Întrebare: Astăzi, oamenii simt diferența dintre viața reală și bunăstarea lor psihologică. Îmi amintesc că bunicii noștri nu au experimentat această discrepanță. Între timp, pentru o persoană contemporană (chiar dacă aceasta are o familie), o atmosferă psihologică bună este separată de bunăstarea materială. Există o modalitate de a demonstra că aceste lucruri sunt totuși conectate?

Răspuns: Nu contează dacă sunt străini unul față de altul sau o familie. Ei încă mai trebuie să participe la aceleași seminarii, să asculte aceleași explicații, astfel, crescând mai presus de egoismul lor.

Înainte, egoismul nostru nu a fost așa de mare cum este acum! Cândva, trăia „un soț și soție”, aveau o „așezare” (adică o gospodărie, o casă, o gradină de legume, etc). Soțul lucra, soția lui avea grijă de casă. Era un aranjament casnic de modă veche. Viața de familie se învârtea în jurul casei, comunității, copiilor, și așa mai departe.

Astăzi, nu e nimic de genul ăsta. În acest moment, cu toții lucrează pentru altcineva, pentru o societate, pentru ceva de neînțeles. Dimineața, ne ducem copiii la grădinițe, apoi ne grăbim la locurile noastre de muncă, iar după ce am terminat pe ziua de azi, ne îndreptăm spre supermarket-uri …. De acolo, fugim din nou acasă, încălzim repede mâncarea, hrănim pe toată lumea cât mai repede, spălăm copiii și mergem la culcare. A doua zi, vom repeta același model.

Este similar în vreun fel cu modul anterior în care viața de familie a fost creată? Înainte, oamenii obișnuiau să aibă o casă, o gospodărie. Astăzi, doar o numim o gospodărie. Toată lumea are posesiuni individuale, chiar și soții au conturi bancare separate.

Deci, noi trebuie să învățăm pe oameni la seminariile noastre să se ridice deasupra egoismului lor și să se unească dincolo de el. În caz contrar, familia va înceta să existe, deoarece egoismul nostru ne desparte de ceilalți, ne împinge deoparte, în timp ce noi nu luăm măsuri de prevenire. Și funcționarii de stat nu pot face nimic aici. Doi egoiști nu pot fi obligați să stea într-un singur teritoriu.

De ce am nevoie de o familie? Mă duc să muncesc și să-mi câștig proprii mei bani, nu am nevoie de nimeni! Dacă am nevoie, seara pot aduce acasă pe cine vreau. Pot merge la un supermarket, cumpăra alimente de-a gata, le încălzesc în cuptorul cu microunde, și le mănânc la cină. Întregul aranjament are scopul de a permite tuturor să trăiască separat. Producătorii de bunuri de larg consum obțin maximum de beneficii dacă există doar o singură persoană în gospodărie, deoarece două persoane singure vor cumpăra mai mult din tot ceea ce este: frigidere, televizoare, mașini de spălat ….

Dintr-o „Discuție despre educația integrală” 02/04/13

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

La congresele noastre noi clarificăm mereu problema „nu este nimeni în afară de El”. Este o problemă importantă, deoarece ea deschide de fapt esenţa înţelepciunii Cabala, adică metoda revelării Creatorului, singura forţă care operează în toată creaţia.

Pe lângă această forţă, nu există, într-adevăr, nimic. Orice altceva este ceea ce generează, dezvoltă, ceea ce motivează şi gestionează. Totul depinde de această singură, unică forţă. Nu contează dacă o numim „Natură” sau „Creator”, ea creează şi generează totul, dar este de fapt unul.

Contrar altor părţi din natură (mineral, vegetal şi animal), omul are un scop, un rol, un obiectiv şi trebuie să-l atingă: să descopere această forţă şi să o simtă. Percepţia acestei forţe şi revelarea sa vin conform legii fundamentale a fizicii, legii fundamentale a naturii, legii echivalenţei de formă. În măsura în care atributele noastre sunt similare cu ale Creatorului, noi Îl simţim, devenim o parte din El şi fuzionăm cu El.

Creatorul ne împinge, constant, spre această stare, astfel încât să-L atingem. Această mişcare se produce de la începutul creaţiei până la sfârşit, până ce noi Îl descoperim complet. Începem calea de revelare şi atingere a Creatorului în timp ce suntem în lumea noastră.

Lumea noastră ascunde Creatorul de noi.

Creatorul influenţează această lume. El ne influenţează şi dacă percepem corect influenţa Lui, ca fiind esenţială pentru a-L atinge din interior şi din această lume, atunci noi avansăm spre Creator. Ni se dă înţelepciunea Cabala pentru a ne acorda cu dezvăluirea Creatorului prin învelişul exterior al acestei lumi.

Dezvăluind Creatorul, noi atingem sursa noastră, rădăcina, starea de etenitate şi perfecţiune. Putem să ne detaşăm de corpul nostru la un asemenea grad, încât corpul nostru (desenat ca un punct de la care Îl atingem, punctul din inimă) şi lumea noastră dispar brusc.

Începem să simţim că există un Creator în toate, o Lumină Superioară. Tot ceea ce a fost, deja, reprezentat pentru noi, corpul nostru, cele cinci simţuri, prin care ne simţim pe noi şi lumea, toate par să se evapore, să dispară şi, de aici, vom vedea Lumina Superioară unică.

Este starea pe care trebuie să o atingem. Este foarte reală, mult mai reală decât lumea noastră „iluzorie”. Articolul „Nu este nimeni în afară de El” ne spune cum să facem acest lucru.

Congresul European, 23.03.2013, Cursul 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Tora, Exodul, „BeShalach,” 17:14 – 17:16: Domnul i-a zis lui Moise, înscrie acest lucru [ca] pe un memorial în carte, și recită-l la urechile lui Ioșua, ca voi distruge cu siguranță pomenirea lui Amalek de sub ceruri. Apoi Moise a zidit un altar, și l-a numit Domnul este miracolul meu. Și el a spus, pentru că este o mână pe tronul veșnic, (care trebuie să fie) un război pentru Domnul împotriva lui Amalek de la generație la generație.

În general, o ființă umană nu poate cuceri calitatea lui Amalek. Dar el trebuie să creeze o situație în care se situează între Creator și Amalek și vrea cu adevărat ca Creatorul să elimine proprietatea lui Amalek din el.

O persoană are nevoie de Amalek. În caz contrar, nu va avea o conexiune cu Creatorul. Cu alte cuvinte, egoismul (Faraon și așa mai departe) ne împinge în mod deliberat către Creator. Fără această presiune, nu am simți o nevoie pentru El.

În cele din urmă, corecțiile sunt realizate datorită lui Amalek. Dar, pentru că el se manifestă în diferite forme, îi sunt date nume diferite.

Comentariu: Interesant, atunci când citim Tora, înțelegem că toate scenariile de film sunt extrem de banale și nesemnificative în comparație cu ea. Ele nici măcar nu se apropie de înălțimea de necrezut a Torei.

Răspuns: Nu există nici o îndoială în legătură cu asta, deoarece Tora descrie lumea interioară. Aceasta descrie poze complet diferite ale conexiunilor interne dintre tot ceea ce există. Noi recunoaștem sistemul care ne unește, vedem proprietățile și energiile universului, și devenim conștienți de tot ceea ce există și se întâmplă între noi. Fără îndoială, este o mare acțiune! O persoană se ridică la nivelul la care corpul său nu mai există și este doar ea în interiorul acestor forțe mari.

Din emisiunea KabTV „Misterele Cărții Eterne” 11/02/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere în Cartea Zohar” Articolele 29 şi 30: …Aceasta este considerată ca fiind sub Sitra Achra şi Klipot, al cărui rol este de a extinde şi consolida voinţa de a primi, de a o exagera şi a o nelimita în orice mod, pentru a o furniza cu toate materialele necesare pentru a lucra şi a corecta.

În evoluţia noastră, trecem prin patru etape ale dorinţelor care aparţin acestei lumi: mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Fiecare etapă care umează este mai abruptă decât precedenta.

Mai târziu, un nou nivel de dezvoltare începe, unde dorinţa de a primi aspiră la corecţie. Cu cât facem mai multe eforturi, cu atât este aspiraţia noastră de unitate şi dragoste şi răul se manifestă în noi.

Este mai mult un proces calitativ, în cursul căruia primim ansamblul „grosimii” dorinţelor în cele patru lumi ABYA conform eforturilor noastre. Astfel, atingem punctul cel mai înalt în care înclinaţia rea s-a manifestat deja în noi. Deşi a îmbrăcat dorinţa de a primi la naştere, el nu începe să se trezească decât după treisprezece ani şi după aceea începe să intre în sistemul de lumi pure…

Are deja o enormă dorinţă egoistă în care există un punct din inimă. Este conectat la Lumină şi de aceea, începe să funcţioneze. Astfel, după „treisprezece ani” de obţinere a ansamblului dorinţelor de primire pentru plăcerea de a primi, punctul din inimă (*) şi conexiunea sa cu Lumina Înconjurătoare se trezesc. Ca şi cum am umfla un balon al dorinţei noastre pentru a atinge punctul nostru prin lumile impure ale ABYA – şi apoi, se trezeşte.

Pâna atunci, el nu ştie care este adăncimea. Desigur, nu putem corecta decât defectele care s-au manifestat, deja, în noi. Şi invers, până ce sunt expuse, de ce apar punctele noastre din inimă ?

Când se obţine dorinţa spirituală intensificată în scopul de a primi, se devorează pentru propria plăcere, toate bogăţiile şi deliciile în următoarea, eterna lume, care este o stăpânire veşnică. Doar dacă aspirăm la unitate vom dezvălui de fapt, cât de răi suntem. Noi încercăm să fim amabili şi gentili, dar, de fiecare dată simţim că suntem de fapt indiferenţi, neglijenţi, nesăbuiţi şi iresponsabili. Uneori, admitem că ne bucură suferinţa altor oameni. Nu-i aşa ?

Este natura noastră, dorinţa noastră egoistă obişnuită cu care ne-am născut şi trăim. Anterior, ea s-a ascuns „în umbră”. Acesta este momentul în care ne străduim să ne unim cu ceilalţi şi să fim gentili cu ei, când începe să se manifeste în noi. Cu toate acestea, nu este spiritualitate, pentru moment, nu este adevărata dăruire, încercăm mereu să o atingem.

Apoi, următorul pas are loc. Înainte de a ajunge la „treisprezece ani”, tot ce am făcut a fost să încercăm să ieşim din egoismul nostru şi să descoperim înclinaţia rea în interiorul nostru, cum se spune, reticenţa noastră de a schimba şi căderile constante într-un egoism mai mare. Cu toate acestea, în acest moment, ne oprim să încercăm şi începem să acţionăm pentru a atinge dăruirea. Aceste acţiuni reflectă măreţia Creatorului pentru noi: eternitate, perfecţiunea universului şi Lumina în sine.

Este momentul în care o dorinţă egoistă, pentru a „trage” totul pentru sine, se trezeşte: „Pot fura eternitatea? Pot conduce?” Acţiunile noastre sunt orientate spre dăruire, absorbind multă Lumină. Este momentul în care ne poticnim.

Este o condiţie „suculentă”, foarte specială. Dorinţa pe care o dobândim în ea aspiră la Lumina Superioară şi este de un miliard de ori mai mare decât tot ceea ce ne-a fost revelat, până acum.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tora, «Exodul», 19: 3-5: Şi Moise s-a suit la Dumnezeu şi Domnul l-a chemat la munte, zicând: Astfel, tu vei vorbi acasă la Iacob şi să spui copiilor Israel: aţi văzut ce am făcut în Egipt şi cum v-am purtat sub aripi de vultur şi v-am adus la Mine.

Acum, dacă vei asculta cuvântul Meu şi vei păzi legământul Meu, atunci vei fi comoara mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu…

 Întrebare: Ce înseamnă „Şi Moise s-a suit la Dumnezeu ?”

Răspuns: Moise este punctul din inimă. Când încep să simt că urc spre atributul de dăruire, spre atributul care mă separă de ego-ul meu şi nu mă identific cu el ci mă plasez impotriva lui, apoi mă ridic puţin deasupra, deasupra pământului, la Muntele Sinai, pe vârful unui munte de ură.

Simt atâta ură reciprocă faţă de toată lumea, încât sunt gata să înrobesc, subjug întreaga lume pentru mine. Cu toate acestea, urc deasupra a tot ceea ce vrea ego-ul meu în orice moment al existenţei mele şi, în funcţie de ascensiunea mea, mă apropii de atributul de dăruire. Atributul absolut de dăruire şi dragoste este Creatorul.

Creatorul nu este o imagine materializată ci, mai degrabă, ceea ce simte o persoană ca un atribut. Deci, las tot ceea ce mă atrage să văd lumea de o manieră diferită, ceea ce înseamnă că las oamenii la poalele muntelui şi urc spre atribute noi, de calitate.

„Secretele cărţii eterne”, kab.tv, 18.02.2013

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi ştim că nu există „aproape” în spiritualitate dar, în acelaşi timp, drumul spiritual este divizat pe niveluri şi fiecare dintre ele ne apropie de perfecţiune. Cum putem combina absolutul cu avansarea spirituală?

Răspuns: La fiecare nivel, la fiecare grad spiritual, fiecare are propria măsură, conform ordinului de realizare al Reshimot (informaţii spirituale). Marele vas general a fost spart în bucăţi şi fiecare piesă are propriile limite, propriile măsuri de conjugare cu ceilalţi, măsura sa de corecţie şi propriile „măsuri de efort”, în termeni absoluţi şi individuali.

De fapt, nu există „aproape” în spiritualitate. Dacă la un nivel dat, voi corectaţi nouă părţi din zece, atunci nu aţi reuşit, încă, să vă corectaţi. Numai după corectarea celor zece părţi terminaţi munca. În acelaşi mod, electronul nu poate exista separat de atom. Atomul este constituit din numeroase particule şi ele trebuie să fie la locul potrivit. Mai târziu, alte forme mai mari şi mai complexe sunt create: molecule, celule şi organisme şi fiecare trebuie să fie în măsură deplină. Chiar şi cea mai mică măsură trebuie să fie întreagă, până la ultima mică particulă.

Întrebare: Pe de o parte, toată lumea trebuie să fie ca un om cu o singură inimă şi, pe de altă parte, se spune că fiecare persoană poate judeca lumea după o scală de merit sau nefavorabil. Cum putem explica aceasta ?

Răspuns: Este imposibil să o explicăm la nivelul nostru. Este imposibil să o percepem cu mintea nostră. Nu sunt legile ordinare ale matematicii care operează aici, conform cărora unu plus unu fac doi. Spiritualitatea are propria matematică.

Întrebare: Ce este o „măsură deplină” ? Care este criteriul de integralitate ?

Răspuns: O măsură completă este un semn de schimbare la toate nivelurile, conform principiului „Am făcut eforturi şi am găsit”. Eu fac mai mult efort şi fac un „salt” spre o nouă stare. Numai după această reacţie ştiu, cu certitudine, că am făcut destul efort. Este imposibil de prezis. Nu există niciun „măsurător”, nicio indicaţie în avans, conform căreia pot judeca reuşita mea.

Deoarece muncim „deasupra raţiunii”, în dăruire şi dăruirea nu poate fi măsurată. Măsurile sunt mereu în dorinţa de a primi. În dăruire, măsura nu poate fi decât în raport cu dezvăluirea şi este mereu în conformitate cu „Am făcut eforturi şi am găsit”. Această „căutare” este controlul final.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 18.04.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce spunem că imaginea lumii acesteia este fictivă şi ireală?

Răspuns: Imaginea lumii care ne apare este fictivă şi ireală, deoarece Creatorul este mereu bun şi binevoitor cu noi. La final creatura va revela dragostea Creatorului în tot. Dar, în acelaşi timp, neavând de ales, El trebuie să se grăbească să ne dezvoltăm şi chiar să ne ameninţe, să ne preseze şi să ne inducă în eroare.

Noi facem acelaşi lucru cu copiii, altfel ei nu se dezvoltă. De aceea Creatorul ne tratează în acelaşi mod. Problema este că noi nu vedem cine are grijă de noi şi noi nu cunoaştem planul creaţiei. De asemenea, un copil nu înţelege ce se întâmplă. El nu realizează că părinţii lui îi oferă exerciţii; pentru el este un simplu joc. Aceasta a fost atunci când mama sau tatăl său încep să pună presiune asupra lui, când el nu le acordă atenţie şi începe să strige că mama este rea!

Nu am auzit niciodată un copil strigând că mama lui este binevoitoare. El ia asta de la sine, deoarece este evident că ea trebuie să-l servească. Dar când brusc, ea face ceva împotriva voinţei lui, el resimte asta. Deci, trebuie să înţelegem să singurul mod de a avansa este prin exerciţii care nu sunt foarte agreabile şi vor fi doar complicate. Totul depinde de pregătirea noastră şi de capacitatea noastră de a le recunoaşte. De fapt, ni se dă un anumit exerciţiu în fiecare moment şi putem fi, constant, într-un proces de clarificare.

Cu toate acestea, o persoană nu face efortul corect şi, dacă stimulii Creatorului se acumulează, în final se vor simţi precum o lovitură puternică. Este ca şi cum ai avea plângeri faţă de cineva, dar te restrângi şi suferi. Acumulezi furie şi frustrare în interiorul tău, în loc de a clarifica uşor şi rapid lucrurile, în momentul în care se produc. Cu toate acestea, în cele din urmă, îţi pierzi răbdarea şi explodezi şi asta se întâmplă dintr-o dată şi pe neaşteptate şi cei din jur nu înţeleg ce se întâmplă.

Deci, este mai bine să nu se ajungă la o astfel de explozie, dar să fii conştient de ceea ce se întâmplă, tot timpul. Asta nu este posibil decât graţie garanţiei reciproce, când toată lumea se gândeşte la asta şi-i face faţă, când toată lumea vrea să se sprijine reciproc. De fapt, noi construim sufletul şi unicul vas general al sufletului. O persoană nu are nimic personal în spiritualitate.

Soluţia nu este decât în conexiune şi aceasta este în relaţie cu ceea ce gândesc despre prieteni şi legătura dintre noi. Este singurul lucru pe care trebuie să-l corectăm, pentru că este modul în care este construit sufletul nostru.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 08.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam „Pacea”: El crede că această lume nu este precum un magazin deschis fără proprietar, dar de fapt, există un proprietar prezent, un om de afaceri, care stă în magazinul său şi cere fiecărui client preţul corect pentru produsele din magazin…

O astfel de persoană este considerată ca cineva care doreşte să împrumute. Astfel, chiar înainte de a întinde mâna să ia din această lume, care este magazinul, o ia ca un împrumut, pentr a plăti preţul.

Întrebare: Ce este împrumutul ?

Răspuns: Împrumutul este o colecţie de forţe, gânduri şi acţiuni, dispuse corect, în scopul de a dărui. Acest „ordin individual” este exact ceea ce aveţi de făcut în starea voastră. Vă oferă tot ceea ce este necesar, un pachet complet.

Cu toate acestea, problema este că aţi părăsit, deja, această stare. Doriţi un „debit”, să furaţi o parte din acest împrumut. Ei bine, se întâmplă de obicei. Anumite organizaţii cer un buget pentru scopuri nobile, apoi se fac altfel de afaceri. Nu acuz pe nimeni, este suficient să tragi o concluzie din această situaţie. Este modul în care se construieşte o persoană.

Este natura noastră şi asta se întâmplă peste tot în lume, în fiecare naţiune. Se întâmplă chiar şi atunci când cineva vorbeşte cu entuziasm, când este sigur că are dreptate, pur şi simplu prin mijloacele aflate la dispoziţia sa. Cu toate acestea, o dorinţă diferită vine cu o utilizare diferită. Este natural, când o persoană primeşte milioane, dorinţele sale se încing.

În general, furtul şi corupţia sunt lucruri naturale, au existat mereu. În trecut, liderii nu aveau nevoie să ia pe cineva în considerare şi făceau ce-şi doreau, dar astăzi, anumite lucruri apar la suprafaţă. Asta chiar dacă încă nu ştim unde să găsim corectarea.

Problema este lipsa unui mediu care vă ghidează şi vă menţine în starea corectă. Dacă mediul este suficient de puternic, veţi utiliza corect un împrumut, care vine ca răspuns la cererea care a fost aprobată. Nu eşti vinovat, pur şi simplu nu eşti conectat la mediul corect, singura alegere care îţi permite să menţii abordarea corectă.

Prin urmare, mai întâi este necesar să construieşti mediul corect. Fără el, nu există nicio şansă. Asta chiar dacă o persoană prezintă o cerere justificată cu adevărat şi primeşte mijloacele corecte. Trece un număr de ani şi se descoperă că are conturi în străinătate sau investiţii imobiliare secrete sau altceva. Şi noi suntem de vină. Nu am investigat toate condiţiile, nu am făcut-o în momentul în care împrumutul a fost aprobat, ci în momentul când a fost primit.

Pe de altă parte, în spiritualitate, nu există erori de acest fel. Dacă nu pregăteşti mediul, cererea ta pur şi simplu nu este aprobată. Poţi să baţi la uşă dar nimeni nu-ţi deschide.

Întrebare: Adică fără prieteni, care garantează pentru mine, nu pot primi împrumutul ?

Răspuns: Exact, pentru că intenţionezi să îl realizezi de la început condiţii improprii.

Întrebare: Asta înseamă că cererea de a obţine un împrumut trebuie să treacă prin grup ?

Răspuns: Da. Vreau atât de mult să-mi ajut prietenii, să-i unesc, să îi consider ca un singur corp, încât trebuie să fac ceva. iari apoi, cu aceasta, să ridic durerea prin intermediul grupului. Nu este vorba de o simplă „tranziţie”, ci mai degrabă disperarea absolută care mă rupe în bucăţi. Sunt ca o mamă care suferă pentru că nu poate hrăni copiii. Cer ajutor pentru asta şi apoiobţin împrumutul.

Cu toate acestea, nu este un împrumut în condiţiile noastre. Creatorul vrea să ajute prietenii, El însuşi. Prin urmare, se vorbeşte aici despre Tora. Eu primesc Lumina care Reformează şi Lumina care umple Kelim. Primesc această condiţie dacă am, cu adevărat, o dorinţă, o dorinţă de a dărui. Mă agit, dar nu ştiu ce să fac. Şi atunci totul va fi aranjat pentru mine: voi avea înţelegere, Kelim, mijloace şi tot ceea ce este necesar.

Întrebare: Aşadar, cum cer? Cui mă adresez ?

Răspuns: Aici este chemarea mea internă. Nu toată lumea este pregătită să-şi exprime arderea, dragostea interioară. Uneori, este opusul. Din exterior, se pare că este dispreţ.

Dragostea nu izbucneşte ca lava unui vulcan. Este opusul. În conformitate cu sursa spirituală, vine mereu cu limitare, ascundere şi modestie. Nu vă aşteptaţi la îmbrăţişări şi sărutări de la prieteni. Focul dragostei în interiorul şi în afara noastră este un ecran şi Lumina Reflectată, adică ceva complet opus. De fapt, ecranul cu Lumina Reflectată sunt construite deasupra dorinţelor egoiste, întunecate şi sumbre ale morţii. De aceea, dragostea este mereu acoperită cu modestie. Ecranul în sine este ascundere.

Deci, revenim la împrumutul de la Creator. Eu primesc puterea de a dărui în grup de la El. Ajut prietenii, îi unesc astfel că se vor alătura din toată inimă şi  simt că Creatorul se va revela în conexiunea dintre ei, cu un surâs, o faţă fericită.

Aceasta este toată realizarea acţiunii. Puterile ei acţionează asupra mea, în interior şi exterior. Construind vasul, eu văd aceste forţe când El este revelat. Deci, ce am făcut de unul singur ? În concluzie, am pregătit un loc pentru această descoperire.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 19.03.2013, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Adolescenții care sunt implicați în educația integrală acționează ca niște adulți, dar, în același timp și ca niște copii. Această linie de demarcație este foarte fină. Care este modul de a interacționa cu ei, dacă schimbarea aceasta de roluri are loc în mod constant?

Răspuns: Aceasta depinde de persoană. Există, desigur, deosebiri în modul în care se maturizează băieții și fetele. Cunoaștem faptul că fetele de dezvoltă și se maturizează mai repede decât băieții, prin urmare vârsta nu se măsoară prin numărul anilor. Cu toate acestea, există băieți care devin responsabili și se maturizează la o vârstă fragedă. Și mai există și aceia răsfățati, care vor să rămână copii, nu vor să-și asume responsabilități și stau pe margine, întotdeauna, atunci când problemele trebuie înfruntate. Această diferență, însă, dispare treptat într-un cerc integral.

Remarcă: Ne este foarte greu, mie și multor altor specialiști, să interacționăm cu ei, pentru că ei au simultan două reacții: aceea a unui adult și aceea a unui copil.

Răspuns: Este ceea ce sunt ei. Încearcă să te pui în locul lor, să vorbești ca și ei (aceasta este o abordare naturală), să stai alături de ei și să le dai dreptate, pe deplin. Apoi vei începe, dintr-o dată, să vezi lumea prin ochii lor, să o simți prin percepția lor și să fii de acord cu ei. Vei fi nevoit să te ridici, de la această vârstă fragedă.

Întrebare: M-am considerat dintotdeauna o persoană progresistă. Acum mă simt ca un înapoiat, în această problemă. Cum pot rămâne tânăr și liber, în interiorul meu?

Răspuns: Stai împreună cu ei, la un seminar, vorbește și gândește așa cum fac ei. Încearcă să interpretezi acest rol. Dintr-o dată, te vei sinți tânăr și vei înțelege că așa ar trebui să fie. Vei absorbi viziunea lor despre lume pentru că, altfel, nu vei fi capabil să faci nimic.

Deasemenea, le poți da mai multă libertate și-i poți lăsa să facă așa cum simt ei că este necesar, cu excepția unui anumit cadru, care trebuie să nu fie încălcat, pentru a se preveni ceea ce este indezirabil: relații sexuale promiscue, droguri, etc.
From a Talk on Integral Upbringing, 4/2/2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Medicina modernă, de astăzi, nu se bazează pe acordul cu natura. Medicina alternativă, cum ar fi cea chinezească sau homeopatia, se bazează pe observarea naturii, pentru a crea un echilibru între om și natură. Dar metodele alternative tratează doar anumite boli.

Răspuns: Echilibrul va vindeca totul. Noi trebuie fie să dăm un impuls corpului, fie să-i dăm senzația unui dezechilibru, pentru ca acesta să se corecteze singur. De fapt, corpul nostru se află sub influența mediilor poluate și a otrăvurilor, astfel încât el nici nu mai detectează vreun dezechilibru în interiorul său sau între el și natură.

Dacă ai lua o persoană, obișnuită cu un mediu ecologic normal și ai aduce-o la condițiile noastre, aceasta ar înnebuni din cauza zgomotului, a mirosurilor și a efectelor dăunătoare ale mediului. Mai mult, dacă-i veți da și mâncare, atunci ar trebui dus la spitalul de urgență. Cu toate acestea, noi existăm în mod normal; acest dezechilibru din noi este compensat constant.

De aceea, toate metodele de tratament naturale sunt foarte greu de aplicat, abia dacă mai funcționează. Pentru a funcționa, este necesar să ne aflăm în mediul potrivit.

Din emisiunea de la KAB TV “Medicina viitorului” 4/7/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→