Înţelepciunea Cabala spune că toată lumea este o dorinţă pentru plăcere, dorinţa de a primi satisfacţie. Această dorinţă se dezvoltă de miliarde de ani întotdeauna de la vegetal, animal, de la nivelul vorbitor. În timpul dezvoltării, o persoană trece prin aceleaşi etape: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

În timpul tuturor acestor etape, umanitatea a trecut de la o etapă la alta, de la o regiune la alta. Viaţa a fost creată undeva în Africa şi de aici a rătăcit spre Est şi apoi s-a instalat în Europa…Şi astăzi, noi am atins un stadiu particular, unic. Astăzi, Europa se găseşte în centrul lumii şi, în funcţie de amestec şi integrare, a devenit un soi de Babilon modern. Ea stabileşte tonul în lume: cultural, ştiinţific şi tehnologic. În ciuda faptului că America pare distinctă de Europa, este vorba, de fapt, de aceeaşi civilizaţie. Astfel, vom vorbi despre Europa ca centrul lumii. În general, ceea ce se întâmplă în Europa influenţează întreaga lume.

A fost un timp când umanitatea se răspândea din Babilonul antic pe suprafaţa pământului. De asemenea, exista o comunitate cu un număr mare de triburi ce au fost unite de un spaţiu comun, prin intermediul unei culturi relativ comune şi printr-un nivel comun de existenţă. Astăzi, acelaşi lucru se întâmplă în Europa.

Este vorba despre un număr mare de persoane, o naţiune, dacă putem spune asta, compusă dintr-un număr mare de triburi, popare şi naţiuni care, în ansamblu, sunt unite de o cultură, un nivel uniform, o înţelegere a lumii şi o mentalitate particulare. Chiar dacă sunt diferite unele de altele, au, în general, o schemă comună. Şi această tendinţă este extinsă, progresiv, în întreaga lume.

Europa este originea şi spiritul existenţei moderne. Dar, ea însăşi a trecut prin schimbări foarte dureroase, pentru că lumea noastră se schimbă şi nu doar în sens tehnic, ci, de asemenea, pentru că dorinţele care se găsesc la baza sistemului nostru s-au schimbat, de curând, într-o formă particulară, acută calitativ.

De-a lungul mileniilor, umanitatea s-a dezvoltat într-un mod simplu, prin creşterea dorinţelor. Oamenii au vrut mai mult: să câştige mai mult, să obţină mai mult, să profite mai mult. Ei au vrut, simplu, să-şi satisfacă dorinţele. În general, ei s-au dezvoltat cantitativ şi, în practică, foarte puţin calitativ.

Dar astăzi, o tranziţie foarte complicată are loc spre noi dorinţe. Progresiv, noi am deviat de la direcţia tradiţională a dezvoltării care duce la bogăţie, la glorie, la putere şi cunoaştere. Umanitatea nu mai caută aceste lucruri care, anterior, interesau şi împlineau. Astăzi, ea traversează o existenţă pasivă, „amorfă”, deoarece se găseşte într-o fază de tranziţie.

În schimbările noastre spirituale, uneori, ne găsim într-o ascensiune mare şi apoi, ne regăsim într-o disperare, coborâre, indiferenţă. Astfel, nu putem face nimic, nu vrem nimic. Apoi, ceva nou „explodează” în interior, din nou suntem atraşi într-o anumită direcţie şi, din nou, suntem plini de energie. Cu noi, aceste stări se tranformă foarte rapi, iar în umanitate, în dezvoltarea sa, se schimbă foarte lent.

Şi astăzi, noi traversăm această etapă. Ne găsim în ea de ceva timp: ea se exprimă în nihilism, negare, apatie; originea se află în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, în anii cincizeci şi şaizeci. Din acel moment, aceste fenomene au primit noi forme: a crescut numărul de divorţuri, oamenii nu doresc să-şi întemeieze o familie sau să dea naştere copiilor, dorind să fie singuri şi abandonându-şi părinţii. Nu există sentimentul de comunitate furnizat de familie, un grup de oameni ce sunt uniţi de sentimentul de familie. Acest lucru este pierdut.

După aceasta, o persoană este într-o stare de confuzie. Şi asta se simte, mai ales în Europa, ca partea cea mai dezvoltată a umanităţii. Într-un mod fundamental, acest proces nu este decât o tranziţie spre o stare în care ne căutăm sensul. Oamenii au pierdut plăcerea, au pierdut dorinţele, au pierdut bucuria împlinirilor anterioare. Nu este nimic de făcut aici. Nu există, pur şi simplu, dorinţă! Este dificil să obligi oamenii.

Voi înşivă la locul de muncă, acasă, la diverse evenimente, probabil întâlniţi oameni de acest tip: un pic dezamăgiţi, goi, indiferenţi. Diverse mijloace de comunicare, publicitatea, încearcă să-i trezească tot timpul pentru ceva: sport, fotbal, cumpărături şi aşa mai departe. Toate astea sună incitant, dar nu este aşa. O persoană este atrasă pentru că are nevoie să se umple de ceva.

În plus, acest proces în Europa a adăugat alte procese. Vedeţi, în principiu, forţa unită a Luminii ne afectează pe toţi. În aceeaşi măsură, influenţează nivelul intelectual şi moral, toate nivelurile. Şi după aceea, noi resimţim o coborâre colectivă. Cu toate acestea, criza a influenţat nu numai familia, educaţia şi cultura. Lucrul cel mai important pentru noi, în acest moment, este criza economică, financiară. Vedeţi, economia, finanţele, au unit, mereu, oamenii. Dacă oamenii nu erau dependenţi economic, unii de alţii, cu necesitatea de a câştiga bani pentru existenţă, nu ar fi fost organizaţi în oraşe, popoare, naţiuni şi tot felul de asociaţii, ei nu ar fi avut motiv să o facă.

În principiu, ce a stimulat conexiunea între noi ? Avem nevoie de a ne realiza o viaţă, de a exista, de a ne bucura şi de a ne dezvolta într-o formă comună. Şi atunci când există o criză, criza financiară, decalajul economic dintre noi este deja o bază, o separare fundamentală şi asta reprezintă tranziţia cea mai importantă pentru etapa următoare.

Şi aici, rolul Europei este foarte important: Europa se găseşte în focarul evenimentelor de astăzi şi poate arăta, lumii întregi, abordarea corectă pentru soluţionarea problemelor, cu care, mai devreme sau mai târziu, toată lumea va trebui să lupte.

Congresul european din Germania, 22.03.2013, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajunge să simţim necesitatea de a ne îndeplini misiunea şi a fi uniţi?

Răspuns: Învăţăm, din toate eseurile lui Baal HaSulam şi Rabash, de ce este nevoie de conexiune şi unitate în grup. Asta atinge atât o persoană vis a vis de grup cât şi un grup faţă de alte grupuri.

Astăzi, lumea cerea acest lucru. Criza mondială ne obligă. Dacă nu ar fi existat, nu ne-am fi gândit la asta.

Grupul nostru avea odată 30-40 de membrii. Am învăţat într-un mic apartament şi ne era îndeajuns. Asta a fost doar acum 15 ani; şi am crezut că aşa va fi întotdeauna.

Dar, la sfârşitul anilor 90 ai ultimului secol, lumea a început deodată să se schimbe. Foarte mulţi oameni au ajuns la noi şi am fost constrânşi să ne mutăm în altă clădire. După aceea, oamenii au început să simtă o nevoie pentru noi, au început să apără în diferite ţări din toată lumea şi eu am aranjat să ţine o serie de conferinţe în 11 oraşe importante din America. Altfel spus, lumea s-a schimbat.

Deci, la început am planificat să învăţ într-un mic grup, aşa cum s-a obişnuit întotdeauna printre Cabalişti. Dar atunci când a apărut o mişcare către noi din partea lumii şi a început să ne arate nevoia ei pentru noi, am fost constrânşi să ne schimbăm. Aşadar, astăzi, voi ne-aţi găsit. Dar, dacă ar fi fost după noi, nu ne-am fi arătat nimănui, nu am fi intrat pe Internet, nu ne-am fi ocupat cu diseminarea, pentru că Cabaliştii au fost întotdeauna închişi. Dar lumea a început să ceară; starea ei s-a schimbat.

Este acelaşi lucru acum; criza ne obligă. Este ca şi cum există o condiţie: Dacă nu o corectezi, de ce primeşti Lumina superioară? Pentru tine însuţi? Nu există nimic de genul „pentru tine însuţi” în înţelepciunea Cabala, în spiritualitate. Nu primeşti nimic în lumea spirituală pentru tine însuşi. Şi astfel, o cerinţă obligatorie a apărut pentru noi – să ne conectăm între noi şi, împreună cu asta, să diseminăm.

Din Congresul European din Germania 3/22/13, Lecţia 1

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astăzi înțeleg imaginea realității din dorința de a primi și, drept urmare, mă simt obosit tot timpul și nu doresc să-mi deschid mai larg ferestrele percepției mele; există chiar unii care preferă să le închidă complet. Mă limitez tot timpul, pentru că dorința mea este foarte mică, extrem de îngustă.

Construim tot felul de dispozitive care ne lărgesc imaginea asupra lumii: telescoape, microscoape, stații de recepție radio și descoperim că realitatea este mult mai bogată decât acea realitate pe care percepem singuri. În schimb încercăm să comprimăm și chiar să limităm acest segment al realității pe care îl descoperim în limitele câmpului nostru vizual.

Spre final, obosesc, devin tot mai închis până când mor. Mor pentru că sunt de acord cu moartea și doresc să-mi restrâng instrumentele mele de percepție. Imaginea îmi devine respingătoare și, treptat, mă veștejesc o dată cu trecerea propriei mele vieți. Aceasta este ceea ce se întâmplă cu dorința de a primi.

Pe de altă parte, în cazul dorinței de a dărui, pe care o clădesc peste dorința de a primi, eu mă deschid singur și descopăr o realitate care se află în afara mea, în afara dorinței de a primi. Aceasta este o realitate eternă, care începe să mă hrănească prin forțe vitale. Acum, chiar dacă trupul meu va muri într-un mod natural, eu trăiesc deja într-o altă “zonă” care există dincolo de timp și de spațiu. Și acolo primesc Lumina care izvorăște de pretutindeni.

În lumea noastră ne mutăm din loc în loc, peste tot văzând un anume aspect al realității. Dar, dacă ar fi să mă apropii cu viteza luminii, atunci, ca rezultat al schimbării percepției spațiului, aș vedea că realitatea mă înconjoară din toate părțile. Și problema aici nu este câmpul meu vizual; mai degrabă lumina însăși pare a ajunge la mine în această formă. În concordanță cu aceasta, eu trec de la o înțelegere “liniară” la una “circulară” a Luminii Înconjurătoare (OM).

Tocmai în acest mod noi contractăm timpul. O dată cu aceasta, spațiul și timpul sunt anulate, eu nu doar că primesc Lumina din toate părțile, ci încep să percep chiar întreaga realitate, ca existând în cercuri; eu mă ridic mai presus de timp. Acum acesta nu mai există pentru mine; pur și simplu nu poate exista. Nu mai există spații între “astăzi” și “mâine,” nici distanță între două momente. Primesc totul în mod egal din toate direcțiile, totul este echilibrat, se anulează mutual Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 3/19/13, “Introducere la cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trezi dorința de spiritualitate, atunci când ea nu există?

Răspuns: Ne aflăm în situația în care fie ne trezim singuri pentru a avansa spiritual, fie avansarea însăși ne va trezi. De-a lungul istoriei, de la Big Bang-ul care a dat startul universului și până astăzi, ne-am dezvoltat datorită forței naturii, care ne-a împins înainte prin suferințe. Această cale este numită evoluție. De fiecare dată, neavând încotro, ne-am părăsit starea curentă și am trecut la o stare următoare, care ni s-a părut a fi mai bună. Ne-am dezvoltat în acea stare până când am simțit că nu mai este chiar atât de bună, astfel încât am trecut la următoarea stare care părea și mai bună.

Dacă nu vom simți că starea noastră curentă este de nesuportat, noi nu o vom abandona, deoarece ego-ul nostru aspiră la nemișcare. De ce aș dori să schimb ceva, dacă mă simt bine? Dacă brațul meu se simte bine acum, nu îl voi mișca, dar dacă sesizez că o altă poziție este mai plăcută  pe când cea de acum nu este chiar atât de confortabilă, atunci toate aceste constatări mă vor sili să mă mișc.

Aceasta înseamnă că nu mă voi mișca niciodată din voința mea proprie, dar că există forțe care mă vor influența și conduce, întotdeauna. Care sunt aceste forțe? Brațul, ca parte a corpului animal se simte rău aici și s-ar simți mai bine dacă s-ar muta un pic, așa încât se și mișcă.

La fel se petrec lucrurile cu toate, în viața noastră. Nu este nici o deosebire față de modul în care bate vântul: într-o parte există o presiune iar în alta o deficiență, un vid, în așa fel încât masele de aer se mută dintr-un loc într-altul. Trebuie să existe întotdeauna două forțe: una care împinge și alta care trage

Tot astfel s-au petrecut lucrurile dintotdeauna în evoluția societății omenești, care a avut loc prin intermediul multor transformări de la o stare la alta: forța negativă împingea de la spate și forța pozitivă trăgea din față, speranța în ceva mai bun.

Acum ne găsim într-o situație specială. Prin ce se deosebește aceasta de toate celelalte stări anterioare?

Mai înainte exista starea unu (1) și starea doi (2). În starea doi am descoperit un plus (+) și în starea unu, un minus (-). În prima stare asupra mea a acționat forța respingerii iar în cea de-a doua, forța atragerii. Eu am trecut de la o stare la cealaltă, datorită acestor două forțe. Aceasta este evoluția naturală, fără intervenția unei alegeri libere.

Starea mea actuală este diferită, deoarece am libertatea de a alege. În starea curentă descopăr un minus enorm (-), dar nu descopăr și forța negativă care mă împinge puternic înainte. Aici intervine o mare întrebare (?): Unde intervine libera mea alegere? Cum pot să mă orientez aici, să știu încotro s-o apuc, ce să fac și în ce mă voi transforma? La toate aceste întrebări se poate răspunde cu ajutorul înțelepciunii Cabalei.

Altfel ne este imposibil să înțelegem ce avem de făcut, căci în toate stările noastre anterioare am trecut de la un nivel de evoluție umană la următorul, pe când acum trebuie să facem trecerea de la un nivel uman la unul divin, spiritual. Din acest motiv nu putem înțelege modul de avansare și, de fapt, ne găsim în întuneric. În aceasta constă problema noastră.

În concluzie, pe de o parte există libera alegere, pentru că nu corpul este acela care dictează în ce direcție ar trebui să mă mișc. Mă simt lipsit de ajutor iar alegerea este, în fapt, mai presus de rațiune.

Așadar, nu se poate face nimic în afară de diseminarea înțelepciunii Cabalei. Aici este locul în care națiunea Israel trebuie să-și îndeplinească misiunea sa și acesta este motivul pentru care ne găsim într-o asemenea situație extrem de periculoasă. Astăzi am avansat pe rândul din față al scenei istoriei și, deși am fost dintotdeauna “urmăriți îndeaproape,” acum suntem sub urmărire mai mult ca niciodată.

Din partea a patra a Lecíei zilnice de Cabala Lesson 3/19/13 “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→