Monthly Archives: martie 2013

În rândul întâi pe scena istoriei

ÎntrebareCum putem trezi dorința de spiritualitate, atunci când ea nu există?

Răspuns: Ne aflăm în situația în care fie ne trezim singuri pentru a avansa spiritual, fie avansarea însăși ne va trezi. De-a lungul istoriei, de la Big Bang-ul care a dat startul universului și până astăzi, ne-am dezvoltat datorită forței naturii, care ne-a împins înainte prin suferințe. Această cale este numită evoluție. De fiecare dată, neavând încotro, ne-am părăsit starea curentă și am trecut la o stare următoare, care ni s-a părut a fi mai bună. Ne-am dezvoltat în acea stare până când am simțit că nu mai este chiar atât de bună, astfel încât am trecut la următoarea stare care părea și mai bună.

Dacă nu vom simți că starea noastră curentă este de nesuportat, noi nu o vom abandona, deoarece ego-ul nostru aspiră la nemișcare. De ce aș dori să schimb ceva, dacă mă simt bine? Dacă brațul meu se simte bine acum, nu îl voi mișca, dar dacă sesizez că o altă poziție este mai plăcută  pe când cea de acum nu este chiar atât de confortabilă, atunci toate aceste constatări mă vor sili să mă mișc.

Aceasta înseamnă că nu mă voi mișca niciodată din voința mea proprie, dar că există forțe care mă vor influența și conduce, întotdeauna. Care sunt aceste forțe? Brațul, ca parte a corpului animal se simte rău aici și s-ar simți mai bine dacă s-ar muta un pic, așa încât se și mișcă.

La fel se petrec lucrurile cu toate, în viața noastră. Nu este nici o deosebire față de modul în care bate vântul: într-o parte există o presiune iar în alta o deficiență, un vid, în așa fel încât masele de aer se mută dintr-un loc într-altul. Trebuie să existe întotdeauna două forțe: una care împinge și alta care trage

Tot astfel s-au petrecut lucrurile dintotdeauna în evoluția societății omenești, care a avut loc prin intermediul multor transformări de la o stare la alta: forța negativă împingea de la spate și forța pozitivă trăgea din față, speranța în ceva mai bun.

Acum ne găsim într-o situație specială. Prin ce se deosebește aceasta de toate celelalte stări anterioare?

Mai înainte exista starea unu (1) și starea doi (2). În starea doi am descoperit un plus (+) și în starea unu, un minus (-). În prima stare asupra mea a acționat forța respingerii iar în cea de-a doua, forța atragerii. Eu am trecut de la o stare la cealaltă, datorită acestor două forțe. Aceasta este evoluția naturală, fără intervenția unei alegeri libere.

 

Starea mea actuală este diferită, deoarece am libertatea de a alege. În starea curentă descopăr un minus enorm (-), dar nu descopăr și forța negativă care mă împinge puternic înainte. Aici intervine o mare întrebare (?): Unde intervine libera mea alegere? Cum pot să mă orientez aici, să știu încotro s-o apuc, ce să fac și în ce mă voi transforma? La toate aceste întrebări se poate răspunde cu ajutorul înțelepciunii Cabalei.

Altfel ne este imposibil să înțelegem ce avem de făcut, căci în toate stările noastre anterioare am trecut de la un nivel de evoluție umană la următorul, pe când acum trebuie să facem trecerea de la un nivel uman la unul divin, spiritual. Din acest motiv nu putem înțelege modul de avansare și, de fapt, ne găsim în întuneric. În aceasta constă problema noastră.

 

În concluzie, pe de o parte există libera alegere, pentru că nu corpul este acela care dictează în ce direcție ar trebui să mă mișc. Mă simt lipsit de ajutor iar alegerea este, în fapt, mai presus de rațiune.

Așadar, nu se poate face nimic în afară de diseminarea înțelepciunii Cabalei. Aici este locul în care națiunea Israel trebuie să-și îndeplinească misiunea sa și acesta este motivul pentru care ne găsim într-o asemenea situație extrem de periculoasă. Astăzi am avansat pe rândul din față al scenei istoriei și, deși am fost dintotdeauna “urmăriți îndeaproape,” acum suntem sub urmărire mai mult ca niciodată.

Din partea a patra a Lecíei zilnice de Cabala Lesson 3/19/13 “Introducere la Cartea Zohar

 

Lumea întreagă este în exil, pământul întreg este Egipt

Noaptea de Seder a Paştelui, pentru o persoană care a părăsit deja Egiptul său interior, este o sărbătoare în care este supusă, din nou, aceleiaşi stări ca în timpul exodului său, în acelaşi ordin (Seder) şi se bucură de eliberarea sa. Aceasta ajută a se ridica la nivelul următor, de fiecare dată, mai mult și mai mult.

De aceea, este scris că, în fiecare generaţie, adică în fiecare stare, în fiecare etapă a creşterii egoismului, o persoană trebuie să se vadă ca şi cum ar fi venit din Egipt. Şi toate corecţiile pe care le-a efectuat asupra egoismului său, vor fi mereu însoţite de un memento al ieşirii din Egipt. După ce o persoană îşi depăşeşte ego-ul său, poate efectua acţiunile de dăruire, care sunt numite porunci.

În noapte de Paşte, toată lumea este aşezată cu familia la o masă festivă, citind despre libertate şi suferinţa sclaviei şi, bineînţeles, resimţind durerea interioară, dorind libertatea. Această sărbătoare trezeşte toate întrebările despre sclavie şi libertate, din nou. Acum, cum putem să obţinem libertatea, să ajungem la o nouă viaţă, la o nouă stare?

Trebuie să ne dăm seama că astăzi, am intrat într-o nouă eră şi, dacă nu ne realizăm misiunea, ca popor al Israel ieşind din Egipt, nu vom fi capabili să supravieţuim, fie ca ţară, fie ca popor. Nu vom fi capabili de a fi evrei pentru că este misiunea noastră, trebuie să trimitem mesajul lumii pentru a sensibiliza pe toată lumea, cu noi, de la egoismul general, graţie căruia ne regăsim în criza actuală.

Această criză se dezvoltă mult şi, intenţionat, accentuăm şi noi astfel că, în cele din urmă, dorim să ieşim din ea cu întreaga lume. Pentru asta, vom da un exemplu celorlalţi. Sărbătorim astăzi, Paşte Seder 2013, astfel că pregătesc pentru mine exodul şi libertatea pe care o voi atinge după aceea.

Este salvarea față de îngerul morţii, egoismul meu, care mă ucide. Sper că, prin aceasta, voi deveni Lumină pentru alte naţiuni şi ele vor ştii, de asemenea, cum să iasă din Egipt, ele vor vedea că ego-ul nostru ne ţine în exil. Lumea întreagă este în exil, pământul întreg este în Egipt şi trebuie să ne ridicăm deasupra.

„Scrierile cabaliştilor: Noaptea Seder de Paşte”, kab.tv, 04.03.2013

 

În afara timpului

Întrebare: Cine l-a creat pe Creator?

Răspuns: Existăm într-o lume care are un început, un sfârşit, timp, limite şi expansiune, adică se schimbă. Iar lumea spirituală, chiar şi la cel mai mic nivel al ei, este integrală, completă. Integralitatea, plenitudinea, nu se poate schimba; nu se poate ca ceva întreg să aibă un început şi un sfârşit. De aceea, întrebarea legată de ce se întâmplă în lumea spiritual, de ce nu se spune nimic de Creator, este ilogică. Pentru că, vedeţi voi, acolo nimic nu se schimbă.

Fizicienii şi psihologii au vorbit deja despre asta. De aceea, nu are rost să discutăm cine l-a creat pe Creator, dacă a fost ceva înaintea Lui sau nu.

Sper ca în viitorul apropiat să facem efortul necesar şi veţi simţi ce înseamnă „în afara timpului”, despre care învăţăm în Cartea Zohar şi în Introducere la Cartea Zohar. Acest lucru a fost descris acum mai bine de două mii de ani. Deja de atunci, Cabaliştii au scris în mod deschis faptul că timpul nu există, că lumea spirituală este în afara timpului şi că înţelegerea actuală a realităţii este falsă. În principiu, lumea se găseşte într-o „matrice”, într-o dimensiune complet diferită, unde nu există timp, spaţiu şi mişcare.

Ceea ce mie mi se pare în afara mea se găseşte de fapt în mine. Vom creşte şi vom vedea toate acestea.

Din discuţia de la masa dinaintea Congresului European din Germania 23.03.2013

Ce să căutăm în adunarea prietenilor?

Rabash, „Ce să căutăm în adunarea prietenilor”: Este la fel cu iubirea prietenilor. Este un mare efort atunci când cineva trebuie să îşi judece prietenii faţă de o scală de merit şi nu toată lumea este pregătită pentru asta.

Alteori, este chiar mai rău. Uneori, omul vede că prietenii sunt fără respect faţă de el. Chiar mai rău, aude zvonuri defăimătoare, adică a auzit de la un prieten că acel prieten, care se numeşte aşa şi aşa, a spus despre el lucruri care nu sunt ok de spus între prieteni. Acum, trebuie să se îmblânzească, să se domolească şi să îl judece după o scală de merit. Asta, într-adevăr, necesită un mare efort… Totuşi, dacă acea persoană îl defăimează, îşi vor aduna prietenii lui puterea pentru a-l iubi? Ştie cu siguranţă că îl urăşte, altfel nu l-ar defăima, atunci care este rostul să se domolească singur şi să îl judece după o scală de merit?

Răspunsul este acela că iubirea prietenilor  care este construită pe baza iubirii celorlalţi, prin care se obţine iubirea Creatorului, este opusă la ceea ce este considerată în mod normal iubirea prietenilor. În alte cuvinte, iubirea altora nu însemnă că prietenii mă vor iubii pe mine. Mai degrabă eu sunt cel care trebuie să îmi iubesc prietenii. Din acest motiv, nu contează dacă prietenii îl defăimează şi cu siguranţă îl urăsc. În loc de asta, omului care doreşte să obţină iubirea pentru alţii îi trebuie corectarea iubirii altora.

De aceea, atunci când un om face un efort şi îl judecă după o scală de merit, este o Segula  (remediu, putere, virtute), iar prin munca pe care o face omul, care se numeşte „o trezire de jos”, i se dă tărie de sus pentru a putea să iubească toţi prietenii, fără excepţie.

Aceasta este o întrebare dificilă. Atitudinea unui om faţă de societate are diferite aspecte. Mai întâi, trebuie să văd grupul într-o stare perfectă, la sfârşitul corecţiei şi să înţeleg că „Cel care vede defecte în altul o face prin propriile defecte.” Deci, trebuie să îmi văd prietenii perfecţi şi, dacă văd vreo greşeală, este un semn al atributelor mele necorectate. Trebuie să încerc în mod constant să îmi judec prietenii faţă de o scală de merit, iar asta îmi arată cum trebuie eu să mă corectez şi să cer forţa corectării.

Pe de altă parte, trebuie să verific ce pot eu să adaug la societate, astfel încât această să crească influenţa asupra mea – că îmi va ridica spiritul, mă va întării şi mă va face să mă simt mai în siguranţă. Pentru a face asta, îmi trebuie o perspectivă critică a grupului, pentru a vedea cum se poate îmbunătăţii şi unde este lipseşte integritatea. Aspir în mod constant să o ridic şi, astfel, trebuie să o văd imperfectă pe moment, pentru a avea ceva la care să muncesc. Investesc putere în grup pentru ca acesta să crească mai puternic şi să se ridice.

Totuşi, dacă nu vă referiţi la atitudinea unui individ faţă de societate ci la starea societăţii însăşi şi la influenţa ei asupra prietenilor, atunci societatea trebuie să fie suficient de puternică pentru a-i face pe toţi să se simtă în siguranţă şi să ţină pe fiecare membru la o anumită înălţime, să îl ghideze şi să îi ţină spiritul înalt, astfel încât să nu poată cădea. De aceea trebuie să vedem adevărata stare a societăţii, deoarece noi o construim singuri şi nu ne putem împăca cu ideea că este deja în lumea Ein Sof într-o stare perfect corectată.

Trebuie să vedem cum putem ridica societate, pentru ca ea să ne ridice pe noi. Pentru a a face asta, trebuie să ies din mine însumi, să fiu încorporat în societate şi să fiu sigur că otrava defăimării nu o va otrăvii şi că numai măreţia scopului şi iubirea pentru tot, fără excepţie, va locuia în ea. Apoi, acest sentiment şi acest sprijin va trece la fiecare prieten şi îi va obliga să se iubească în acelaşi fel.

Sunt diferite nuanţe, conform cu tipul societăţii şi dacă este o societate de începători sau de studenţi mai avansaţi, o societate de femei sau de bărbaţi, sau o societate mixtă. În fiecare caz, sunt relaţii speciale, dar cele două condiţii de bază sunt atitudinea unei persoane faţă de societatea care este perfectă şi atitudinea faţă de o societate care trebuie ridicată pentru a radia perfecţiunea înapoi, la noi. Ca întotdeauna, sunt doi poli opuşi în tot.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 19.03.2013

O familie în care fiecare este iubit

Dorinţele noastre sunt divizate în doua:

–       Dorinţele „animalice”, legate de hrană, sex, familie

–       Dorinţele „umane”, legate de bani, respect, cunoştinţe.

În toate situaţiile, acestea se referă doar la această lume, nu există nimic spiritual în ele.

În ceea ce priveşte grupul inferior al lumii, este posibil să spunem că sunt „dorinţe personale”. Partea superioară reprezintă „dorinţele sociale”. Iar mai presus de toate, noi suntem o singură familie. În orice eveniment, ne străduim să ajungem la asta.

Întrebare: Care sunt dorintele care genereaza bârfă si calomnii, între noi ?

Răspuns: În special, dorintele de respect si control.

Întrebare: Cum putem lupta cu asta, pentru a fi o familie ?

Răspuns: În limbaj brut: închide gura si urechile, pentru a întari inima. Asta e munca. Nimeni nu cere altuia să se corecteze, dar este necesar să se înţeleagă nevoia de corectare şi să o doreşti, sau, cel puţin, să aspiri la această dorinţă. Vezi dacă dorinţa-i gata, iar după aceea, din punctul de vedere al Luminii, nu va fi nicio piedică. Şi, între timp, eu ridic ceea ce numim „o rugăciune înaintea rugăciunii”, o dorinţă de a avea dorinţă.

Întrebare: Cum separă gândurile negative, familia pe care vrem să o construim ?

Răspuns: Este acelaşi lucru ca a face o gaură în partea laterală a bărcii comune. Vezi tu, o gaură este suficientă pentru a scufunda pe toată lumea. Mai mult decât atât, dacă nu adaug eforturile mele, susţinerea mea, este, deja, dăunător. Avem nevoie de toată puterea pentru a fi o familie. În ea nu există frumos şi urât, înţelept sau prost, bun şi rău, Creatorul ne aduce împreună şi noi trebuie să ne iubim. Toţi sunt frumoşi, toţi sunt înţelepţi, toţi sunt buni, toţi sunt iubiţi.

Întrebare: Grupul nostru este un Partzuf. Există o divizare similară în el ?

Răspuns: Dacă am devenit deja un Partzuf, atunci toate dorinţele noastre sunt amestecate, sunt incluse în cealaltă. În general, muncim cu un cont comun. Şi în cadrul acestuia, toată lumea primeşte un Partzuf diferit, nu ca cel dinainte. Cu acest merit, dorinţele fiecăruia sunt integrate într-o formă nouă. De aceea, ne combinăm în gânduri şi primim o forţă motrice pentru un avans imens, pozitiv sau negativ, deopotrivă.

Întrebare: Care sunt dorinţele minimale obligatorii în grup ?

Răspuns: Nu am unde să dobândesc noi dorinţe spirituale, dacă nu sunt inclus în grup şi nu încep să primesc „un nou model” de la prieteni. Nu am alte posibilităţi.  În general, în funcţie de gradul de avansare, construim progresiv un Partzuf, care include şi acoperă pe toată lumea. Malchut al lumii Atzilut, în sine, este un punct unde nu există nimic, un loc gol, în care intrăm şi aderăm unul la altul. Toată lumea se străduieşte să lucreze pentru binele altora şi apoi avem o cerere comună pentru corectare (MAN).

Să presupunem că cinci persoane sunt adunate împreună, fiecare are o parte, o dorinţă, gata să se unească cu ceilalţi. Malchut de Atzilut conectează aceste elemente, are grijă de ele, le ajută să le contacteze pe restus şi construieşte din ele o dorinţă comună care nu a fost încă realizată. Asta este ceea ce se ridică pentru a primi Masach (ecran), astfel că la sfârşit, toată lumea primeşte. De la acest Masach, toată lumea primeşte înapoi ceea ce a investit.

Deci, toată lumea lucrează în conformitate cu o singură dorinţă. Conform acestui principiu, există o interacţiune între neuronii din creier, celulele organismului, sinapse, care construiesc diferite integrări cu orice acţiune şi aşa mai departe. Există un singur principiu peste tot: a câştiga o dorinţă comună, a o procesa şi a o pregăti pentru etapa următoare. Fiecare stare, fiecare moment pe acest drum, nu este precum cel precedent, iar în final corectăm totul.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 17.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

 

Voi nu puteţi comanda inimii

Întrebare: Noi dorim să schimbăm intenţia noastră. Asta înseamnă să schimbăm gândurile?

Răspuns: Tu diferenţiezi gândurile de dorinţă dar, în spiritualitate, este contrar, le conectăm pe cele două. Asta deoarece gândul este, de fapt, rezultatul dorinţei. Acţiunea decurge din dorinţă şi intenţia care este îmbrăcată în dorinţa numită gând. În această lume, mintea operează sentimentele, creierul influenţează inima, dar ele sunt separate. În spiritualitate, dorinţa este inima şi intenţia este mintea şi ele sunt interconectate.

Din partea a patra a Lecatiei zilnice de Cabala 3/21/13, “Introducere la Cartea Zohar”

Programul şi programatorul

Există un soi de „imprimantă virtuală” în interiorul meu care imprimă imaginea lumii mele. Cu alte cuvinte, este vorba despre un program în interiorul meu care mă operează şi care conturează lumea pentru mine. Nu există cu adevărat. Totul este intern, în sentimentele mele, dar programul îi dă un efect de ceva care este în exterior.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă prietenii decid să se concentreze asupra gândurilor realizării unei realităţi şi conexiuni reciproce ?

Răspuns: Programul îmi arată grupul în care lucrez. Mi se pare că sunt în mijlocul altor oameni şi că noi luăm decizii împreună. Atributele interne proiectează anumite imagini, umbre sub diferite forme, dar care nu există, de fapt. În mod similar, decizia noastră colectivă şi rezistenţa mea interioară sunt determinate de program. Nu există decât un singur mod de corecţie: dacă ştiu despre acest plan şi realitatea proiectată de el şi vreau să se unească totul într-unul singur, pentru a se conecta.

În acest caz, mă ridic la nivelul de programator şi înţeleg de ce a aranjat toate astea pentru mine.

Pe de o parte eu cunosc programul, pe de altă parte văd imaginile care sunt desenate în imaginaţia mea. Atunci, corectez imaginaţia mea, folosind-o, suprapun imaginile şi le reunesc într-una singură. Deci, trec la diferite coruperi şi corecţii şi, în final, descopăr spiritul programatorului, planul creaţiei. Este efectul dorit al procesului: de a fi încorporat în procesul creaţiei.

Întrebare: Înseamnă că programatorul vrea să fim, constant, în două lumi, imaginară şi reală ?

Răspuns: Este esenţial să descoperim scopul creaţiei prin noi înşine. De ce? Pentru a-l trata cu respect. La urma urmei, ego-ul mă trage în jos, mă îndeamnă la somn şi mă distrage. Dacă vreau să mă trezesc, există doar un mod să o fac: să utilizez acest program, mediul şi tot ceea ce este legat de asta, dar numai dacă, în acelaşi timp, respect programatorul. Este ceea ce numim în Cabala „aducându-I  Lui mulţumire”.

Întrebare: Deci, cum pot să integrez cele două sisteme ?

Răspuns: Simplu, trebuie să fii cu prietenii. Acum, ei îmi par ca nişte străini care sunt în afara mea. Mai târziu, gândesc că, în ciuda acestui tablou, ei sunt în interiorul meu. Ei sunt în mine, iubitul meu, conectaţi între ei şi integraţi într-unul singur. Apoi, în conexiunea dintre ei, voi începe să dezvălui sursa, Creatorul. Toate astea vor fi ca un întreg.

 

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 19.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

 

 

„Străinii” în lumea noastră

Întrebare: Într-unul din fragmentele săptămânii se vorbeşte, în principal, de Muntele Sinai şi de porunci, dar este apelat cu numele eroului “Yitro – Jethro.” De ce ? Vorbeşte despre el doar la început şi nu este lucrul cel mai important în el.

Răspuns: Asta doar pare aşa. Nu ştim ce este important în Tora şi ce nu este. Ea dezvăluie totul într-o formă contingentă pentru ca o persoană care este ocupată cu munca de a intra în lumea spirituală, începe să înţeleagă ceea ce se spune de fapt în această carte. Prin urmare, există patru niveluri de înţelegere a Torei: simplu, literar, alegoric şi secret.

Jethro este un mare sistem al lumii spirituale care conectează, în esenţă, caracteristica de dăruire şi caracteristica de primire şi, din acest motiv, o persoană poate începe munca cu dorinţele egoiste în forma corectă. Caracteristica Israel este caracteristica de a dărui, diferită de lumea noastră şi nu este conectată la ego. De aceea, ei vorbesc despre evrei ca şi cum ar fi străini: ei sunt ceva unic, ei se disting de masa generală. Există un aspect suspect la, din punctul de vedere al restului naţiunilor şi este, într-adevăr aşa.

Vedem asta în ceea ce priveşte relaţia eveilor cu lumea, în ceea ce priveşte viaţa şi nu în ceea ce priveşte relaţia superficială, egoistă, care se găseşte la suprafaţă ci, mai degrabă, dacă săpăm mai adânc. Cu toate acestea, există un fel de relaţie diferită, cunoştinţe diferite, caracteristici diferite, un comportament diferit şi prudenţă, nu datorată fricii, ci din înţelegerea că lumea nu este aşa de simplă, cum se spune, plecând de la caracteristica unei relaţii unice văzută în ei, în ceea ce priveşte lumea, destinul, istoria şi un fel de sistem extern.

În lumea noastră, aceasta emană în tot felul de caracteristici comune, totuşi, care vin din asta, de la aceste persoane de la început; a fost o sursă spirituală înrădăcinată, o scânteie numită punctul din inimă şi, prin urmare, acestea sunt duale şi nu doar egoiste, pentru că, în ego-ul lor, este găsit, de asemenea, si punctul din inimă.

Acest punct poate deveni important şi poate antrena ego-ul şi poate fi invers, când ego-ul poate antrena punctul din inimă după el. Oamenii din primul tip întrupează Israel, această naţiune care a existat acum 2000 de ani, plecând de la Babilon până la distrugerea celui de-al doilea Templu. Ei au trăit, atunci, cu acest punct din inimă care i-a condus mai departe. Ei au corectat ego-ul lor urmând instrucţiunile Torei.

Şi, după aceea, a venit exilul, o stare în care punctul din inimă a fost găsit în ego şi l-a ascultat şi deci, ego-ul l-a tras. Cu toate acestea, graţie acelui punct din inimă, ego-ul a profitat. De aceea, vedem că evreii în lumea noastră sunt mai egoişti, mai eficienţi, mai agili şi aşa mai departe, cum se spune s-au scufundat în ego mai mult ca alte naţiuni.

Caracteristicile care le sunt date pentru nevoia de ascensiune au fost utilizate pentru a merge, mai adânc, în ego. Ei au înţeles cum a fost posibil să utilizeze ego-ul pentru a-l satisface, dar a fost un amestec necesar al caracteristicilor de primire şi dăruire şi Jethro este sistemul care permite orientarea ego-ului pe drumul corect, pentru munca progresivă asupra lui însuşi, cu ajutorul punctului din inimă.

 

Kab.tv, „Secretele cărţii eterne”, 11.03.2013

Dacă vrem acum, va fi acum!

Rabash, „Ce semnifică nerăbdarea şi munca dură”: Trebuie să muncim din greu, deoarece sunt numai suferinţele din munca grea care ne fac să strigăm spre Creator cu o dorinţă unitară, astfel încât Creatorul ne salvează de sub dominaţia Faraonului, regele Egiptului.

Aceasta înseamnă că vine de la o stare de decădere, când omul simte că este mai rău decât alte persoane şi acest lucru îl împinge să strige spre Creator din toată inima, astfel că El îl  ajută. Aceasta înseamnă că omul crede că Creatorul aude rugăciunea sa, deoarece El a dezvăluit răul său şi astfel, El îl va ajuta, cu siguranţă şi îl va scoate din rău, ceea ce se numeşte răscumpărare. Aceasta înseamnă că o persoană crede că Creatorul a făcut-o să înţeleagă că ea este în exil şi că El o va scoate, cu siguranţă, din exil, după aceea.

Noi avansăm prin două forţe, dar, pentru cei ce nu ştiu unde să meargă, nu există decât o forţă care-i împinge din spate şi-i obligă să avanseze. Ei încearcă, în mod constant, să scape de ea, încercând să se salveze din „rola de evoluţie”, care-i prinde din spate şi-i împinge înainte.

Dar, calea Torei este diferită de calea suferinţei. Oferim unei persoane înţelepciunea Cabala, să-şi poată construi forţa care îi va ilumina drumul şi o va trage înainte, în speranţa unui viitor mai bun, cu aşteptări mari, exemple pozitive, un sentiment de teamă care se face simţit prin conexiune şi exaltare spirituală. Obiectivul ar trebui să fie cât mai strălucitor şi atractiv şi descris ca fiind minunat şi bun.

Deşi avansarea se face prin ego, pe care trebuie să-l respingem constant, trebuie să încercăm să utilizăm această metodă: să atragem Lumina care corectează, astfel că Ea va face toată munca. Abordarea, aici, necesită subtilitate, ca în orice. Dacă ştiţi cum să intraţi, atunci vă este foarte uşor să o faceţi.. Cineva care nu ştie acest lucru simte mari dificultăţi şi se rostogoleşte, constant, într-un perete.

Noi trebuie să organizăm mediul propice în care vom începe, curând, să suferim datorită absenţei conexiunii şi din cauza geloziei noastre, poftei şi dorinţei de respect. Veţi vedea că alţii au mai mult succes decât voi. Îi veţi invidia pe alţii care reuşesc să se conecteze atât de puternic şi veţi dori, de asemenea, să atingeţi asta.

Gelozia vă obligă să cereţi schimbarea. Ştiţi, deja, cum să evocaţi Lumina care Reformează, începeţi să schimbaţi sub influenţa Luminii şi deci, avansaţi. Lucrul principal este de a dezvolta forţa de tracţiune, numită „voi accelera”. Aceasta deoarece problemele, suferinţele, forţa naturală a evoluţiei „în timpul său”, nu depind de voi. Trebuie să înţelegem că suferinţele vin la o persoană, în scopul de a o trezi, noi avem nevoie să dezvoltăm durerile din iubire prin noi înşine, în loc de suferinţele corporale, astfel ca, în locul răului care ne prinde, bunătatea va ilumina înaintea noastră.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În loc de evoluţia naturală sub stăpânirea timpului, trebuie să ne ridicăm deasupra timpului pentru a determina ritmul progresului prin noi înşine. Aceasta înseamnă că totul este în mâinile voastre! Trebuie să simţim exaltarea şi un sentiment de trezire, deoarece totul depinde numai de noi! Dacă o vrem, cu adevărat, acum, va fi acum! Tot ce dorim să atingem prin calea Torei, poate fi promovat şi realizat.

Este foarte important să subliniem asta în muncă: să utilizăm şi să integrăm toate componentele, toate mijloacele de care dispunem în calea „voi accelera” care ne vor ajuta în avansarea noastră. Trebuie să dezvoltăm toate mijloacele şi să le unim, în mod corect, pentru a vedea că există o metodă sigură aici, în loc de a urma calea suferinţei dezvoltată sub presiunea naturii noastre. O persoană poate progresa ridicându-se deasupra naturii sale pentru a avansa şi pentru a deschide porţile pentru ea.

 

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 21.03.2013

 

Obligaţia de a ilumina întreaga creaţie

Întrebare: Dacă simți, brusc, dragostea Creatorului pentru tine, cum poți să o păstrezi?

Răspuns: Este într-adevăr foarte dificil, nu este o problemă mai mare decât să simţi dragostea Creatorului, asta rupe pur şi simplu omul. Aşa că, el trebuie să se echipeze în avans cu vasul pentru realizarea fricii, lucrând cu prietenii în grup şi dezvoltând garanţia reciprocă.

De acea a fost spart vasul  în numeroase părţi, iar noi trebuie să le punem din nou împreună, împotriva voinţei lor. Ele rezistă şi nu vor să se conecteze. Apoi, în timp ce ele aderă una la alta, noi primim atributul fricii (teamă) de Creator. Muncind cu prietenii la conexiunea dintre noi, ajungem la teama de Creator.

Aceasta este ceea ce avem de adăugat noi înşine la creaţie şi pentru aceasta trăim. Toată creaţia există deja şi singurul lucru care lipseşte din visteria regelui, este teama de Creator. Această misiune este înregistrată în Reshimot (gene spirituale) şi, cum începem să o îndeplinim, descoperim că merită să fie în atributul de dăruire şi că noi trebuie să trăim în teamă. Trebuie să-mi fie teamă şi trebuie să încep să mă bucur de dăruirea mea, ca ea să îmi fie complet externă și nimic să nu se întoarcă la mine.

Chiar dacă dăruiesc şi ştiu cui dăruiesc şi cât împart, făcând un calcul precis, nu am nevoie să simt nicio compensaţie. Nu vreau să simt plăcere, ci doar acțiunea în sine. Apoi, decid că vreau, de asemenea, să simt plăcere şi acţiunea în sine, dar transmit toate astea celui căruia îi dăruiesc. Aceasta continuă până ajung la a patra fază, care este ultima fază – dăruire completă.

Totul este deja complet în creaţie, cu excepţia a ceea ce trebuie să adauge omul, care este teama. Imaginaţi-vă că acum sunteţi într-o lume uriașă, care este complet întunecată. Trebuie să aprindeţi lumina care este făcută din frica voastră şi, prin asta, iluminați toată creaţia.

Această teamă se referă la a nu primi plăcere din dăruirea mea, din faptul că gestionez realitatea în locul Creatoruliu, din apropierea mea de El, din plăcerile pe care El mi le dă și din faptul că descopăr, brusc, că sunt persoana cea mai importantă din lume.

Creatorul vine spre mine şi-mi spune: „Eu te-am ales dintre toţi! Nu există altcineva ca tine. Eşti singura fiinţă umană din toată creaţia, din toată realitatea.” Trebuie să fiți pregătiți să acceptați această atitudine, care poate să-l facă pe om să explodeze și nu trebuie să fiți cumpărați de ea.

Ați reușit să aduceţi mulţumire Creatorului şi să simţiţi ce mulţumire îi aduceți. Fiecare om va simții că este special și că nu este nimeni în afară de el acolo. Deci, noi trebuie să ne pregătim să primim această revelaţie, adeziunea. Aici, devine clar că noi nu vom primi nimic în vasele de recepţie şi că trebuie să le anulăm complet.

Vasul fricii anulează vasele de recepţie şi este total axat pe Creator, ca un proiector. Apoi, veţi începe să lucraţi cu vasele de dăruire în care Lumini enorme se dezvăluie; vă deplasaţi pe partea cealaltă şi deveniţi cel care dă în loc de cel care primeşte: Voi dăruiţi, dăruiţi, dăruiţi…

Este ca şi cum Creatorul vă numeşte managerul comorii Lui, astfel că veţi putea dărui tuturor. Acum, se pare că vă veţi prezenta în faţa creaturilor, în locul Creatorului. Imaginaţi-vă câtă plăcere există din partea celui care dăruieşte şi care are şansa de a dărui bunătate tuturor. Aceasta este deja munca adevărată şi, din acest punct, începe munca cu adevăratele Masachim (ecrane), până când veţi deveni precum Creatorul, în ceea ce priveşte întreaga lume. Frica nu dispare niciodată, vă însoţeşte constant, la fel ca voinţa de a primi de bază, care rămâne.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 15.03.2013, Shamati no 38