Baal HaSulam, „Introducere la cartea Zohar”, Articolul 4: Pentru a înţelege întrebările şi răspunsurile profesorilor, singura tactică este de a examina sfârşitul acţiunii, care este scopul Creaţiei. Pentru că nimic nu poate fi înţeles în mijlocul procesului, ci numai la sfârşit.

Aceasta este regula, doar observând sfârşitul procesului, pe care-l putem înţelege în toate detaliile, etapele, motivele şi procesul în totalitate. La sfârşit, devine clar modul în care fiecare detaliu este esenţial şi în ce măsură toate detaliile acestea trebuie dispuse, unul după altul, în această ordine, numai la sfârşit putem vedea că totul este complet. Îndeplinirea totală este posibilă numai dacă toate detaliile sunt dispuse corect. Dar cum putem ajunge la final, dacă suntem la jumătatea drumului ?

Este clar că nu există nicio acţiune fără rost. Vedem acest lucru, astăzi, în ştiinţa modernă, unde totul funcţionează numai datorită unei relaţii de cauză şi efect şi în conformitate cu legile absolute. Cel puţin în ceea ce priveşte natura, vegetal şi animal, eu descopăr o mare înţelepciune, logică şi bun-simţ, nu există nimic de prisos şi totul este aranjat de aşa manieră, încât fiecare mic detaliu este conectat la toate celelalte detalii nesfârşite. Deci, pot ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte nivelul „vorbitor”: corupţia pe care o văd în el provine din percepţia mea coruptă, ceea ce nu-mi permite să văd ordinea admirabilă care este şi în nivelul „vorbitor”, ci, dimpotrivă, ea îmi arată o imagine opusă adevărului.

Noi vedem corupţia şi o mare dezordine în societatea umană, dar asta pentru că noi suntem sursa.

Evident, poate exista o altă explicaţie pentru acest fenomen: Putem spune Creatorul este bun şi binevoitor, El înţelege totul şi face totul, dar a abandonat creaţia Sa. Baal HaSulam a adus diferite explicaţii acestei abordări, în articolul Pacea.

Cu toate acestea, dacă deja am răspuns la ceea ce văd în viaţă şi am utilizat abordări diferite, înţeleg mai bine că este preferabil să privesc rezultatul final. Din experienţa studiilor noastre, noi vedem că natura se dezvoltă în conformitate cu un anumit scop şi mai departe, Baal HaSulam a spus că ar trebui mai întâi să privim scopul creaţiei, pentru că este imposibil să înţelegem ceva la jumătatea drumului, ci doar privind la rezultatul final.

Ştiu că există oameni care şi-au aruncat, pe spatele lor, greutatea Tora şi Mitzvot (plural pentru Mitzva), afirmând:  Creatorul a creat întreaga realitate, apoi a lăsat-o singură. Aici, Baal HaSulam se referă la oamenii care nu cred că totul a fost creat pentru om, că omul este în centrul creaţiei şi că ,doar pornind din acest punct, ne putem dezvolta corect. Totul a fost creat pentru mine – lumea noastră şi toate lumile – şi eu trebuie să le accept, să le dezvălui şi să controlez situaţia; pentru „mine” înseamnă că pot să le corectez şi să le utilizez. Această utilizare este numită „respectarea Mitzvot”, ceea ce fac cu ajutorul Luminii care Reformează sau Tora. Deci, am atins scopul creaţiei.

Într-adevăr, fără cunoştinţele menţionate, este imposibil de a comenta smerenia noastră şi golul, înainte de a decide că noi ne-am creat naturile noastre corupte şi detestabile. Este clar că noi nu suntem compleţi, dar este imposibil să decidem că lumea este jos, dacă noi nu vedem cum, treptat, totul în ea dezvăluie globalitatea sa.

Întrebarea este: Dacă Creatorul este complet, nu a creat evoluţia într-un mod perfect, de la început ? Dar asta nu poate fi, deoarece trebuie să existe o realitate în fiinţa creată. Această realitate este opusă Creatorului şi atunci, ea trebuie să fie încorporată în două părţi opuse: atributul Creatorului şi atributul fiinţei create. Cele două atribute trebuie să crească în creaţie şi, în acest context, se confruntă cu ele; este în mijlocul celor două atribute, ea însăşi construind două forţe: forţa dăruirii şi forţa primirii.

Aceasta înseamnă că, dacă nu înţelegem obiectivul, nu vom fi în măsură de a justifica creaţia şi a găsi justificări diferite precum: Creatorul, care este complet dezamăgit de noi, ne-a părăsit şi se află undeva, în plenitudinea Lui.

Alte versiuni spun: Creatorul nu se află în aceste două forţe, forţa binelui şi forţa răului, sau pot exista numeroase forţe, care sunt bune sau rele, etc.

Într-un fel sau altul, este, evident, imposibil să justifici ceea ce se întâmplă numai când o persoană primeşte Tora, ceea ce înseamnă, cel puţin, că a atins starea, sau ea înţelege că este într-un sistem corupt şi că este modul în care ea devine parte a acestuia, că ea va fi corectată de Lumină, pe care o aduce mai aproape, spre sistemul de operare. Apoi, descoperă că totul a fost creat pentru ea şi că este imposibil să atingă nivelul Creatorului fără să aibă, mai întâi, corectat sistemul, sau, mai precis, să-l instaleze.

În acelaşi mod, copiii se construiesc prin jocuri, colectând şi punând jucăriile împreună, este acelaşi lucru în munca noastră, în conectarea părţilor. Trebuie să jucăm jocuri de conexiune, unitate şi garanţie reciprocă, pentru a înţelege scopul.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 28.02.2013, Introduce la Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Există oameni care ne plac mai mult decât alţii, există prieteni şi duşmani. Este posibil să menţin relaţii bune cu toată lumea, în grup ?

Răspuns:În primul rând, ar trebui să descoperiţi relaţiile corupte dintre voi. Să spunem că nu-mi place cineva. Nu-l suport, fără să ştiu de ce nu-mi place. Există ceva în el care mă respinge şi nu pot face nimic. Ura mea se revarsă şi, literalmente, am „răspândit otravă”.

Oamenii din jurul meu ar trebui să-mi spună „accidental”, lucruri bune despre această persoană. Dintr-o dată, am auzit: „Ştii, l-am văzut recent şi mi-a spus ce lucruri minunate a făcut! Este minunat!”

La început, voi fi şocat dar, mai târziu, sub influenţa opiniei comune, criteriile mele de evaluare se vor schimba. Este inevitabil, pentru că aceşti oameni pe care-i admir şi îi respect, au o relaţie bună cu ea. Treptat, încep să evaluez aceea persoană şi să fiu politicos cu ea, fără nicio urmă de ură.

Să acordăm o mai mare atenţie modului în care relaţiile noastre se dezvoltă. Deşi nu vom deveni cei mai buni prieteni imediat, este posibil ca prejudecăţile mele faţă de persoană să se schimbe, cel puţin în respect prudent şi distant.

Atitudinea mea faţă de ea se „manifestă” brutal şi puternic în mine. Ea se schimbă în abordare pozitivă, ce mă ajută să fac faţă sentimentelor mele, negative, anterioare. Aceasta se întâmplă natural. Atitudinea mea faţă de aceea persoană se transformă contrar voinţei mele.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

În timp ce citește Zohar-ul, o persoană ar trebui să tânjească să ajungă la starea despre care citește sau aude, astfel încât legătura sa cu prietenii și legătura sa cu Creatorul să devină același lucru pentru ea. Este pentru că Zohar-ul, la fel ca toate celelalte cărți de Kabbalah, vorbește despre legătura dintre noi și legătura dintre noi și Creator. În consecință, dacă textul pe care îl aud în timp ce citesc Zohar-ul mă desparte de grup și de Creator, dacă povestea nu se potrivește cu ceea ce cred eu despre conexiunea mea cu Creatorul, atunci nu sunt în text încă, nu sunt absorbit în el.

În primul rând, înainte de a citi un text, trebuie să mă gândesc la locul care este nevoie să fie corectat, la legătura dintre noi într-un întreg, și unde Creatorul, forța generală a dăruirii, Lumina, ne va fi dezvăluită. Aceasta este exact despre ce citim. Fiecare carte de Kabbalah pe care o deschid, fie că este vorba despre Psalmi, sau Shulchan Aruch, Talmudul Babilonian, Tora, Biblia, Zohar-ul, sau TES, toate vorbesc despre același lucru: despre cum ne conectăm în orice mod posibil și cum, în funcție asta, Creatorul este revelat.

Așa că permanent citesc despre acțiunea pe care o efectuez și îmi doresc ca totul să devină un întreg: textul pe care îl văd și aud și cum îmi imaginez că este exprimat în mediu, în legătura mea cu prietenii și cu Creatorul. Tânjesc ca acestea să fie îmbrăcate unul deasupra celuilalt. Deci, cu cât mai mult simt diferența dintre ele și cu cât mai mult încerc să le conectez, cu atât mai mult chem Lumina care Reformează, care este o rugăciune, MAN.

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala, 04/03/13, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Corectarea este posibilă prin suferințe mari, care nu pot fi nici măcar descrise din moment ce necesită recunoașterea deplină a răului în fiecare proprietate individuală, în scopul de a refuza să primim în vreuna și să trecem la calea dăruirii. Această cale este imposibilă, deoarece o persoană nu poate suporta astfel de suferințe.

De aceea, progresul este, de obicei, undeva la mijloc, între calea suferințelor și calea Torei (calea Luminii), între ” îl voi grăbi” și „la timpul său”, de-a lungul a ceea ce se numește „Derech Eretz (calea pământului) .” O persoană avansează pe măsură ce este împinsă de la spate de suferințe sau trasă înainte de Lumină. Ea nu poate fi pe aceeași cale tot timpul.

Este imposibil să ne mutăm pe calea Torei de la început, necondiționat, dar în măsura în care vom încerca să facem asta – mai ales prin construirea efectivă a Shechinei, ceea ce înseamnă prin construirea conexiunii dintre noi în dăruire reciprocă, în funcție de efortul și responsabilitatea noastră pentru alții – atunci, în aceiași măsură, vom părăsi calea suferinței și vom avansa spre scop de-a lungul „Derech Eretz”, de-a lungul căii de mijloc.

Nu este faptul că „linia de mijloc” este mai bună pentru ascensiunea noastră spirituală, dar „calea de mijloc”, este un compromis între cele două căi pe care ar trebui să rămânem. Singura alegere este de a consolida societatea noastră, astfel încât aceasta să influențeze pe toată lumea. Ar trebui să ne vedem prietenii ca pe zona în care Creatorul va fi revelat, atributul dăruirii. Astfel, îmi văd sufletul și nu pe mine.

O persoană se poate verifica pe ea însăși și avansarea sa în conformitate cu modul în care poartă de grijă prietenilor și grupului, astfel încât revelația să aibă loc în ei, ca o mamă care se îngrijorează pentru copii ei. Apoi poate fi sigură că înțelege ce înseamnă avansarea, că știe ce să adauge la ea, și că poate cu adevărat împlini asta în această lume, acum, și aduce intenția sa la integritate.

Din Pregătirea pentru lecția zilnică de Cabala 4/03/13

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Tot ceea ce se întâmplă este pentru binele nostru. Toată ascunderea, judecăţile, problemele care apar, arată exact unde trebuie să facem eforturi în acest moment, în acest stadiu, în scopul de a merge mai departe. De aceea, în primul rând, ar trebui să încercăm să avem o viziune corectă a întregii realităţi.

Tot ceea ce vedem în faţa noastră – sunt propriile defecte, lumea noastră interioară, care formează o astfel de imagine a lumii. Acesta este motivul pentru vedem doar lucrurile negative din jurul nostru. Dacă dorim să utilizăm, în mod corect, fiecare revelaţie, atunci trebuie să ne ridicăm deasupra fiecărei stări, cu credinţă mai presus de raţiune, pentru a încerca să vedem o imagine perfectă în această realitate pământească vizibilă cu ochiul: lumea Infinitului.

Dacă vă anulaţi atitudinea negativă faţă de realitate şi încercaţi o abordare pozitivă, atunci, în locul imaginii care este prezentată acum, veţi vedea lumina, îmbrăcămintea dorinţelor.

Principalul lucru este de a justifica stările prin care treceţi, ştiind că ele sunt date pentru a le depăşi şi rezolva, ele sunt trimise de Creator cu cele mai bune intenţii, astfel încât, prin ele, sa vă schimbaţi atitudinea faţă de realitate. Nu este nevoie de schimbare, cu excepţia atitudinii. Schimbarea de atitudine, şi anume intenţia, schimbă întreaga poveste.

Pregătirea Lecţiei, 05.03.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca desenam o imagine a unui viitor stralucitor, parem sa il si realizam, nu-i asa? Precum se spune: „daca vrei sa fii fericit, fii fericit”.

Raspuns: In general este adevarat pentru ca gandurile lucreaza. Daca cultivam ganduri pozitive, atunci in mod natural vom crea un camp pozitiv in circuitul integral si oriunde altundeva si vom genera forta pozitiva a naturii.

Pe de alta parte campul ne va si educa. De aceea este de dorit sa fim mereu intr-o stare buna, cu un suport bun, iar atunci este garantata o viata relativ usoara.

Ne aflam intr-un absolut al naturii si tot felul de informatii plutesc in noi, pe care noi le percepem ca fiind fluxul vietii. De aceea, daca percepem acelasi flux de informatii in mod diferit, viata va parea diferita. Reiese ca noi singuri ne reglementam calitatea vietii: ce e bun, ce e rau, ce are sens, ce nu are sens.

Nu ne putem imagina cat de mult ne influentam unii pe altii! Chiar si daca o persoana nu iese in afara, tot ii afecteaza pe altii!  Este acelasi camp unificat!

KabTV  „Secrete Profesionale” 2/10/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare:  Vorbim deseori despre celalalt, dar ce este dorinta de a primi a celuilalt?

Raspuns: Realitatea pe care ti-o poti imagina e tot ce poti sti despre celalalt, in alte cuvinte este tot ce exista in afara de „sine”. Ar trebui sa intelegem ca „sinele” este  doar o scanteie si asta este tot. Orice altceva este neimportant si restrictionat. Poti sa mananci, sa bei, sa te distrezi, dar numai pentru a te sustine. Totul este determinat de intentia cuiva.

Trebuie sa te vezi ca pe o scanteie. Orice altceva reprezinta nivelul animal si trebuie sa iti asiguri nevoile, dar toata atentia trebuie sa fie in exterior, in ceea ce este exterior scanteii. Acolo, in exteriorul scanteii este dorinta ta, vasul tau spiritual, ceea ce doar poti imagina, toata natura, nivelurile mineral,vegetal, animal si vorbitor.

Te poti descurca automat cu primele trei nivele exterioare dorintei tale (natural, vegetal, animal) deoarce nu opun nici o rezistenta. Ai probleme cand ai de-a face cu natura umana, deoarece in ea te regasesti, te vezi pe tine in esenta ta. Este ca un atlas al anatomiei tale spirituale cu toate componentele sale. Totul este acolo si totusi, este dorinta ta si trebuie sa lucrezi cu ea.

Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ii corectezi pe altii. Pur si simplu ingrijorandu-te in privinta lor, descoperi ca iti apartin. De aceea facem diseminare. Este ca si cand vrei sa ajungi la ceilalti, sa le transmiti  metoda de corectare, dar pentru a te apropia de ei trebuie sa intelegi si sa simti ca este vorba de „sinele” tau. Apoi, simtindu-te cu adevarat pe tine in ei, incepi sa intelegi ce este scris in cartile Cabalistilor.

Din partea a 4-a  a Lectiei Zilnice De Cabala, 3/4/13 „Introducere in Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar-ul este o calitate unică, Lumina superioară care vine să ne corecteze, dacă suntem pregătiți pentru corecție și descoperim locul care trebuie să fie corectat. Acest loc este legătura dintre noi, și din moment ce suntem un rezultat al spargerii, trebuie să încercăm să ne conectăm în scopul de a găsi atributul comun al dăruirii între vasele noastre (dorințele).

Când descoperim că nu există între noi, regretăm si dorim ca Lumina să ne influențeze și să transforme ura și repulsia care are loc între noi în dăruirea si dragostea reciprocă pe care vrem să descoperim. Deci, vom cere ca Lumina să efectueze această muncă și să ne transforme din aceia care se resping unii pe alții în aceia care se apropie și se conectează unii cu alții și sunt uniți.

Atunci, în măsura și intensitatea conexiunii dintre noi pe care o realizăm, vom simți forța comună a dăruirii, care este numită Lumina Hassadim. Dacă vrem cu adevărat să facem un efort de a dărui unul altuia, în scopul de a descoperi Creatorul (care este deja un fel diferit, mai sublim de muncă), atunci în aceiași Lumină Hassadim care este revelată între noi, vom vedea ce trebuie să fie făcut, ce eforturi interioare speciale, și în ele vom descoperi acțiunea efectivă a dăruirii numită „revelarea Creatorului pentru ființele create.” Vom simți cum dăruim și aducem plăcere aceleiași forțe, aceluiași gând, aceleiași rădăcini. Trebuie să încercăm să realizăm toate acestea aici și acum, în legătura dintre noi.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala, 04/03/13, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este momentul cel mai critic în munca în grup, atunci când egoismul erupe în grup?

Răspuns: Cred că aici femeile ar trebui să iasă în prim plan.

Atunci când apar probleme serioase între bărbaţi, femeile ar trebui cumva să atenueze în mod subtil conflictele, să le arate, aşa cum arată o mamă copilului, faptul că totul este temporar, că aceste relaţii se manifestă în ei intenţionat şi că nu ar trebui să se lase purtaţi de val, la fel ca nişte copii, şi să uite de fapt cauza, în timp ce sunt încleştaţi în consecinţe.

Dacă bărbaţii nu poat rezolva un conflict, atunci femeile trebuie să îi ajute.

Iar pe de altă parte, bărbaţii ar trebui să le împiedice pe femei, dacă acestea încep să se critice una pe alta, bârfind şi folosind „limba rea”.

Din  Lecţia Virtuală 2/24/13

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, Punctul 5: Prin urmare, simțul comun ne dictează că înțelegem opusul a ceea ce pare a fi la suprafață, și decide că suntem cu adevărat creaturi nobile și demne, de o importanță incomensurabilă, de fapt, demni de Creatorul care ne-a făcut.

Întrebare: Cum acest lucru merge împreună cu ceea ce ți-a spus odată Rabash: „Acum ești o cârpă cum sunt eu?”

Răspuns: Exista multe discernăminte și elemente în termenul „cârpă”: Eu nu sunt capabil de nimic, eu sunt dependent de Creator și sunt fericit că am descoperit acest fapt. Prin aceasta văd începutul și la sfârșitul acțiunile mele, și în fiecare acțiune trebuie să fac eforturi pentru a realiza conceptul de „cârpă”, și apoi să ader la Creator și prin asta să-L oblig să facă ceva.

Deci, starea de „cârpă” vine după toate eforturile, în conformitate cu principiul „am muncit și am găsit.” Este etapa finală și este la un nivel foarte important, în care înțeleg mai bine că nu am nimic, că sunt în totalitate „stors”, neputincios, lipsindu-mi energia si motivația pe care trebuie să le primesc de la Lumină.

Nu pot împlini corecția, nu pot acumula discernămintele necesare, dar pot obține dorința necesară pentru a munci, pe care le primesc de la mediu. Aș putea sta la nivelul „animal” pentru totdeauna, dacă Creatorul nu mă lasă să mă ridic la nivelul superior despre care Baal HaSulam scrie.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 03/03/13,  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→