Iar copiii lui Israel așa au făcut, au adunat unii mai mult și alții mai puțin. Și atunci când le-au cântărit cu un omer, cel care adunase mult nu avea nimic în plus iar celui care adunase puțin nu-i lipsea nimic; ei adunaseră în concordanță cu cât mânca fiecare om. (Tora, Exodul, “BeShalach,” 16:17 – 16:18).

Aici vorbim despre cât efort poate face fiecare persoană în parte.

Să zicem că sunt supraponderal și astmatic; am o inimă slabă; pot eu oare să mă tot aplec și să strâng? Pe când celălalt, cel tânăr și agil, poate aduna un sac plin.

Așa ceva nu există în spiritualitate! Totul se petrece în concordanță cu condițiile în care te găsești. Tu ești evaluat în funcție de eforturile individuale specifice pe care le faci, în funcție de capacitatea ta de muncă.

Mana este abundența superioară care umple persoana, pe măsura pregătirii sale. Eu mă deschid pentru a primi în aceeași măsură în care sunt pregătit să dăruiesc. Așa funcționează acest proces.
Din KAB TV “Secretele Cărţii eterne” 2/4/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Clarificarea frazei din Mishnah: „Totul este în Depozit iar o Fortăreaţă se Întinde peste toată Viaţa”: Magazinul este deschis iar vânzătorul vinde prin diferite metode de plată; cartea este deschisă iar mâna scrie. Iar toţi cei care vor să împrumute pot veni şi împrumuta, iar colectorii se întorc regulat, zi de zi, şi colectează de la om cu ştiinţa acestuia sau fără ştiinţa lui. Şi au pe ce se baza, iar judecata este adevărată şi totul este pregătit pentru festin.

Întrebare: Propoziţia „iar judecata este adevărată” se referă la încercarea sufletului?

Răspuns: Desigur. Ne apropiem prin atributele de Din (judecată) şi milă, simţind „amarul” şi „dulcele”. Acestea ne învaţă şi ne dezvoltă astfel încât să putem să fim în stare să îl simţim pe Creator. El este cel care ne arată atitudinea de amar” şi „dulce”, ceea ce înseamnă că El vorbeşte „limbajul” pe care îl putem înţelege. În aceeaşi manieră, părinţii trebuie să explice lucrurile unui copil în diferite moduri, fie că sunt plăcute sau nu.

Cu toate că nu este vorba de „limbajul” actual al plăcerii şi suferinţei, mulţumită lui ating o adeziune interioară între două parţi care se pare că stau în faţa mea.

Este ceva în Creator, iar El vrea să creeze ceva similar în fiinţa creată. Apoi El creează în El însuşi şi în fiinţa creată un sistem de comunicare, care este „limbajul” Lui, care foloseşte termenii de primire şi dăruire.

Toate acestea pentru a face cumva să lucreze conexiunea interioară reciprocă dintre părţile noastre iniţiale. Nu se pot conecta fără un „adaptor” special, fără un „limbaj” al plăcerii şi suferinţei, „amarului” şi „dulcelui”, adevărului şi minciunii, dăruirii şi primirii.

Apoi, acolo, nu mai este doar primire şi dăruire, ci mai degrabă ceva care este mai adânc şi mai intern, pe care nu îl putem descrie în cuvinte.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/13, ”Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Rabash, „Ce înseamnă interzicerea binecuvântării unei mese goale, în muncă”: Omul ar trebui să creadă că toate căderile pe care le experimentează apar deoarece fiecare cădere creşte nevoia omului de a fi ajutat de Creator, deoarece o nevoie este numită un vas, deoarece este vasul pe care Creatorul îl umple cu Lumină… omul ar trebui să creadă că Creatorul ştie cât de mare ar trebui să fie vasul, conform cu nevoia şi dorinţa lui, iar atunci când Creatorul vede că vasul este pregătit să accepte Lumina, atunci El umple imediat atât mult cât poate. Iar omul nu ar trebui să fie impresionat de căderi ci ar trebui să spună: „Ajutorul Domnului este imediat,” şi ar trebui să creadă că fiecare cădere poate fi suficientă pentru a fi un vas în care Creatorul să îi umple imediat dorinţa…

Toate întreruperile nu sunt obstacole ci de fapt „ajutor împotrivă”. Fiecare problemă ar trebui imediat să fie văzută ca o dorinţă a Creatorului de a aduce omul mai aproape de El, evocând astfel sentimentul că El este distant.

Apoi poţi să te ridici deasupra sentimentului de deficienţă, deasupra întreruperii şi să tânjeşti după adeziune, după dăruire. După câteva asemenea cazuri, îţi construieşti destulă putere pentru a fi umplut cu Lumina revelaţiei Creatorului.

Pe de altă parte, dacă munceşti constant în acest fel, este munca în „linia stângă”. Deoarece munceşti numai deasupra deficienţei şi asta este de nedorit. Trebuie să lucrezi aşa numai dacă cazi în acest abis, nu ar trebui să tânjeşti după o deficienţă şi să o cauţi, ci numai dacă nu ai altă alegere. Atâta timp cât un asemenea „accident” nu se întâmplă, trebuie să lucrezi constant în linia dreaptă şi să tânjeşti constant pentru plenitudine.

Plenitudine înseamnă că nu simţi o deficienţă în nimic şi că eşti constant în starea de Hafeţ Hessed, în dăruire absolută. Creatorul este cel care aduce asemenea accidente în muncă, sentimentul deficienţei în diferite dorinţe.

Aceasta este munca noastră: Înaintaţi întotdeauna cu piciorul drept întâi, până când Creatorul vă forţează să faceţi un pas cu piciorul stâng, astfel ajungeţi la o dorinţă întreagă. În momentul în care obţineţi un asemenea vas întreg, veţi descoperi imediat Lumina în el.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/10/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În fiecare stare spirituală de pe treptele spirituale, există Lumină Interioară şi Lumină Înconjurătoare. Dar în starea  noastră, atâta timp cât nu obţinem restricţia şi un Masach (ecran), putem fi asistaţi doar de Lumina Înconjurătoare.

Forţa Luminii Înconjurătoare depinde de cât de mult o apreciem, de aprecierea noastră faţă de superior, de nivelul următor, ceea ce înseamnă de Creator. Dar nu îl putem aprecia pe El. Ni se dau doar câteva mijloace prin care ne putem dezvolta sentimentul interior al măreţiei celui superior. Cel superior pentru noi înseamnă grupul, învăţătorul şi cărţile, adică studiul care ne vorbeşte despre lumea spirituală şi despre Creatorul ascuns în spatele tuturor acestor mijloace.

Începem să îl apreciem pe superior, care ne este extern, folosind toate aceste mijloace: grupul, învăţătorul, cărţile şi intenţia pentru obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, pentru a-I aduce Lui mulţumire. Cu toate că momentan nu o simţim, chiar dacă doar discutăm despre asta, încercând să simţim din când în când, aşa ridicăm măreţia superiorului în noi. Apoi, la un anumit moment, El devina aşa de important încât ne permite să Îi simţim prezenţa lângă noi.

Asta pentru că tot ce este extern omului reprezintă Shechina, prezenţa Dumnezeiască.

Dar totul depinde de cât de mult Îl apreciem pe El. Toate celelalte reguli de comportament în grup, de cum ar trebui să vorbim, ce să îi cerem şi cum să îl tratăm, apar din această condiţie, din nevoia de a-l aprecia pe superior.

Conform cu asta, Lumina Înconjurătoare străluceşte asupra omului. Este Lumina superioară adevărată, dar între timp ea operează asupra inferiorului ca Lumina care Reformează, ceea ce înseamnă că aduce schimbări în noi, apropiindu-ne gradual de dăruire. Apoi, în final, ne va dărui „restricţia” şi Masach, ceea ce însemnă abilitatea de a lucra spiritual.

Apoi vom începe să înţelegem unde suntem şi ce se întâmplă cu noi, dar în acelaşi timp trebuie să muncim în credinţă deasupra raţiunii şi să îl apreciem pe superior, în ciuda tuturor problemelor pe care cel superior ni le trimite şi toate motivele pentru o atitudine opusă. Aceasta este munca noastră care este bazată pe marea noastră apreciere a celui superior, până când aderăm la posteriorul superiorului ca şi cum ar fi faţa Lui. Apoi vom vedea că nu a fost niciodată posteriorul Lui şi că El a fost întotdeauna întors cu faţa plină de lumină la noi. Astfel, părăsim exilul şi obţinem mântuirea.

La început a fost ca şi cum eram fără cunoştinţă, dar apoi începi să simţi că eşti în exil şi, pas cu pas, începi să te apropii de mântuire şi în final părăseşti exilul şi intri în Lumină. Acestea sunt nivelele ascensiunii conform cu aprecierea voastră faţă de superior, iar mai târziu adeziunea voastră la El.

Avem toate aceste mijloace, toate drumurile sunt deschise şi totul depinde de noi. Nu mai avem nevoie de nimic altceva. Creatorul ne-a dat toate oportunităţile posibile şi totul depinde de om. Nu vom fi iertaţi şi nu există concesii de Sus, dacă nu ne facem munca, pentru că altfel nu ne vom construi vasele noastre spirituale.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/8/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este Creatorul aşa de intransigent cu fiinţa creată, dându-i legi grele, inflexibile? De ce nu este mai milos, aşa cum este un tată cu copilul său?

Răspuns: Un copil nu poate justifica niciodată severitatea tatălui. Nu îşi poate înţelege tatăl cu mintea lui copilărească şi nu poate vedea rezultatele viitoare şi beneficiul educaţiei pe care tatăl său i-o dă. Copilul vrea să se joace de dimineaţa până seara, să mănânce numai dulciuri şi să se uite la TV. Nu poate să justifice cererile constante ale părinţilorşi îi ascultă fără nicio tragere de inimă, deoarece simte că depinde de ei, dar nu pentru că i-ar justifica în vreun fel.

În spiritualitate este mult mai complicat, deoarece noi nu simţim în ce măsură Providenţa Superioară ne tratează cu blândeţe. În lumea unui copil, opoziţia lui este un indicator a ceea ce va deveni; dacă copilul este obedient şi îşi face temele şi îşi face curăţenie în cameră, părinţii nu se pot plânge de el pentru că nu mai au ce altceva să ceară de la el. În lumea spirituală însă, este diferit. Acolo eşti întotdeauna un criminal, deoarece ajungi acolo cu vasele sparte, pentru a începe cu ele. Eşti tratat cu blândeţe şi ţi se dă metoda de corectare; un grup se organizează pentru tine, la fel ca o grădiniţă cu o educatoare şi diferite jucării. Acesta este un ajutor milos şi imens care ţi se dă de Sus; toate păcatele tale sunt uitate şi ţi se dă orice, doar ca să fii capabil să atingi într-o oarecare măsură corectarea şi înţelegerea.

În lumea noastră, înţelegem „educaţia” ca o constrângere îndreptată către copil. Dar în lumea spirituală, constrângerea este imposibilă. Văd că un student nu se schimbă de ani de zile, repetând aceleaşi greşeli, căzând în acelaşi abis şi nu pot spune un cuvânt. Am fost la fel şi asta se întâmplă pe tot parcursul drumului.

Acesta este drumul nostru şi nu este nimic de făcut. Dacă omul nu identifică el însuşi lecţia, metoda, Tora, nu va putea să avanseze. Nu poate fi constrângere aici, ci numai recunoaştere.

De aceea, nu ne putem plânge că suntem sub dominaţia unui tată crud, în ciuda tuturor evenimentelor teribile din istoria noastră. Nu le putem justifica dar, mai târziu, vom vedea că toate acţiunile Providenţei Superioare au pornit din iubire. Cu toate că nu putem justifica asta în starea noastră actuală, deoarece suntem prea departe de asta, când vom descoperi adevărul, vom vedea ce mare corectare aduce asta.

„El a dat o lege care nu poate fi încălcată”, adică există doar o singură lege. Există Lumina şi vasul, care sunt opuse, iar asta este legea. Mai târziu, când sunt încorporate una în alta, legea evoluţiei apare din această încorporare, numită legea echivalenţei de formă. Totul provine dintr-un singur gând, dintr-o singură lege.

În cele din urmă trebuie să ating starea în care să vreau să ţin această lege din proprie voinţă, ca şi cum nu ar mai fi altcineva, ca şi cum nu există Creatorul. Când devin la fel ca acelaşi creator care se uită la creaţia lui determinând legea conform căreia ar trebui să existe, va însemna că am ajuns la echivalenţă de formă cu Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/6/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Mai mult progres, mai multă apropiere de simplitate – explicaţia simplă (Pshat) şi anume, dorinţa originală şi autentică de a fi fericit. Toate formele substanţiale, complicate şi confuze pe care le observăm acum, vor fi simplificate.

Ca şi cum am fi terminat un puzzle, imaginea devenind mai clară şi mai netedă. Nu mai sunt mii de detalii încurcate şi obscure, fără legătură cu piesele lipsă.

Fiecare stare complicată şi confuză este rezultatul „forţei răului”, mai degrabă decât provenită din avansarea noastră. În măsura dezvoltării noastre, totul în jurul nostru, devine inclus în Lumina Superioară. Noi atingem simplitatea traversând o multitudine de detalii particulare. Conexiunea reciprocă între contrarii este ceea ce face diferenţa.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 25.02.2013, Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problema este că avem nevoie de o conexiune internă între prieteni şi profesori, astfel ca formele externe de întreruperi care ne sunt trimise în mod deliberat să nu slăbească ci să consolideze această conexiune. Este foarte dificil, deoarece ego-ul nostru ne arată totul într-un mod extern urât şi ne obligă să ne blamăm unul pe altul

Nu ne putem ridica deasupra obstacolelor şi condiţiilor externe pe care  Creatorul ni le plasează, astfel ca noi să le depăşim noi singuri. Imaginea corporală externă ne influenţează puternic şi nu putem trece deasupra ei şi să creştem, când suntem în diferite stări de conflict, dispreţ, distanţare unul de altul.

Toate acestea îndepărtează o persoană de scop şi nu e vorba doar de respingere, ci şi de a-i aduce un asemenea prejudiciu, că ea va avea nevoie de muncă o perioadă lungă de timp, pentru a repara greşelile din trecut.

Baal HaSulam ne spune în scrisoarea sa că, atunci cînd studentul aspiră să se apropie de stăpânul său şi urcă dealul, dorinţa arde în el. Dar, când se apropie fizic de profesor, dorinţa se diminuează progresiv, până când este total pierdut. De aceea, este mult mai uşor să fie departe, decât aproape. Noi toţi ştim că oamenii importanţi încearcă să păstreze mulţimea la distanţă, pentru a creşte interesul oamenilor faţă de ei.

O persoană creează imaginea unui prieten, profesor şi Creator şi nu vrea să cunoască adevărul. Se simte bine trăind în fantezia pe care a creat-o pentru ea însăşi şi este dificil pentru ea să scape de aceasta, să o şteargă, în scopul de a accepta ceva nou. Dacă această imagine este mai aproape de imaginea reală, atunci, în ansamblu, este mai puţin plăcută şi o obligă mai mult.

Astfel, o persoană care aude, uneori, vocea Creatorului şi primeşte invitaţia de a se plimba în grădina Lui pentru o vreme, sfârşeşte prin a nu obţine ceea ce vrea. Aceasta se datorează faptului că nu urmăreşte să se ridice deasupra naturii sale, deasupra tendinţei de a respinge prietenii şi profesorul şi de a-i imagina cum consideră, în loc de imaginea reală, astfel încât, proximitatea fizică sau distanţa nu vor face diferenţa şi, de asemenea, apropierea spirituală sau îndepărtarea, nu vor conduce la nicio schimbare în relaţiile cu prietenii, profesorul sau Creatorul.

Trebuie să încercăm să ne ridicăm, cât mai mult posibil, deasupra atributelor noastre corporale şi să fim cât mai obiectivi. Aceasta înseamnă să judecăm deasupra raţiunii şi să intrăm în vasul colectiv, în afara noastră.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.03.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Criza economică este menită să ne aducă la recunoaşterea corectă a conexiunii şi dependenţei reciproce dintre noi. Şi nu este această economie în exemplul modern. La urma urmei, o economie reală este fără „bule” şi lux excesiv. Doar un mic procent al populaţiei mondiale produce necesităţile de bază de care avem nevoie: alimentaţie, îmbrăcăminte, locuinţă, etc. Orice altceva nu este economie, ci mai degrabă surplusuri pentru a încurca oamenii, astfel încât alţii să poată beneficia. Doar o mică parte a pieţei furnizează necesităţile de bază pentru existenţa fiecăruia.

Dar acum, realitatea este relevată: Oamenii sunt şomeri, mai ales tinerii. Ei nu ştiu ce să facă cu ei înşişi şi primesc o percepţie deformată a vieţii şi, după o perioadă scurtă, pierd capacitatea de muncă. Mai mult, nu pot să-şi construiască o familie şi să ducă o viaţă normală. În schimb, crează o nouă cultură, cu noi tipuri de divertisment.

Pe scurt, există un dezastru social mondial. Astăzi, el se dezvăluie mai acut în Europa, dar există miliarde de persoane în coada de aşteptare în alte ţări, precum China sau India. Statele Unite nu sunt o excepţie, de exemplu, putem vedea Detroit, care a devenit un fel de „oraş fantomă”.

Toate acestea ne trimit la o nouă societate şi, dacă nu o vom corecta, dacă nu vom explica oamenilor cum trebuie organizată şi ce trebuie să facem, atunci ei vor trăi în jungla urbană, ca animalele în pădure. Atunci, omenirea va atinge corecţia, nu prin educaţie integrală, ci prin calea suferinţei.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 07.03.2013, „Introducere în cartea Zohar”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce implică prima soţie a regelui Аhasuerus?

Răspuns: Prima soţie, Vashti, simbolizează dorinţa egoistă de care vrem să scăpăm. Dorinţele egoiste, pe care suntem incapabili să le transformăm în atributul dăruirii, sunt numite „femei infidele”. „Soţiile credincioase” înseamnă dorinţele utilizate pentru a căuta Creatorul.

Ce se întâmplă cu soţiile regelui care-i sunt infidele? Ele sunt executate, asasinate, decapitate, pentru că ele au tendinţa să primească pentru binele personal. Acesta este motivul pentru care dorinţele „infidele” trebuie să fie ucise, numai dorinţele care „transmit” Lumina de Hochma pentru a-i umple pe ceilalţi, ar trebui să rămână în viaţă.

Soţia credincioasă a regelui semnifică o imensă dorinţă prin care hrăneşte întreaga naţiune, ceea ce înseamnă toate proprietăţile umane.

Întrebare: Cine sunt eunucii în palatul regelui?

Răspuns: „Eunucii” reprezintă dorinţele care sprijină proprietăţile de dăruire şi de primire. Aceste dorinţe nu participă direct în procesul de dăruire sau primire, tot ceea ce fac este să ajute. Aceste dorinţe sunt numite „eunuci”.

Lecţia virtuală, 24.02.2013

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem schimba atitudinea negativă faţă de realitate, dacă asta este ceea ce simţim ?

Răspuns: Acest sentiment negativ ne este dat în mod intenţionat. Totul este măsurat cu precizie, în funcţie de relaţiile dintre Lumină şi vase. Creatorul le măsoară în conformitate cu fiinţa creată în sistemul spart, pe care-l exercităm pentru a ne corecta şi a atinge dăruirea. Astfel, vom simţi starea corectă.

Dacă nu aveam sentimente negative, nu am fi simţit, niciodată, starea în care suntem acum. Vasele de percepţie sunt vase de evaluare: simt ceea ce evaluez ca bun sau rău. Dacă văd ceva, atunci este un semn că este important pentru mine: sunt speriat sau îmi place, vreau să mă apropii sau să mă distanţez. Atributul de dăruire nu mă interesează deloc şi astfel, nu există în lumea noastră şi noi suntem doar în atributul de a primi.

Dar, dacă în conformitate cu programul naturii, trebuie să atingem atributul de a dărui, atunci trebuie să ne dăruim şansa de a ne aduce acest atribut plecând de la atributul de a primi, ceea ce este atributul opus şi corupt al celui de a dărui. Este ceea ce numim „distrugere”.

A fost un program bun, care a funcţionat bine, dar nu a reuşit. Acum, trebuie să învăţăm a trece de la starea coruptă la cea corectată.

Astfel, vom învăţa programul în sine,  nu de a exista în el precum îngerii.  Când, eu însumi, am corectat progamul şi am văzut toată corupţia şi răul în el, înţelegând din ce punct începe să funcţioneze corect în sistem, în forma opusă, atunci descopăr esenţa reală a programului, planificatorul programului şi cunosc gândurile Sale faţă de fiinţele create, care este numit „Gândul creaţiei”. Sunt activ integrat în program şi dobândesc natura Creatorului, care este îmbrăcată în mine. El începe să opereze în mine, forţând muşchii mei, oasele mele şi creierul meu să se mişte. În acelaşi timp, eu simt că este Creatorul îmbrăcat în mine şi nu o forţă necunoscută.

Mai întâi, am fost operat de ego-ul meu, dar nu o ştiam. Apoi a apărut divizarea internă, atunci când am descoperit că ego-ul este cel care mă conduce, că există doi: eu şi ego-ul cu discrepanţa dintre noi.

Apoi, am vrut ca atributul de dăruire să mă conducă, în locul ego-ului. Apoi, în dăruire, am simţit rădăcina superioară care a creat şi ego-ul şi forţa bună şi astfel ajung la adeziune.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.03.2013, Scrierile lui Baal Ha Sulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→