Principalul lucru este de a păstra adeziunea cu Creatorul. Din acest punct, o persoană începe să vadă toată viaţa sa precum o serie de exerciţii care au scopul să o lege mai mult de Creator. Toate cojile acţionează ca un ajutor împotriva ei şi toate evenimentele pe care le traversează sunt esenţiale, deoarece sunt modul în care ea poate corecta, în funcţie de rădăcinile sufletului, toate defectele lipse de adeziune.

Astfel, o persoană binecuvântează răul, ca şi cum binecuvântează binele şi deci, avansează. Înţelege că tot ceea ce i se întâmplă sunt adevărate cadouri care vin de Sus, de la Creatorul care o vrea mai aproape de El. Astfel, în loc să se simtă furioasă sau supărată, se simte recunoscătoare că foloseşte totul ca un mijloc de a adera la Creator.

Dacă o persoană nu o ia în acest mod, atunci ea începe imediat să activeze alte ecrane de ascundere asupra sa, care o forţează să avanseze în aceeaşi direcţie, dar de o manieră mult mai îndelungată şi mai dificilă. În acest caz, ea va fi echipată cu diferite sub-sisteme care o vor ajuta să reacţioneze corect la întreruperile simţite iniţial şi pe care ea nu putea să le vadă, imediat, ca un mijloc de adeziune. Acum, ea va trece mai multe faze suplimentare astfel că va fi în măsură să vadă asta.

Aparţine mediului, în cazul în care este dispusă să-l vadă sau nu: studiu, grup, participarea la activităţi şi munca cu prietenii. Conform condiţiilor şi mijloacelor care au fost date de Sus, o persoană trebuie să rezolve problema, este obstacolul care pare să vină între ea şi Creator, ca şi cum Faraonul apare între ei.

Dacă o persoană se pregăteşte corect prin mediu, studiu şi susţinerea grupului, ea poate rezolva această problemă în mod corect. Deoarece ea poate găsi soluţia în acelaşi loc în care s-a pregătit cu mediul. Cu toate acestea, dacă nu pregăteşte acest loc, obstacolele o împing. Ea nu poate rezista presiunii tuturor invitaţiilor pe care le-a primit de Sus, pentru a consolida legătura şi contrarul se produce. Forţa care vine să o trezească nu este resimţită ca o goarnă pentru adeziune, ci ca o întrerupere.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Fiind într-o stare de Katnut (micime), la un anumit nivel este deja considerat ca având un picior pe acest nivel următor. Va veni o vreme când vei crește și vei fi într-o stare de măreție. Adică, ești deja numit cu numele acelui nivel mare. Există o mare diferență între a fi un pui și a fi un copil, o mică ființă umană.

Într-o stare de micime este auto-anulare și concesie – te limitezi în mod conștient. În lumea noastră, un copil mic nu știe ce vase va avea când va crește. În același timp, el de joacă cu jucării, cu o mașină de jucărie. Visul nepotului meu mai mic este să fie șoferul unui camion de gunoi, deoarece el vede acest camion mare frumos, care face atât de mult zgomot; el nu știe încă care va fi nivelul său viitor, sau ce-și va dori când va crește.

În spiritualitate, atunci când te afli într-o stare de micime, nu știi nivelul în sine, dar știi deja vasele tale, deoarece va trebui să efectuezi o restricție asupra lor. Este din cauză că o stare de micime este parte a unui întreg nivel, iar tu trebuie să-ți limitezi AHP-ul. Nu știi încă ce înseamnă să fii mare la acest nivel deoarece nu l-ai atins, dar deja îți imaginezi cum va fi;  îi înțelegi vasele, iar acest lucru îți oferă puterea de a efectua o restricție și de a te limita.

Te anulezi înaintea celui superior, ceea ce înseamnă că ești deja gata să renunți la tot ceea ce ai acum și să rămâi în „credința deasupra rațiunii”, în scopul de a te asemăna celui superior în viitor. O faci de dragul viitorului! Aici se formează o legătură între cele două niveluri: Fiind intr-o stare de micime, îmbraci GE al tău în AHP al celui superior. Vrei să fii ca AHP al celui superior și astfel îți limitezi propriul AHP, vasele tale de primire, iar pentru asta ai nevoie de o mare putere de a le depăși.

O stare de micime nu este doar o copilărie care este liberă de griji, atunci când nu este nevoie să „te stresezi” pentru nimic, ci de fapt o stare care necesită mult curaj și depășire. Trebuie să te simți întreg în fiecare stare: Nu-ți folosești AHP-ul, dar aceste vase sunt familiare pentru tine și tu știi unde te duci. În caz contrar, munca ta nu ar fi completă și nu ai fi în măsură să te anulezi.

Vezi pe cel superior și înțelegi că este posibil să aderi la El acum, ca un copil la un adult, la început chiar și ca un singur punct de la care începe aderența. Renunți la tot ce ai avut. Ibur (concepția), începe de la cele trei zile de asimilare a spermei, care simbolizează anularea ta în toate cele trei linii.

În primul rând, în linia de stânga, rămâi alipit de cel superior în măsura în care ego-ul tău îți este revelat, deși tu descoperi acolo că nu ești de acord cu el în nici un fel! După ce ai făcut acest lucru și ai aderat la cel superior, lucrurile devin mai dificile: Lumina vine și vrea să te umple cu toate plăcerile și să-ți ofere întreaga lume, de la un capăt la celălalt. Dar refuzi să accepți toate acestea și dorești doar să fii în adeziune cu cel superior! Aceasta este linia dreapta.

Apoi vine linia de mijloc, și astfel tot acest timp este numit „cele trei zile de asimilare a spermei.” Adică, ai atât atingerea Creatorului cât și recunoașterea Lui, tot ceea ce-ți dorești în El. Cu toate acestea, nu dorești să primești nimic: nici realizare, nici înțelegere. Vrei doar adeziune cu cel superior, și-ți dorești să nu primești nici un auto-beneficiu din această adeziune, nimic, niciodată! Aceasta se numește a treia zi de asimilare a spermei, după care embrionul începe să se dezvolte.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 23/04/13, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că atunci când o persoană „iese din sine”, din ego-ul său, ea plutește deasupra stărilor sale, deasupra bolilor sale. Se simte diferit. Cum poate cineva explica unei persoane semnificația „ieșirii din sine?”

Răspuns: Este cunoscut faptul că în orice stare este o persoană, totul depinde de starea sa emoțională, de modul său de gândire. Toate informațiile, rele sau bune, pot provoca o agravare sau ameliorare a stării cuiva. Acest lucru înseamnă că o persoană este o ființă spirituală, în sensul că ea se simte în conformitate cu spiritul din ea.

Prin urmare, sarcina noastră principală este să obținem hrana externă corectă de la mediul din jurul nostru și să înțelegem că trebuie să căutăm după această hrană în noi și în afara noastră. Apoi, vom fi mereu în topul sănătății.

Din emisiunea KabTV „Medicina viitorului” 7/04/13

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil ca grupul să nu dea unei persoane susţinerea de care are nevoie ?

Răspuns: Grupul dă unei persoane susţinerea de care ea are nevoie, conform a ceea ce ea poate simţi. Întrebarea este dacă ea este suficient de sensibilă pentru a simţi această susţinere. Poate că ea nu este conectată la grup, nu contează ce se întămplă, ea trăieşte propria viaţă. Vine la cursuri, studiu şi se întoarce acasă. Poate reveni la lecţii după câteva zile, atunci când nu are altceva de făcut. Nu-i pasă de ceea ce se întâmplă în grup. Nu dezvoltă sensibilitatea interioară de a simţi un răspuns, o impresie, o inspiraţie. Vine, pur şi simplu, din când în când, la cursuri. În acest fel, nu va recepţiona nimic de la grup.

Grupul este un vas, un mijloc de a adera la Superior, modul în care embrionul aderă la uterul mamei, placenta prin care o persoană aderă la Creator. În acelaşi timp, este doar sub forma unui embrion, iar grupul este toată lumea lui, ca burta unei mame. Cu toate acestea, mai târziu, primeşte forma lumii întregi.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→