pe timp și să așteptăm schimbările. Fiecare moment este o oportunitate pentru ca noi să adăugăm la imaginea generală și astfel, să avansăm.

Din pregatire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/14/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Criza globală lasă fără loc de muncă tot mai mulți oameni. Aceasta se petrece nu doar din considerente economice. Consecințele supra-consumului devin evidente: Câte produse noi mai pot oare apărea pe piață? Cât de multe produse avem nevoie să mai cumpărăm? Totul are un sfârșit, inclusiv consumerismul. Dorințele se schimbă și oamenii nu mai vor să facă acest lucru.

În următoarea fază a evoluției noastre, umanitatea va trece la munca spirituală. Toate necesitățile noastre materiale vor fi acoperite cu ușurință cu ajutorul tehnologiei moderne, a oamenilor de știință, a inginerilor precum și a unui număr redus de lucrători, care prin natura lor, vor fi fericiți să se ocupe de astfel de servicii. Dar, majoritatea oamenilor vor trebui să facă eforturi interioare, aceasta devenind ”ocupația” lor, la nivelul următor de evoluție umană. La nivelul următor, spiritual, oamenii se vor conecta, vor fi incluși unii în ceilalți și lumea noastră imaginară se va ”evapora” treptat și va dispărea, ca un nor într-o zi senină, până când vom rămâne într-o realitate a simțirilor adevărate. Aceasta este evoluția noastră iar noi nu putem să ne împotrivim.

Rezultă că lumea va trebui reorganizată. Șomerii nu trebuie să fie ignorați. Există deja mai multe studii care arată că situația unei persoane fără ocupație poate deveni foarte periculoasă. Se ajunge la conflicte în familie și la divorț; ne pierdem umanitatea, ne pierdem stimulentele precum și angajamentul pentru lucrurile care trebuie făcute. Atunci când o persoană nu trebuie să facă nici un efort, el devine ceva mai puțin decât un animal.

Animalele sunt ocupate cu ceva anume, de dimineața și până seara: să caute hrana, o pereche, un adăpost și să aibă grijă de puii lor. Ele folosesc ”timpul liber” pentru a se anjaga în jocuri utile, prin care își stabilesc legăturile corecte în turma sau cireada lor, etc. Ați văzut oare vreodată, o furnică, să nu facă nimic, așa ca suporterii echipelor de fotbal, stând pe o canapea, cu o sticlă de bere și o țigară?

Astăzi, omul trebuie să treacă la munca spirituală susținută, pentru a stabili conexiunea globală mutuală și pentru a reorganiza societatea, dar, în același timp, noi nu facem nimic, preferând contemplarea lenevoasă.

Această cădere teribilă ne va costa extrem de scump. Ne va aduce sentimente de adâncă amărăciune, omul își va pierde rațiunea și se va sălbătici. Lipsa obligațiilor nu îi permite să acționeze, lăsându-l gol și otrăvindu-i conștiința. În plus, el își pierde abilitățile profesionale și cele de comunicare cu semenii săi. Este ca și cum întreg interiorul său de prăbușește, dispare, transformându-l într-o ”stafie”, un ”zombie” și nu într-un om.

Iată ce li se va întâmpla oamenilor care vor rămâne leneși, dacă nu începem deja să interacționăm cu ei, într-un mod organizat. Lumea modernă crede în alegeri libere și în democrație, dar ce putem aștepta din partea votanților? Pot ei oare să fie raționali și să abordeze corect lucrurile, în situația actuală? În cele din urmă, ei vor forța guvernele să facă schimbări…

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/13, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→