În măsura în care omul simte importanţa scopului, este gată să fie peste tot ce îl împiedică să ajungă la acesta. Dar durează până când începe să audă ce este spus, pentru că inima este cea care aude şi nu urechile. Poate să treacă peste un articol de multe ori şi totuşi să nu îl audă. Apoi începe să audă, dar nu înţelge. După aceea începe să înţeleagă dar nu îl absoarbe. După aceea începe să îl absoarbă dar între timp nu mai îi atinge dorinţele sale.

Atunci când, în final, penetrează în dorinţele sale, începe să compare ce a avut cu ce intră acum în dorinţele sale. Începe să calculeze şi să decidă ce să facă, să îşi clarifice ce dorinţă este preferabilă: Care merită cel mai mult, care este eternă, egală, ş.a.m.d. Aşadar, decide dacă poate dă îşi abandoneze propriul eu, egoul său, dacă poate să golească un spaţiu în propria perosană pentru altcineva. Toate acestea trebuie să fie cu acordul său, prin liberă alegere, deasupra dorinţelor egoiste anterioare. În acest fel avansează către scop.

De aceea, vedem mulţi oameni care învaţă şi sunt chipurile împreună cu toată lumea, dar ei încă aud numai cu „auzul extern”. Poate dura ani până să intre în ei. Unii încep să audă numai după 10-15 ani, iar alţii mult mai repede. Sunt tot felul de reacţii din partea sufletului, legat de ce are de făcut esenţial pentru corecţia lui.

Aşadar, până când omul realizează nevoia de a-şi transforma esenţa sa interioară într-una colectivă, va trece mult timp. Asta este cea mai grea parte a muncii noastre, cel mai dificil prim pas. După acesta, omul numai îşi creşte dorinţa de a dărui, dar mai întâi trebuie să o stabilească şi să o consolideze, să o pună în vârful muntelui, deasupra egoului său, iar asta cere o muncă imensă. Omul poate cere aici doar răbdare şi puţină ascultare, supunere, ceea ce ne ajută.

Astfel, nu avem nici bază pentru a deveni supăraţi pe oamenii care aud de această metodă a educaţiei integrale şi totuşi nu ştiu cum să o implementeze, să o explice oamenilor. Nu a venit încă timpul lor să o absoarbă intern. Există o diferenţă între abilitatea de a auzi şi cea de a o îndeplini.

Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala 4/21/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Provenim din locul spargerii şi începem cu o dorinţa care nu are nicio idee despre ce înseamnă dăruirea, sactitatea, spiritualitatea. Construim această înţelegere gradual, în timp. Cuvintele pe care le folosim la începutul şi la sfârşitul drumului sunt aceleaşi: dăruire şi iubire, dar pe măsură ce avansăm le simţim forma mai adânc, mai precis.

Este la fel ca un fruct care este acoperit de mai multe straturi de coajă şi le decojim pe rând. Numai în mijloc, în inima ascunsă de duzini de straturi, acolo găsim fructul. La fel facem când îndepărtăm straturi de pe cuvinte, simţind precis ce înseamnă fiecare noţiune şi ce se ascunde în spatele ei.

Atunci când clarificăm o noţiune sau un cuvânt, acest lucru aduce lumină şi asupra altui cuvânt. De fapt, totul este interconectat. Astfel, începem gradual să înţelegem despre ce scriu Cabaliştii.

Înţelegem deja acest lucru în mintea noastră, dar încă nu simţim. Se trezeşte în noi o dorinţă foarte puternică de a realiza asta. Pe măsură ce avansăm devenim „mai puţin inteligenţi”. Dacă nu ne-am strădui să obţinem spiritualitatea şi nu am avea un punct în inimă arzător, am continua studiile noastre folosind puterea minţii şi am învăţa destul de bine teoria. Am crede chiar că simţim ceva. Nu am trece niciodată prin stări interioare de confuzie, nici nu am simţi că există o confruntare între sentimente şi minte. Astfel, am progresa conform unui drum cu un singur sens, anevoios şi am fi conduşi numai de intelectul nostru.

Totuşi, dacă mintea şi inima noastră acţionează simultan şi ne dezvoltăm vasul spiritual, vom fi întodeauna în confuzie. Vom simţi că ne vom pierde ascuţimea percepţiei şi vom simţi cum creierul nostru nu progresează în timp ce studiem ci mai degrabă se extinde proporţional cu senzaţiile noastre.

Mintea devine o consecinţă a senzaţiilor. Mintea omului lucrează numai conform dezvoltării sentimentelor lui, vasul spiritual, subliniat numai de senazţii, dorinţe. În alte cuvinte, devenim foarte primitivi în comparaţie cu oamenii foarte inteligenţi care se gândesc la probelme complexe şi adoră să filozofeze. Suntem deştepţi în măsura în care simte inima. Se numeşte „a fi deştept în inimă”, deoarece inima este cea care ne obligă să fim deştepţi numai la nivelul inimii şi nu mai sus de acest nivel.

Ce este bun în în faptul că pierdem ascuţimea minţii şi devenim absorbiţi de experienţele noastre interne, încercând să ne dezvoltăm numai senzaţiile noastre?

Prin orice mijloace, vom face tot ce ne stă în putere să ne dezvoltăm inimile. Altfel, vom sta obscuri şi incompleţi, deoarece tot ce primim vine in vasul nostru spiritual, prin senzaţiile noastre. În această lume, nimeni nu consideră un om care este condus doar de senzaţiile sale că este un intelectual.

În final, această ambiguitate ne forţează să ne extindem urgent sentimentele, deoarece înţelegem numai ceea ce simţim în inimă. Inima nu simte mult şi numai într-o singură formă, primitivă şi foarte egoistă.

Asta explică de ce nu avem nicio şansă: Înţelegem că trebuie să ne deschidem inimile. Experimentăm o imensă presiune care devine mai puternică datorită geloziei noastre, pasiunii, ambiţiilor care ne împing la revelaţia spirituală din inimă. Situaţia noastră este disperată, fără speranţe, deoarece Creatorul ne blochează toate celelalte forme de dezvoltare.

Este ca şi cum ne-am pierde simţurile: nu mai auzim şi nu mai simţim. Există oameni care au o minte foarte ascuţită şi care ştiu foarte multe despre politică, ştiinţă, despre cum să facă afaceri bune, etc. Ei se transformă în oameni simpli, care sunt conduşi numai de inimile lor. În lumea noastră, se numeşte un nivel animal, în timp ce o fiinţă umană este cea care este acţionată de intelect. Dar această limitare forţează omul să îşi deschidă inima şi să îşi extindă vasul spiritual cu orice cost. Altfel, se simte rău pentru că nu are niciun indiciu legat de ce este dăruirea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/27/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să separi dorinţa de bogăţie de dorinţa de bani? Potrivit ierarhiei nevoilor a lui Maslow, prima dorinţă este dorinţa de avere, apoi dorinţa de control şi apoi dorinţa de cunoaştere. Astăzi, banul este totul: Dacă ai bani, ai sănătate, avere, cunoaştere şi control. Ca rezultat, banul este cea mai înaltă expresie a dorinţei unei persoane.

Răspuns: De fapt, fiecare etapă a evoluţiei noastre este exprimată diferit în ierarhia nevoilor. În trecut, dorinţa principală era dorinţa pentru o familie. O casă, o familie şi părinţii constituiau baza a tot. De aceea, multe generaţii ale familiei extinse trăiau împreună. Până atunci, aprovizionarea cu hrană, ca o sursă de energie de bază, era foarte importantă. Dar, deoarece dorinţele noastre se schimbă mereu şi sunt în mişcare şi se combină constant, dorinţa viitoare era dorinţa sexuală. Anterior, ea ocupa un loc important în evoluţia omului, dar astăzi, putem spune că această dorinţă a fost înlocuită de altele.

Dorinţa de avere este, de asemenea, pa cale de dispariţie. Cândva, oamenii erau gata să se sacrifice pentru a atinge bogăţia, dar astăzi, este contrar: Ego-ul a devenit foarte leneş. O persoană doreşte să ştie motivul şi sensul a ceva, în primul rând. Ea nu are chef să muncească douăzeci de ore pe zi pentru a face bani.

În trecut, oamenii călătoreau în diverse locuri, în căutarea bogăţiei. Ei erau gata să muncească din greu, toată viaţa lor, doar pentru a urca pe scara succesului, să devină un mare manager plecând de la un om simplu. Astăzi, această idee nu atrage tinerii. Întrebarea despre sensul vieţii apare la o persoană, în primul rând: „Deci, ce urmează ?”

Întrebare: Tinerii poate nu sunt atraşi de asta, dar, pentru cei care controlează lumea, banul este totul.

Răspuns: Trebuie să înţelegem că lumea este construită ca un sistem total diferit, unde 90% din populaţie este în partea de jos. Ei sunt conduşi în totalitate şi nici măcar nu ştiu. Ei sunt manipulaţi prin diverse sisteme de control, media şi alte mijloace. Ei sunt într-un sistem construit de sus.

Zece procente ale umanităţii, sunt cei care controlează tot sistemul. Apoi, pe baza ierarhiei, există zece familii (clanuri), care controlează totul. Dar aceasta nu este o problemă de bogăţie, sute de miliarde de dolari sunt în mâinile lor. Sunt oameni care tipăresc bani, dacă o doresc. Ei au un nivel de control total diferit.

Această piramidă este foarte rigidă. Nu puteţi penetra sistemul de control, chiar dacă sunteţi o persoană talentată. A atinge vârful este, practic, imposibil, doar dacă vă căsătoriţi, brusc, într-una din aceste familii.

Programul kab.tv, „Medicina viitorului”, 07.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Un grup este ansamblul prietenilor, o adunare a dorinţelor care se resping în scopul de a uni. Şi numai în această unitate vor găsi mijloacele corecte, atitudinea corectă, necesară dezvăluirii Creatorului. Aceasta este legea: Lumina este în repaus absolut, dar pentru a experimenta, am nevoie de un vas adecvat, care este umplut la gradul integralităţii mele. Trebuie să formez acest vas, care este suma (Σ) tuturor dorinţelor prietenilor.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se conecteze un student care studiază Cabala la o lume în care există atâtea probleme: terorism (ultimele bombe de la Boston), criza economică şi dezechilibrul ecologic? Ce trebuie făcut?

Răspuns: Adevărul este că lumea este într-o stare mult mai gravă decât ceea ce credeam, datorită lipsei înţelegerii şi cunoştinţelor. Există o perioadă de reacţie a naturii care acumulează influenţele noastre negative, distrugerile noastre. Distrugerea principală există pe plan uman, în relaţiile dintre noi, la ceea ce ne influenţează direct, locul cel mai vulnerabil, sistemul în sine.

A fost un moment când prejudiciul adus nu era aşa mare. A fost atunci când am distrus ceva în partea brută, partea mecanică a naturii. După aceea am început să distrugem sistemele cele mai subtile, ca de exemplu mecanismele electronice sau electrice care activează ansamblul naturii. În final, am ajuns la programul în sine, unde fiecare mică rană are teribile repercursiuni negative în tot sistemul.

Aceasta este problema. Astăzi, am dezvoltat o stare în care distrugem natura exact la acest nivel, nivelul programului naturii. Trebuie să ne adaptăm la natura acestui nivel: avem nevoie să înţelegem, să descoperim, să fim sensibili la Forţa Superioară şi, împreună cu Ea, să participăm la gestionarea tuturor lumilor. Dar noi nu facem asta, încă. Această întârziere se acumulează şi se acumulează şi va sfârşi prin a exploda în noi.

În general, este ceva ce trebuie să facă toate grupurile mondiale. Întreaga lume se confruntă cu lovituri mari, pe care le putem preveni. În mod special, putem contribui în acest domeniu, nimeni nu o poate face, nici măcar un preşedinte. Totul depinde de Forţa Superioară şi de adaptarea noastră la Ea. Cu cât ne corectăm şi atingem egalitatea cu ea, cu atât mai mult echilibrăm şi vindecăm natura.

În acest mod putem transforma toate influenţele negative într-o influenţă pozitivă. La urma urmei, fiecare influenţă negativă descoperită în această lume din cauza lipsei noastre de adaptare la natură, va fi considerată ca realizarea răului pe care noi putem să-l transformăm în bine. Astfel, în loc de o catastrofă ce poate veni dacă nu putem să o potolim, aducând Lumina în interior, vom simţi opusul: o mare ascensiune.

Răul încă se acumulează acum ca rezultat al tuturor acţiunilor noastre. Timpul este scurt, devine critic. Totul depinde de următoarea întrebare: Avem noi suficient timp pentru a atrage Lumina, pentru ca toată sarcina negativă acumulată de umanitate, să se transforme în pozitiv, sau nu?  Aici are loc decizia, dacă înclinăm lumea plecând de la scala de culpabilitate, spre scala de justificare?

Sute de mii de tone s-au acumulat, deja, pe partea de acuzare, pe care le putem transfera pe partea de merit, constând în transformarea păcatelor în merit. Cu cât o persoană se află mai sus, cu atât mai mare este ego-ul său. Lucrul principal este de a se întoarce spre corecţie. Sincer, sper ca, graţie congreselor precum acesta, vom acumula suficientă energie pentru a atrage Lumina care Reformează, astfel încât, în loc de acumularea energiei negative în lume, vom descoperi opusul: energia pozitivă.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Foarte des, nu înţeleg despre ce e vorba în lecţie: Fie că se referă la spiritualitate, fie la viaţa corporală. Cum putem distinge viaţa corporală de spiritualitate?

Răspuns: În general, ceea ce mă străbate prin cele cinci simţuri, prin „intrările” de vedere, auz, gust, miros şi atingere, se numeşte „această lume”. Dacă dezvolt un simţ suplimentar în mine, pentru a-i simţi pe ceilalţi, atunci, în percepţia mea, această senzaţie este divizată în cinci părţi: Ketter (K), Hochma (H), Bina (B), Zeir Anpin (ZA) şi Malchut (M). Dezvolt acest simţ din punctul din inimă, dorind ies din mine şi să exist în grup cu prietenii. Printre ei, am descoperit cele cinci simţuri care sunt în afara corpului, care compun corpul meu spiritual.

Această tranziţie necesită o perioadă de pregătire care este efectuată de Lumină. Noi nu putem atinge asta prin noi înşine, dar toate eforturile noastre invită Lumina care Reformează şi, în final, vom dobândi noul vas al sufletului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→