Rabash, „Dargot HaSulam,” Articolul 932, „Prima inovaţie”: Toate inovaţiile încep numai după ce omul merită părăsirea achiziţiei pentru sine. Iar înainte de asta, este este scufundat în totalitate în dorinţa lui de plăcere, iar această dorinţă îl domină. De aceea, nu poate avea loc nicio inovaţie în el, totul vine numai din egoul lui. O inovaţie poate apărea numai prin puterea unei alte naturi, pe care omul nu o are încă. Din acest motiv, toate inovaţiile încep numai după ce omul îşi părăseşte egoul, dorinţa de a primi pentru sine, adică părăseşte Egiptul.

Şi aceasta este ideea că adoratorilor de idoli le este interzis să înveţe Tora.

Cineva care serveşte altor dumnezei este un om care încă nu are contact cu Creatorul, care nu a ieşit din Egipt. Acesta este numele unui nivel spiritual, aşadar, omul obişnuit din acestă lume nu se numeşte aşa. Adoratori de idoli sunt oameni ca noi, care sunt atraşi de Creator dar încă atribuie importanţă valorilor materiale, primirii pentru sine.

Din acest motiv sunt numiţi AKUMA (acronim pentru „Servitori ai stelelor şi constelaţiilor,” şi AKUM, „indirect”). Vezi că nu sunt direcţi „direct către Creator” (Yashar-El), ca Israel ci ei slăvesc stelele şi soarta, adică sunt sub dominaţia diferitelor forţe şi valori egoiste.

Adoratorilor de idoli le este interzis să studieze Tora. „Interzis” înseamnă imposibil. Vedeţi, Tora este Lumina, întregul sistem superior, toate lumile spirituale, relaţiile dintre om şi Creator. Este imposibil să îi înveţi asta pe adolatorii de idoli, care se află în primire egoistă şi nu au nicio conexiune cu sistemul dăruirii.

Şi, într-adevăr, atunci când omul este în Egipt, adică în primire egoistă, nu poate fi un Yehudi (de la cuvântul „Yichud” – unitate, adică să se unească cu întreaga creaşie şi cu Creatorul), pentru că este înrobit de Faraon, regele Egiptului. Persoana este înrobită de egoul ei, regele lumii materiale.

Iar atunci când este sclav al Faraonului, nu poate fi servitor al Creatorului. Este ori Faraon, oric Creator, pentru că totul depinde de intenţie, cu ce se identifică omul şi pe cine vrea să servească: beneficiul personal sau dăruirea.

„Şi aceasta este ideea, „Pentru că copiii lui Israel sunt ai mei”, sunt servitorii mei”, Creatorul spune „şi nu fiţi sclavi ai sclavilor”. Vedeţi, Faraonul este şi el un servitor al Creatorului, este un înger şi reprezintă un sistem care îndeplineşte gândul creaţiei din constrângere, fără nici un liber arbitru. Faraonul este un înger; este scris: „Am creat înclinaţia rea.” Întrega creaţie, întregul ego se află în mâinile Creatorului. Iar dacă omul serveşte în numele Faraonului, se numeşte un „sclav al sclavilor”, pentru că serveşte sclavului şi nu Stăpânului.

Atunci când omul se serveşte pe el însuşi, nu poate fi un servitor al Creatorului, pentru că este imposibil să serveşti la doi regi deodată. Şi numai după ce omul părăseşte Egiptul – după ce primeşte suficientă Lumină care Reformează, ridicându-se deasupra dorinţei sale de plăcere – care reprezintă primirea pentru sine, atunci poate deveni un servitor al Creatorului. Dar pentru a rămâne un servitor al Creatorului, el trebuie să aleagă tot timpul: în orice moment, în orice dorinţă. Iar apoi este pregătit să merite Tora. Ce urmează este prima inovaţie şi plecarea din Egipt.

Tora începe cu plecarea din Egipt şi mai departe; de aceea, după asta vine dăruirea Torei. Tora include toată Lumina Infinitului, toată Lumina superioară, care umple lumile superioare şi este destintată pentru corectarea graduală a voinţei de a primi a creaturii, până când aceasta obţine echivalenţa de formă cu Creatorul.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/31/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să verific al cărui servitor sunt: al Faraonului sau al Creatorului? Cum se realizează examinarea, intelectual sau emoţional?

Răspuns: Cercetăm cu mintea ceea ce simţim în inimă. Inima reprezintă totalitatea dorinţele omului şi eu trebuie să verific cine îmi controlează dorinţele: voinţa de a primi cu intenţia pentru a primi sau cu intenţia pentru a dărui. Voinţa de a primi este întodeauna prezentă; este substanţa creaţiei, dar eu trebuie să examinez pentru cine lucrez.

Examinarea se face numai prin grup. În lumea noastră fizică nu putem măsura ceva fără o scala de măsură. Ne trebuie o anumită unitate de măsură: metru, kilogram, Hertz, o scală de măsură cu care putem să măsurăm şi să cântărim un anumit fenomen.

Cum pot cântări dorinţa şi intenţia care o controlează? Asta se poate face numai în funcţie de cât de mult ader la grup şi mă asociez cu întregul. Prin asta mă pot măsura şi pot schimba ceva în mine. Altfel, voi fi întodeauna în eroare.

De aceea, „Şi vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuşi” se numeşte regula fundamentală din Tora, pentru că controlează totul. Dacă nu mă plasez corect faţă de societate, nu voi putea deloc să văd unde sunt. În măsurătorile mele nu voi putea să discern nicio greşeală, nici pe cea mai mică nici pe cea mai mare.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/31/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Atunci când o cădere se termină, începi să realizezi că ar fi mai bine să o controlezi şi să ceri un Masach (ecran) care să îţi permită să transcezi o asemenea stare. Apoi, în ciuda repulsiei interne, vei putea să aspiri către prieteni şi să simţi încă iubirea şi conexiunea. Înţelegi că asta este cea mai bună cale.

Prima dată când se întâmplă, nu poţi lua nicio decizie atunci când eşti într-o stare de cădere. Simţi numai cum cade pe tine un întuneric total, îngropându-te sub el. Apoi, te examinezi şi te gândeşti că ar fi bine să înveţi să controlezi asemenea stări. Data viitoare când vine iarăşi întunericul, încerci să îi rezişti cumva şi ceri ajutor.

Nu reuşeşti cu adevărat, dar atunci când întunericul dispare, te examinezi din nou şi te gândeşti cu ce să te înarmezi pentru următoare rundă de întuneric pentru a ajunge să ceri un ecran. Astfel, de fiecare data devii mai înţelept, deoarece  „nu este altul mai înţelept decât cel experimentat”. În cele din urmă, atingi o stare în care începi să ceri un ecran – începi să lucrezi cu Lumina.

Acesta este cel mai important moment din munca noastră: să fii capabil să îl vezi pe Creator ca partener al tău şi să începi să lucrezi cu adevărat cu El, aşa cum este spus „eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul meu este pentru mine”.

Din  Pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/28/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există două forţe în creaţie: plus şi minus, dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire, forţa masculină şi forţa feminină.  Poate că legătura dintre forţele masculin şi feminin lipseşte, în scopul de a descoperi forţa celui numit „Unu” ? Dacă este adevărat, atunci cum se pot conecta?

Răspuns: Numai incluzând Creatorul, nu există altă cale! Doar El poate crea armonie între plus şi minus. Este spus: „un bărbat şi o femeie, Shechina (Divinitate) este între ei.” Un bărbat şi o femeie, pozitiv şi negativ, aceste două forţe opuse nu vor fi niciodată capabile să se conecteze fără revelarea Creatorului.

În natură, întotdeauna trebuie să existe o rezistenţă între plus şi minus, în care energia reciprocă dintre ele devine importantă şi Creatorul este care joacă acest rol. La început, El se dezvăluie sub formă de ego, rezistenţa dintre plus şi minus, apoi El uneşte totul, într-un singur sistem apoi, deasupra acestei rezistenţe, revelaţia Lui se produce şi noi începem să-L simţim.

De fapt, nu putem să-L simţim cu adevărat. El se simte în dorinţele noastre, în vasele noastre, în rezistenţa pe care o realizăm între plus şi minus. Să presupunem că este rezistenţa noastră, plus sau minus, ego-ul nostru (Ego). Dacă există un „curent” care curge prin el, ceea ce înseamnă că noi ne conectăm, în ciuda ego-ului, deasupra rezistenţei (R) noi începem să revelăm Creatorul.

Creatorul este opusul ego-ului nostru, deoarece El a creat întunericul din Lumină. Deci,  deasupra acestui „instrument” vom descoperi Creatorul. Acest „instrument” se numeşte Masach (ecran).

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 3

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce manieră fiecare dintre noi poate investi eforturi în Kli-ul comun; ce ar trebui să facem?

Răspuns: Simplu, fiecare ar trebui să se gândească la ceea ce doreşte să se întâmple cu el, cu grupul şi cu întreaga lume: bărbaţi, femei, copii, bătrâni, toţi oamenii, umanitatea întreagă. Astăzi, noi suntem toţi în aceeaşi barcă, o adevărată arcă a lui Noe.

A propos de arca lui Noe, se spune că toate au fost depozitate în ea şi că nimeni nu mânca pe nimeni, mai degrabă toţi trăiau în pace. Această arcă este caracteristica Bina, care include şi conţine totul în ea însăşi. Prin urmare, au fost salvaţi de la potop, de la un mare ego, care a erupt în exteriorul pereţilor vasului şi a apărut în toate formele sale teribile: erupţii vulcanice, uragane, tsunami, viscole şi un foc aprins.

Arca a protejat pe toţi cei care erau în interior, deoarece doreau să o salveze. Cu cât protejăm arca, cu atât  arca ne va proteja, deoarece arca este caracteristica Bina. Intraţi în caracteristica Bina ca şi cum intraţi în uter, într-o arcă ce vă va proteja de toate influenţele exterioare, rele şi dăunătoare, nimic nu te mai poate afecta.

Aceasta trebuie explicat, cu exactitate, lumii, că toate probleme umanităţii provin din ego-ul său violent. Dar, dacă noi toţi construim o arcă pentru noi înşine şi nu ne mâncăm unii pe alţii, dimpotrivă, vom trăi împreună în mijlocul ei, în lumea noastră mică, închisă, dacă noi vom face o arcă din lumea noastră mică, închisă, atunci noi vom fi salvaţi. Altfel, ce s-a întâmplat cu toţi cei care au rămas în afara zidurilor vasului Arca lui Noe, se va întâmpla cu noi, ne vom scufunda cu toţii în apele potopului.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.03.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există momente când totul avansează excelent: la muncă, în viaţă, în grup. Cu toate acestea, trebuie să aspirăm, constant, la un nivel superior. Ce putem face cu acest sentiment de saţietate, cu sentimentul nostru de a fi satisfăcut tot timpul?

Răspuns: Asta este o problemă. Senzaţia de saţietate din această lume, închide lumea superioară pentru voi. „Viaţa burgheză” te ucide atât de mult, încât tu nu mai simţi să fie necesară. Doar grupul poate dezvolta sentimentul lipsei valorii acestei existenţe, în tine. Trebuie să obţineţi acest sentiment de la grup.

Ar trebui să discutaţi despre lumea superioară: despre ceea ce este, atingerea ei, sentimentul realităţii superioare, cât este de vastă şi bogată în raport cu lumea aceasta, cum deschide sensul vieţii pentru tine. În egală măsură, ar trebui să discutaţi despre existenţa corporală, care se va încheia într-o zi, deoarece fiecare dintre noi există într-un corp care are o viaţă proprie.

În general, o persoană are nevoie să reflecteze la acest subiect şi să se încurajeze prin toate mijloacele, pentru a se scoate din starea statică. Grupul există pentru acest motiv. Deci, aveţi nevoie de o existenţă exterioară. Veniţi şi ne vizitaţi!

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→