Omul nu poate ieşi din ego el însuşi. Doar grupul îi poate veni în ajutor, lansând un colac de salvare, celor care vor să se alăture. Grupul este extern omului, aşa că, atunci când vrea să iasă din el însuşi, omul strigă: Salvaţi-mă, am căzut într-o groapă adâncă! Aruncaţi-mi o frânghie ca să o pot lega în jurul meu şi să ies de aici!

Numai grupul poate să ofere un astfel de ajutor celui care are nevoie de el, celui care vrea să fie cu toată lumea. Frânghia este o invitaţie la conexiune, cu prietenii, cu iubirea lor. Dacă cineva încearcă să se agaţe de această invitaţie şi încearcă să fie în echivalenţă de formă cu ei, atunci prietenii încep să îl tragă. Acesta, la rândul lui, trebuie să îşi depăşească din ce în ce mai mult ego-ul, ceea ce înseamnă că urcă spre prieteni.

De fiecare dată, mai multe probleme şi noi întreruperi se acumulează pe frânghie, întreruperi care-l reţin, dar le va depăşi şi se va agăţa mai ferm de frânghie, căţărându-se până în momentul în care va ieşi din fântână.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.03.2013, Shamati n^o 36

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să părăsesc corpul meu şi să tratez lumea exterioară mie, roci şi flori, cu dragoste ?

Răspuns: Este vorba despre o stare în care o persoană a intrat deja în lumea spirituală şi nu iubind simplu natura, plantele, animalele şi oamenii care sunt aproape sau departe de sine. Pentru a putea să ieşi din ego, ai prieteni, un grup şi trebuie să te foloseşti de asta. Dacă stabileşti atitudinea corectă faţă de grup, atunci vei vedea cum poate să te ajute şi cum te eliberează din tine.

Doar atunci vei înţelege cine ai fost, ce erai pe exterior şi de ce Creatorul a creat această lume pe care o vedem exterioară nouă. Vei înţelege de ce ai un corp special în această lume care este destinată să te ajute pentru a efectua această ieşire. Numai după ce începi să ieşi cu ajutorul extern, al mediului, vei simţi că atitudinea ta faţă de natură, vegetal şi animal este pe cale să se schimbe. Vei trata ansamblul umanităţii diferit, apoi vei vedea pe fiecare în Lumina dăruirii şi vei începe să judeci diferit.

Scopul final este de a ajunge la echivalenţa cu Creatorul, după care, cu siguranţă, Îl vei justifica prin toate mijloacele, vei face totul, nu pentru a ameliora starea personală, ci pentru că vrei să-I aduci mulţumire pentru ca El să se bucure.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.03.2013, Shamati n^o 36

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, Articolul 53: „problema de prescripţie”: Aceasta este ceea ce numim partea principală a nivelului, care este un discernământ de Katnut. Acest discernământ trebuie să fie permanent, iar Gadlut este numai ceva în plus. De asemenea, ar trebui să aspirăm la partea principală şi nu la adăugiri.

Esenţială este starea Katnut (micime), Hafetz Hesed, „a dărui pentru a dărui”, a fii gata să te mulţumeşti cu mai puţin. În acelaşi timp, nu am nevoie să simt că mă limitez sau că am o lipsă de ceva, ci, dimpotrivă, simt că sunt pe deplin satisfăcut. O stare de Katnut trebuie să devină foarte preţioasă şi onorabilă pentru mine. Deci, întrebarea este: de ce ar trebui să existe o stare de Katnut în primul rând şi nu un punct ? Eu nu vreau să am volum deloc. Vreau să iau cât mai puţin spaţiu posibil. Pentru a exista şi a face bine la toată lumea pentru dragostea Creatorului, sunt gata să mă micşorez într-un punct şi să nu am nimic pentru mine. Adevărul este că aceasta este cea mai bună abordare. Aceasta este starea în care începem să percepem şi să atingem starea spirituală, dar, atunci când vom începe să ne gândim la asta şi la modul în care putem aduce mulţumire Creatorului, noi înţelegem că, pentru a face asta, trebuie să primim toate discernămintele şi dorinţele de la El şi să le modificăm pentru a primi, în scopul de a dărui.

Astfel, noi devenim un embrion spiritual, care începe a creşte în volum, pentru a aspira şi respecta Creatorul şi, astfel, a-I aduce mulţumire. Fără aceasta, noi nu vom creşte ca un embrion în pântecele mamei sale. Fiecare secundă, fiecare mişcare suplimentară, fiecare gram de embrion este numai în scopul de a aduce mulţumire Creatorului. El trebuie să simtă că îl face pe Creator fericit.

În timpul naşterii, în timpul durerilor naşterii şi scena în care embrionul se transformă cu capul în jos înainte de naştere, el examinează fiecare pas pe care-l face pentru a vedea dacă este în scopul de a aduce mulţumire celui care-i dă naştere. După ce se naşte, în perioada Yenika, continuă să se dezvolte ca un copil în braţele mamei sale; în aceeaşi manieră în care o persoană este în braţele Creatorului.

Începe deja să lucreze cu dorinţele sale şi se limitează, parţial, dar, fiecare acţiune pe care o face, de dragul limitării sau de dragul creşterii, este doar în scopul de a aduce mulţumire Creatorului, este modul în care omul se dezvoltă. Prin urmare, punctul de la care începe să se dezvolte, atunci când nu vrea să fie mai mult de un punct, rămâne centrul său. El stă pe loc,  nu doreşte mai mult decât existenţa de bază şi orice altceva este obligat să adauge la acest punct este doar în scopul de a aduce mulţumire Creatorului. Este singurul lucru care îl motivează în toate acţiunile: în fiecare limitare şi bucurie.

Este fericit de fapt nu pentru propriul interes, ci pentru a aduce mulţumire Creatorului. Prin aceasta, atinge adeziunea cu Creatorul, ca între doi prieteni iubitori care se simt unul pe altul.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 14.03.2013, Shamati n^o 53

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce se spune „şi Moise i-a adus la poalele muntelui şi s-au adunat la poalele muntelui? (muntele vine din cuvântul ebraic contemplare) Acest lucru înseamnă că Moise i-a condus la un capăt de gândire, înţelegere şi spirit, care este starea ce mai joasă?

Răspuns: Rolul atributului Moise într-o persoană este de a stabili înţelegerea a ceea ce înseamnă pentru el atributul dăruirii. Moise trebuie să ajute poporul Israel să ştie cine este Creatorul. În toate Reshimot (gene spirituale) care includ întreaga Malchut de Ein Sof (Infinit), există un astfel de atribut numit „Moise”, un nivel care conectează toate părţile rupte între ele. Rolul său constă în a ajuta omul să cunoască întregul atribut de dăruire. Când omul dobândeşte un astfel de atribut, poate deja să îşi adauge vasele sale la acesta şi să lucreze în primire în scopul de a dărui.

Aceasta înseamnă că „Moise i-a condus la sfârşitul gândurilor şi înţelegerii.” El conduce omul prin toate dorinţele sale, vasele sale numite „deşert”, purificând dorrinţele, aceste vase din deşert, de la intenţia de a primi, care sunt numite „Egipt”, prin aducerea tuturor în intenţia de a dărui, în scopul de a dărui.

Apoi, ei sunt gata să muncească cu adevărat în cele trei linii, ceea ce se numeşte cucerirea Ţării lui Israel.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 14.03.2013, Shamati n^o 53

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→