Provenim din locul spargerii şi începem cu o dorinţa care nu are nicio idee despre ce înseamnă dăruirea, sactitatea, spiritualitatea. Construim această înţelegere gradual, în timp. Cuvintele pe care le folosim la începutul şi la sfârşitul drumului sunt aceleaşi: dăruire şi iubire, dar pe măsură ce avansăm le simţim forma mai adânc, mai precis.

Este la fel ca un fruct care este acoperit de mai multe straturi de coajă şi le decojim pe rând. Numai în mijloc, în inima ascunsă de duzini de straturi, acolo găsim fructul. La fel facem când îndepărtăm straturi de pe cuvinte, simţind precis ce înseamnă fiecare noţiune şi ce se ascunde în spatele ei.

Atunci când clarificăm o noţiune sau un cuvânt, acest lucru aduce lumină şi asupra altui cuvânt. De fapt, totul este interconectat. Astfel, începem gradual să înţelegem despre ce scriu Cabaliştii.

Înţelegem deja acest lucru în mintea noastră, dar încă nu simţim. Se trezeşte în noi o dorinţă foarte puternică de a realiza asta. Pe măsură ce avansăm devenim „mai puţin inteligenţi”. Dacă nu ne-am strădui să obţinem spiritualitatea şi nu am avea un punct în inimă arzător, am continua studiile noastre folosind puterea minţii şi am învăţa destul de bine teoria. Am crede chiar că simţim ceva. Nu am trece niciodată prin stări interioare de confuzie, nici nu am simţi că există o confruntare între sentimente şi minte. Astfel, am progresa conform unui drum cu un singur sens, anevoios şi am fi conduşi numai de intelectul nostru.

Totuşi, dacă mintea şi inima noastră acţionează simultan şi ne dezvoltăm vasul spiritual, vom fi întodeauna în confuzie. Vom simţi că ne vom pierde ascuţimea percepţiei şi vom simţi cum creierul nostru nu progresează în timp ce studiem ci mai degrabă se extinde proporţional cu senzaţiile noastre.

Mintea devine o consecinţă a senzaţiilor. Mintea omului lucrează numai conform dezvoltării sentimentelor lui, vasul spiritual, subliniat numai de senazţii, dorinţe. În alte cuvinte, devenim foarte primitivi în comparaţie cu oamenii foarte inteligenţi care se gândesc la probelme complexe şi adoră să filozofeze. Suntem deştepţi în măsura în care simte inima. Se numeşte „a fi deştept în inimă”, deoarece inima este cea care ne obligă să fim deştepţi numai la nivelul inimii şi nu mai sus de acest nivel.

Ce este bun în în faptul că pierdem ascuţimea minţii şi devenim absorbiţi de experienţele noastre interne, încercând să ne dezvoltăm numai senzaţiile noastre?

Prin orice mijloace, vom face tot ce ne stă în putere să ne dezvoltăm inimile. Altfel, vom sta obscuri şi incompleţi, deoarece tot ce primim vine in vasul nostru spiritual, prin senzaţiile noastre. În această lume, nimeni nu consideră un om care este condus doar de senzaţiile sale că este un intelectual.

În final, această ambiguitate ne forţează să ne extindem urgent sentimentele, deoarece înţelegem numai ceea ce simţim în inimă. Inima nu simte mult şi numai într-o singură formă, primitivă şi foarte egoistă.

Asta explică de ce nu avem nicio şansă: Înţelegem că trebuie să ne deschidem inimile. Experimentăm o imensă presiune care devine mai puternică datorită geloziei noastre, pasiunii, ambiţiilor care ne împing la revelaţia spirituală din inimă. Situaţia noastră este disperată, fără speranţe, deoarece Creatorul ne blochează toate celelalte forme de dezvoltare.

Este ca şi cum ne-am pierde simţurile: nu mai auzim şi nu mai simţim. Există oameni care au o minte foarte ascuţită şi care ştiu foarte multe despre politică, ştiinţă, despre cum să facă afaceri bune, etc. Ei se transformă în oameni simpli, care sunt conduşi numai de inimile lor. În lumea noastră, se numeşte un nivel animal, în timp ce o fiinţă umană este cea care este acţionată de intelect. Dar această limitare forţează omul să îşi deschidă inima şi să îşi extindă vasul spiritual cu orice cost. Altfel, se simte rău pentru că nu are niciun indiciu legat de ce este dăruirea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/27/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să separi dorinţa de bogăţie de dorinţa de bani? Potrivit ierarhiei nevoilor a lui Maslow, prima dorinţă este dorinţa de avere, apoi dorinţa de control şi apoi dorinţa de cunoaştere. Astăzi, banul este totul: Dacă ai bani, ai sănătate, avere, cunoaştere şi control. Ca rezultat, banul este cea mai înaltă expresie a dorinţei unei persoane.

Răspuns: De fapt, fiecare etapă a evoluţiei noastre este exprimată diferit în ierarhia nevoilor. În trecut, dorinţa principală era dorinţa pentru o familie. O casă, o familie şi părinţii constituiau baza a tot. De aceea, multe generaţii ale familiei extinse trăiau împreună. Până atunci, aprovizionarea cu hrană, ca o sursă de energie de bază, era foarte importantă. Dar, deoarece dorinţele noastre se schimbă mereu şi sunt în mişcare şi se combină constant, dorinţa viitoare era dorinţa sexuală. Anterior, ea ocupa un loc important în evoluţia omului, dar astăzi, putem spune că această dorinţă a fost înlocuită de altele.

Dorinţa de avere este, de asemenea, pa cale de dispariţie. Cândva, oamenii erau gata să se sacrifice pentru a atinge bogăţia, dar astăzi, este contrar: Ego-ul a devenit foarte leneş. O persoană doreşte să ştie motivul şi sensul a ceva, în primul rând. Ea nu are chef să muncească douăzeci de ore pe zi pentru a face bani.

În trecut, oamenii călătoreau în diverse locuri, în căutarea bogăţiei. Ei erau gata să muncească din greu, toată viaţa lor, doar pentru a urca pe scara succesului, să devină un mare manager plecând de la un om simplu. Astăzi, această idee nu atrage tinerii. Întrebarea despre sensul vieţii apare la o persoană, în primul rând: „Deci, ce urmează ?”

Întrebare: Tinerii poate nu sunt atraşi de asta, dar, pentru cei care controlează lumea, banul este totul.

Răspuns: Trebuie să înţelegem că lumea este construită ca un sistem total diferit, unde 90% din populaţie este în partea de jos. Ei sunt conduşi în totalitate şi nici măcar nu ştiu. Ei sunt manipulaţi prin diverse sisteme de control, media şi alte mijloace. Ei sunt într-un sistem construit de sus.

Zece procente ale umanităţii, sunt cei care controlează tot sistemul. Apoi, pe baza ierarhiei, există zece familii (clanuri), care controlează totul. Dar aceasta nu este o problemă de bogăţie, sute de miliarde de dolari sunt în mâinile lor. Sunt oameni care tipăresc bani, dacă o doresc. Ei au un nivel de control total diferit.

Această piramidă este foarte rigidă. Nu puteţi penetra sistemul de control, chiar dacă sunteţi o persoană talentată. A atinge vârful este, practic, imposibil, doar dacă vă căsătoriţi, brusc, într-una din aceste familii.

Programul kab.tv, „Medicina viitorului”, 07.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Un grup este ansamblul prietenilor, o adunare a dorinţelor care se resping în scopul de a uni. Şi numai în această unitate vor găsi mijloacele corecte, atitudinea corectă, necesară dezvăluirii Creatorului. Aceasta este legea: Lumina este în repaus absolut, dar pentru a experimenta, am nevoie de un vas adecvat, care este umplut la gradul integralităţii mele. Trebuie să formez acest vas, care este suma (Σ) tuturor dorinţelor prietenilor.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se conecteze un student care studiază Cabala la o lume în care există atâtea probleme: terorism (ultimele bombe de la Boston), criza economică şi dezechilibrul ecologic? Ce trebuie făcut?

Răspuns: Adevărul este că lumea este într-o stare mult mai gravă decât ceea ce credeam, datorită lipsei înţelegerii şi cunoştinţelor. Există o perioadă de reacţie a naturii care acumulează influenţele noastre negative, distrugerile noastre. Distrugerea principală există pe plan uman, în relaţiile dintre noi, la ceea ce ne influenţează direct, locul cel mai vulnerabil, sistemul în sine.

A fost un moment când prejudiciul adus nu era aşa mare. A fost atunci când am distrus ceva în partea brută, partea mecanică a naturii. După aceea am început să distrugem sistemele cele mai subtile, ca de exemplu mecanismele electronice sau electrice care activează ansamblul naturii. În final, am ajuns la programul în sine, unde fiecare mică rană are teribile repercursiuni negative în tot sistemul.

Aceasta este problema. Astăzi, am dezvoltat o stare în care distrugem natura exact la acest nivel, nivelul programului naturii. Trebuie să ne adaptăm la natura acestui nivel: avem nevoie să înţelegem, să descoperim, să fim sensibili la Forţa Superioară şi, împreună cu Ea, să participăm la gestionarea tuturor lumilor. Dar noi nu facem asta, încă. Această întârziere se acumulează şi se acumulează şi va sfârşi prin a exploda în noi.

În general, este ceva ce trebuie să facă toate grupurile mondiale. Întreaga lume se confruntă cu lovituri mari, pe care le putem preveni. În mod special, putem contribui în acest domeniu, nimeni nu o poate face, nici măcar un preşedinte. Totul depinde de Forţa Superioară şi de adaptarea noastră la Ea. Cu cât ne corectăm şi atingem egalitatea cu ea, cu atât mai mult echilibrăm şi vindecăm natura.

În acest mod putem transforma toate influenţele negative într-o influenţă pozitivă. La urma urmei, fiecare influenţă negativă descoperită în această lume din cauza lipsei noastre de adaptare la natură, va fi considerată ca realizarea răului pe care noi putem să-l transformăm în bine. Astfel, în loc de o catastrofă ce poate veni dacă nu putem să o potolim, aducând Lumina în interior, vom simţi opusul: o mare ascensiune.

Răul încă se acumulează acum ca rezultat al tuturor acţiunilor noastre. Timpul este scurt, devine critic. Totul depinde de următoarea întrebare: Avem noi suficient timp pentru a atrage Lumina, pentru ca toată sarcina negativă acumulată de umanitate, să se transforme în pozitiv, sau nu?  Aici are loc decizia, dacă înclinăm lumea plecând de la scala de culpabilitate, spre scala de justificare?

Sute de mii de tone s-au acumulat, deja, pe partea de acuzare, pe care le putem transfera pe partea de merit, constând în transformarea păcatelor în merit. Cu cât o persoană se află mai sus, cu atât mai mare este ego-ul său. Lucrul principal este de a se întoarce spre corecţie. Sincer, sper ca, graţie congreselor precum acesta, vom acumula suficientă energie pentru a atrage Lumina care Reformează, astfel încât, în loc de acumularea energiei negative în lume, vom descoperi opusul: energia pozitivă.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Foarte des, nu înţeleg despre ce e vorba în lecţie: Fie că se referă la spiritualitate, fie la viaţa corporală. Cum putem distinge viaţa corporală de spiritualitate?

Răspuns: În general, ceea ce mă străbate prin cele cinci simţuri, prin „intrările” de vedere, auz, gust, miros şi atingere, se numeşte „această lume”. Dacă dezvolt un simţ suplimentar în mine, pentru a-i simţi pe ceilalţi, atunci, în percepţia mea, această senzaţie este divizată în cinci părţi: Ketter (K), Hochma (H), Bina (B), Zeir Anpin (ZA) şi Malchut (M). Dezvolt acest simţ din punctul din inimă, dorind ies din mine şi să exist în grup cu prietenii. Printre ei, am descoperit cele cinci simţuri care sunt în afara corpului, care compun corpul meu spiritual.

Această tranziţie necesită o perioadă de pregătire care este efectuată de Lumină. Noi nu putem atinge asta prin noi înşine, dar toate eforturile noastre invită Lumina care Reformează şi, în final, vom dobândi noul vas al sufletului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cump putem amplifica influenţa Luminii, asupra noastră, în timpul studiului ? Ce anume depinde de studenţi?

Răspuns: Noi studiem doar ceea ce depinde de o persoană. Ceea ce nu este îndeplinit de o persoană nu se raportează la noi şi nu  putem înţelege, pentru moment. Depinde de o persoană să vină în grup, să vină lângă prieteni, pentru a se pregăti pentru lecţie şi a se conecta la lecţie cu prietenii, astfel că toată lumea îşi va da seama că are nevoie să simtă ceea ce studiază. Este sensul lecţiei şi nu putem simţi asta decât în conexiunea dintre noi.

Asta înseamnă că, cărţile ne vorbesc despre legătura dintre prietenii care vor, cu disperare, să se conecteze sub influenţa studiului, a Luminii, astfel că, prin acestea, ei ating Creatorul sau sufletul general colectiv în care vor să îl descopere pe El. Este sensul existenţei noastre, dezvoltarea noastră, studiul şi toate activităţile noastre.

Pentru a face acest lucru, trebuie să studiem articolele lui Rabash şi Baal HaSulam, despre conexiunea prietenilor în grup, despre cum trebuie efectuat studiul şi despre cum trebuie să conectăm gândurile şi intenţiile noastre. Este foarte simplu: o persoană, un grup şi Creatorul care este revelat în grup. Şi asta este tot. Numai concentraţia generală corectă poate genera rezultatul dorit.

Lecţia virtuală, 21.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a face alegerea corectă, cum este scris: „Alege viaţa!”. Constant, noi trebuie să urcăm scara pentru o alegere mai calitativă. Creatorul vrea să se reveleze în fiinţele create. El vrea ca ei să-L descopere şi să simtă că El este singura forţă în lume, bună şi binevoitoare. Cu toate acestea, noi trebuie să-L descoperim prin noi înşine, în dorinţele noastre, trebuie să ne schimbăm noi înşine, pentru a vedea că Creatorul este bun şi că nu este nimic altceva în lume, decât bunătatea Lui.

Prima noastră alegere este de a încerca să vedem revelaţia unei forţe superioare, în tot ceea ce se întâmplă în lume. O persoană trebuie să se imagineze pe sine, în mijloc: În stânga sa, există există lumea plină de viaţă, activă şi la dreapta, Creatorul. O persoană se află între două şi alege pe cine câştigă şi conduce toată orchestra: lumea în sine sau pe Creator, sau poate, alternativ, două dintre ele împreună, sau, poate este Creatorul care operează în această lume ?

Este nevoie de ceva timp până ce o persoană clarifică asta. Prima sa alegere este că „nu există nimeni în afară de El”. Şi apoi, ea determină faptul că nu există nimic altceva, decât Forţa Superioară, apoi va preciza că este bun şi binevoitor.

Această înseamnă că nu este suficient de a vedea lumea sub conducerea unicului Creator. Este necesar să justifice guvernarea Lui din lume şi să se asigure că aceasta este datorată numai auto-corectării.

O persoană se confruntă cu o dublă alegere. Mai târziu, ea începe să clarifice un nivel mai ridicat prin „credinţa deasupra raţiunii”, dar lucrul principal este de a lua această primă decizie. Aceasta este faza pregătirii, când o persoană trebuie să se schimbe deoarece nimic nu se schimbă, decât persoana însăşi. Astfel, ea atinge lumea spirituală.

Pregătirea lecţiei zilnice de Cabala, 24.04.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam „Arvut” (Garanţie reciprocă): „[Cu alte cuvinte, fiecare individ este completat de celălalt]. „Când tot Israel a devenit responsabil pentru celălalt.” Deoarece Tora nu le-a fost dată înainte ca fiecare şi tot Israel să fie întrebaţi dacă acceptă să ia asupra lor preceptul de a-l iubi pe celălalt în cea mai mare măsură, exprimată în aceste cuvinte: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Vedem aici, descrierea situaţiei în care toată lumea simte principalele interogări extinse în sine. „Sunt eu, cu adevărat, dispus să iubesc pe alţii?”

Este vorba de o întrebare principală şi aceasta determină întreaga mea viaţă. La urma urmei, nu vreau să merg să trăiesc în acest „club de interese”, sunt aici pentru a obţine ceva. Eu sunt aici tot timpul, am pus mulţi bani şi energie, chiar dacă pot să reuşesc în multe alte domenii. De fapt, există aici mulţi oameni talentaţi, care pot avea tot ceea ce lumea le poate oferi, dar au abandonat recompensele acestei lumi şi ei sunt aşezaţi nemişcaţi, la lecţii. Este corect? Acesta este modul în care ar trebui să-şi trăiască viaţa?

Deci, trebuie să ne punem, mereu, această întrebare despre dragoste: Când va ieşi la suprafaţă ? Când nevoia de a iubi pe celălalt, ca pe mine însumi, mă apucă de găt ? De ce am nevoie pentru a analiza situaţia actuală, cu privire la iubirea faţă de mine şi cum menţin un raport cu ceilalţi?

La urma urmei, mă văd ca parte a naţiunii Israel, ceea ce înseamnă cei care doresc să atingă Yashar-El (direct spre Creator), pentru a fi similar cu El, prin acţiunile de dăruire. Este singurul mod în care putem atinge adeziunea cu El, care este scopul creaţiei. Ce pot să-i dau Lui? Singura şansă pe care o am este de a învăţa atributul de dăruire de la El, de a fi precum El, în atitudinea mea faţă de ceilalţi.

Trebuie să descopăr că El iubeşte pe toată lumea şi le dăruieşte tuturor. Apoi, funcţionând în acelaşi mod faţă de ceilalţi, eu devin ca El, sunt în comuniune cu El şi îi arăt Lui, acţiunea mea care realizează dragostea faţă de ceilalţi.

Aceasta înseamnă că fiecare şi fiecare în Israel ia asupra lui grija şi munca pentru fiecare membru al naţiunii, de a satisface toate nevoile lor, nu mai puţin decât măsura imprimată în el, pentru grija faţă de nevoile sale. Este deja măsura atitudinii mele faţă de prieten: a avea grijă de el la fel de mult cum am de mine. Acesta este similar modului în care o mamă se preocupă, constant, de copilul ei. Până ce nu ating asta, nu ajung la obiectivul Israel, nu am minimul echivalenţei de formă cu Creatorul şi rămân la nivelul „animal”. Dar, dacă îmi pasă de alţii mai mult decât de mine, voi putea fi numit „uman”.

Întrebare: Ce este „poporul Israel” ?

Răspuns: Sunt oamenii care trebuie să atingă adeziunea cu Creatorul. Practic, eu îi identific prin capacitatea lor de a acţiona reciproc, a avea eforturi reciproce. Cu cine voi putea sta în faţa muntelui Sinai? Cu tot respectul, nu cu membrii parlamentului şi nu cu vecinii mei, ci cu oamenii care mă înţeleg şi care sunt gata să meargă cu mine, mai departe, pe calea de concesii reciproce şi conexiune mutuală, pentru a descoperi Forţa Superioară în ea şi de a-i aduce Lui satisfacţie. Ei sunt „naţiunea” mea, pentru moment.

Mai târziu, acest concept se dezvoltă şi învăluie întreaga lume.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam „Arvut (garanţie reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avansarea spirituală vine mereu prin sentimentul de povară grea, deşi muncim în grup aplicând metoda?

Răspuns: Cu poţi avansa dacă nu simţi o grea povară, dacă nu ai ego, dacă nu simţi că trebuie corectat ceva? Cum veţi avansa? Unde este masa care trebuie corectată, masa în care trebuie să sculptaţi forma voastră, similară cu Creatorul?

Asta înseamnă că ego-ul ce ne-a fost dat la naştere şi care se dezvoltă la toate nivelurile este materia din care formăm sufletul. Sufletul este acelaşi ego care se face într-o formă asemănătoare cu Creatorul. Dacă, în loc de a înghiţi totul pentru mine, încerc să trec Lumina Superioară prin mine, la toată lumea, ego-ul devine materie spirituală, un Masach (ecran) şi Lumina Reflectată. Apoi sufletul este format din acesta. Noi învăţăm despre asta în „Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” şi în Talmud Eser Sefirot.

Creatorul a creat dorinţa astfel ca noi să putem munci cu ea, într-un mod corespunzător. Dorinţa este în voinţa egoistă. Schimbând intenţia cu opusul, modul altruist, intenţia, cu ajutorul Luminii, utilizăm această dorinţă de a dărui. Constant, ea trebuie să se dezvolte în noi, astfel că noi ne ridicăm mereu, că devenim mai asemănători cu Creatorul. Deci, fără constanta „căderii” în ego şi corecţiile care o urmează, nu putem avansa.

La fel cum mergem în două picioare, păşind alternativ cu piciorul stâng apoi cu cel drept, există astfel, o acţiune şi o acţiune opusă în munca noastră. Nu poate fi altfel în lumea noastră. Deoarece e singura forţă şi altă forţă poate fi opusă Lui. Cum poate fi ea similară cu Creatorul, ceea ce înseamnă a pune fiinţa creată la o stare în care este la acelaşi nivel, acelaşi statut ca şi Creatorul ? De aceea, creatura a fost creată plecând de la materia care dobândeşte forma Creatorului, imaginea Lui, de la forma opusă Lui.

Coborârea unei persoane este la fel ca o ascensiune, este, deja, embrionul unui nivel superior.

Lecţia virtuală din 21.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Suntem acum în pragul celui de al treilea congres. Ce stare trebuie să atingă grupul mondial pentru congresele viitoare ?

Răspuns: La acest congres trebuie să atingem intrarea spre lumea superioară, pentru a începe să o simţim, cel puţin temporar! Înainte ca o persoană să intre în lumea de sus, ea se mişcă precum un vierme ce încearcă să iasă dintr-o ridiche. Ridică capul un pic, apoi se retrage, înaine şi înapoi. Se mişcă precum un piston, înainte şi înapoi. De asemenea, facem acelaşi lucru ne ridicăm capul, mergem-revenim, resimţim loviturile şi ne retragem, până ce acumulăm presiunea dorită şi o utilizăm pentru a ieşi, în final, din această ridiche, această lume. Astfel, există momente când ajungem să roadem coaja de la ridiche și începem să o rupem.

Este o etapă dificilă, dar sper că o vom face la congresele noastre şi o să începem să ieşim puţin, să respirăm într-o realitate diferită.

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→