Baal HaSulam, „Introducere în Cartea Zohar” Articolele 29 şi 30: …Aceasta este considerată ca fiind sub Sitra Achra şi Klipot, al cărui rol este de a extinde şi consolida voinţa de a primi, de a o exagera şi a o nelimita în orice mod, pentru a o furniza cu toate materialele necesare pentru a lucra şi a corecta.

În evoluţia noastră, trecem prin patru etape ale dorinţelor care aparţin acestei lumi: mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Fiecare etapă care umează este mai abruptă decât precedenta.

Mai târziu, un nou nivel de dezvoltare începe, unde dorinţa de a primi aspiră la corecţie. Cu cât facem mai multe eforturi, cu atât este aspiraţia noastră de unitate şi dragoste şi răul se manifestă în noi.

Este mai mult un proces calitativ, în cursul căruia primim ansamblul „grosimii” dorinţelor în cele patru lumi ABYA conform eforturilor noastre. Astfel, atingem punctul cel mai înalt în care înclinaţia rea s-a manifestat deja în noi. Deşi a îmbrăcat dorinţa de a primi la naştere, el nu începe să se trezească decât după treisprezece ani şi după aceea începe să intre în sistemul de lumi pure…

Are deja o enormă dorinţă egoistă în care există un punct din inimă. Este conectat la Lumină şi de aceea, începe să funcţioneze. Astfel, după „treisprezece ani” de obţinere a ansamblului dorinţelor de primire pentru plăcerea de a primi, punctul din inimă (*) şi conexiunea sa cu Lumina Înconjurătoare se trezesc. Ca şi cum am umfla un balon al dorinţei noastre pentru a atinge punctul nostru prin lumile impure ale ABYA – şi apoi, se trezeşte.

Pâna atunci, el nu ştie care este adăncimea. Desigur, nu putem corecta decât defectele care s-au manifestat, deja, în noi. Şi invers, până ce sunt expuse, de ce apar punctele noastre din inimă ?

Când se obţine dorinţa spirituală intensificată în scopul de a primi, se devorează pentru propria plăcere, toate bogăţiile şi deliciile în următoarea, eterna lume, care este o stăpânire veşnică. Doar dacă aspirăm la unitate vom dezvălui de fapt, cât de răi suntem. Noi încercăm să fim amabili şi gentili, dar, de fiecare dată simţim că suntem de fapt indiferenţi, neglijenţi, nesăbuiţi şi iresponsabili. Uneori, admitem că ne bucură suferinţa altor oameni. Nu-i aşa ?

Este natura noastră, dorinţa noastră egoistă obişnuită cu care ne-am născut şi trăim. Anterior, ea s-a ascuns „în umbră”. Acesta este momentul în care ne străduim să ne unim cu ceilalţi şi să fim gentili cu ei, când începe să se manifeste în noi. Cu toate acestea, nu este spiritualitate, pentru moment, nu este adevărata dăruire, încercăm mereu să o atingem.

Apoi, următorul pas are loc. Înainte de a ajunge la „treisprezece ani”, tot ce am făcut a fost să încercăm să ieşim din egoismul nostru şi să descoperim înclinaţia rea în interiorul nostru, cum se spune, reticenţa noastră de a schimba şi căderile constante într-un egoism mai mare. Cu toate acestea, în acest moment, ne oprim să încercăm şi începem să acţionăm pentru a atinge dăruirea. Aceste acţiuni reflectă măreţia Creatorului pentru noi: eternitate, perfecţiunea universului şi Lumina în sine.

Este momentul în care o dorinţă egoistă, pentru a „trage” totul pentru sine, se trezeşte: „Pot fura eternitatea? Pot conduce?” Acţiunile noastre sunt orientate spre dăruire, absorbind multă Lumină. Este momentul în care ne poticnim.

Este o condiţie „suculentă”, foarte specială. Dorinţa pe care o dobândim în ea aspiră la Lumina Superioară şi este de un miliard de ori mai mare decât tot ceea ce ne-a fost revelat, până acum.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tora, «Exodul», 19: 3-5: Şi Moise s-a suit la Dumnezeu şi Domnul l-a chemat la munte, zicând: Astfel, tu vei vorbi acasă la Iacob şi să spui copiilor Israel: aţi văzut ce am făcut în Egipt şi cum v-am purtat sub aripi de vultur şi v-am adus la Mine.

Acum, dacă vei asculta cuvântul Meu şi vei păzi legământul Meu, atunci vei fi comoara mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu…

 Întrebare: Ce înseamnă „Şi Moise s-a suit la Dumnezeu ?”

Răspuns: Moise este punctul din inimă. Când încep să simt că urc spre atributul de dăruire, spre atributul care mă separă de ego-ul meu şi nu mă identific cu el ci mă plasez impotriva lui, apoi mă ridic puţin deasupra, deasupra pământului, la Muntele Sinai, pe vârful unui munte de ură.

Simt atâta ură reciprocă faţă de toată lumea, încât sunt gata să înrobesc, subjug întreaga lume pentru mine. Cu toate acestea, urc deasupra a tot ceea ce vrea ego-ul meu în orice moment al existenţei mele şi, în funcţie de ascensiunea mea, mă apropii de atributul de dăruire. Atributul absolut de dăruire şi dragoste este Creatorul.

Creatorul nu este o imagine materializată ci, mai degrabă, ceea ce simte o persoană ca un atribut. Deci, las tot ceea ce mă atrage să văd lumea de o manieră diferită, ceea ce înseamnă că las oamenii la poalele muntelui şi urc spre atribute noi, de calitate.

„Secretele cărţii eterne”, kab.tv, 18.02.2013

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi ştim că nu există „aproape” în spiritualitate dar, în acelaşi timp, drumul spiritual este divizat pe niveluri şi fiecare dintre ele ne apropie de perfecţiune. Cum putem combina absolutul cu avansarea spirituală?

Răspuns: La fiecare nivel, la fiecare grad spiritual, fiecare are propria măsură, conform ordinului de realizare al Reshimot (informaţii spirituale). Marele vas general a fost spart în bucăţi şi fiecare piesă are propriile limite, propriile măsuri de conjugare cu ceilalţi, măsura sa de corecţie şi propriile „măsuri de efort”, în termeni absoluţi şi individuali.

De fapt, nu există „aproape” în spiritualitate. Dacă la un nivel dat, voi corectaţi nouă părţi din zece, atunci nu aţi reuşit, încă, să vă corectaţi. Numai după corectarea celor zece părţi terminaţi munca. În acelaşi mod, electronul nu poate exista separat de atom. Atomul este constituit din numeroase particule şi ele trebuie să fie la locul potrivit. Mai târziu, alte forme mai mari şi mai complexe sunt create: molecule, celule şi organisme şi fiecare trebuie să fie în măsură deplină. Chiar şi cea mai mică măsură trebuie să fie întreagă, până la ultima mică particulă.

Întrebare: Pe de o parte, toată lumea trebuie să fie ca un om cu o singură inimă şi, pe de altă parte, se spune că fiecare persoană poate judeca lumea după o scală de merit sau nefavorabil. Cum putem explica aceasta ?

Răspuns: Este imposibil să o explicăm la nivelul nostru. Este imposibil să o percepem cu mintea nostră. Nu sunt legile ordinare ale matematicii care operează aici, conform cărora unu plus unu fac doi. Spiritualitatea are propria matematică.

Întrebare: Ce este o „măsură deplină” ? Care este criteriul de integralitate ?

Răspuns: O măsură completă este un semn de schimbare la toate nivelurile, conform principiului „Am făcut eforturi şi am găsit”. Eu fac mai mult efort şi fac un „salt” spre o nouă stare. Numai după această reacţie ştiu, cu certitudine, că am făcut destul efort. Este imposibil de prezis. Nu există niciun „măsurător”, nicio indicaţie în avans, conform căreia pot judeca reuşita mea.

Deoarece muncim „deasupra raţiunii”, în dăruire şi dăruirea nu poate fi măsurată. Măsurile sunt mereu în dorinţa de a primi. În dăruire, măsura nu poate fi decât în raport cu dezvăluirea şi este mereu în conformitate cu „Am făcut eforturi şi am găsit”. Această „căutare” este controlul final.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 18.04.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce spunem că imaginea lumii acesteia este fictivă şi ireală?

Răspuns: Imaginea lumii care ne apare este fictivă şi ireală, deoarece Creatorul este mereu bun şi binevoitor cu noi. La final creatura va revela dragostea Creatorului în tot. Dar, în acelaşi timp, neavând de ales, El trebuie să se grăbească să ne dezvoltăm şi chiar să ne ameninţe, să ne preseze şi să ne inducă în eroare.

Noi facem acelaşi lucru cu copiii, altfel ei nu se dezvoltă. De aceea Creatorul ne tratează în acelaşi mod. Problema este că noi nu vedem cine are grijă de noi şi noi nu cunoaştem planul creaţiei. De asemenea, un copil nu înţelege ce se întâmplă. El nu realizează că părinţii lui îi oferă exerciţii; pentru el este un simplu joc. Aceasta a fost atunci când mama sau tatăl său încep să pună presiune asupra lui, când el nu le acordă atenţie şi începe să strige că mama este rea!

Nu am auzit niciodată un copil strigând că mama lui este binevoitoare. El ia asta de la sine, deoarece este evident că ea trebuie să-l servească. Dar când brusc, ea face ceva împotriva voinţei lui, el resimte asta. Deci, trebuie să înţelegem să singurul mod de a avansa este prin exerciţii care nu sunt foarte agreabile şi vor fi doar complicate. Totul depinde de pregătirea noastră şi de capacitatea noastră de a le recunoaşte. De fapt, ni se dă un anumit exerciţiu în fiecare moment şi putem fi, constant, într-un proces de clarificare.

Cu toate acestea, o persoană nu face efortul corect şi, dacă stimulii Creatorului se acumulează, în final se vor simţi precum o lovitură puternică. Este ca şi cum ai avea plângeri faţă de cineva, dar te restrângi şi suferi. Acumulezi furie şi frustrare în interiorul tău, în loc de a clarifica uşor şi rapid lucrurile, în momentul în care se produc. Cu toate acestea, în cele din urmă, îţi pierzi răbdarea şi explodezi şi asta se întâmplă dintr-o dată şi pe neaşteptate şi cei din jur nu înţeleg ce se întâmplă.

Deci, este mai bine să nu se ajungă la o astfel de explozie, dar să fii conştient de ceea ce se întâmplă, tot timpul. Asta nu este posibil decât graţie garanţiei reciproce, când toată lumea se gândeşte la asta şi-i face faţă, când toată lumea vrea să se sprijine reciproc. De fapt, noi construim sufletul şi unicul vas general al sufletului. O persoană nu are nimic personal în spiritualitate.

Soluţia nu este decât în conexiune şi aceasta este în relaţie cu ceea ce gândesc despre prieteni şi legătura dintre noi. Este singurul lucru pe care trebuie să-l corectăm, pentru că este modul în care este construit sufletul nostru.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 08.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→