Întrebare: De ce anumite grupuri reuşesc să ofere prietenilor lor o susţinere puternică şi protecţia contra influenţelor exterioare, în timp ce alte grupuri găsesc că este dificil să o facă ? Asupra cărui lucru trebuie să ne concentrăm pentru a consolida grupul?

Răspuns: Principalul lucru care ne ucide este rutina. Unei persoane îi place să calculeze ce a câştigat la sfârşitul fiecărei zile, atunci când revine de la muncă. Trebuie să înţelegem cum creşte interesul nostru, dacă pot să adaug lucruri şi să fiu fericit în cazul în care nu aş vedea salariul în vasele mele de recepţie.

Totuşi, nu pot evalua şi preţui profitul pe care l-am făcut, munca ce a fost făcută şi eforturile care au fost făcute în cursul zilei. Nu obţin niciun interes personal, dar ajut la corectarea lumii şi prin ea, am ajutat Creatorul. Acesta este rezultatul care ar trebui preţuit în mod constant şi astfel mediul trebuie să mă susţină.

Dacă o persoană nu înţelege că are nevoie de un grup puternic pentru asta şi nu cere o susţinere de la el, nu poate avansa deoarece nu are combustibil. Trebuie să verificăm asta şi, în consecinţă, să vedem dacă simţim destulă energie şi motivaţie.

Ar trebui să stabilim un mediu prin puterile noastre colective şi să nu aşteptăm ca altcineva să o facă pentru noi. Suntem norocoşi de a avea şansa să studiem, să avem cărţi, intenţia corectă şi un profesor. Trebuie să le utilizăm pe toate cât mai repede posibil!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este cel mai important criteriu pe care să îl folosesc pentru a verifica la ce fel de prieteni trebuie să ader?

Răspuns: Ar trebui să te apropii de aceia care iau parte constant la lecţii, se angajează în diseminare şi iau parte la îndatoriri. Aceşti oameni pot fi un model pentru mine chiar prin comportamentul exterior şi prin acţiunile lor corporale. De aceea, vreau să ader la ei.

Nu contează care este caracterul persoanei şi ce tip de muncă face în grup. Ce este important este că ca vine în fiecare zi şi ia parte la tot. Este cel mai bine să aderi la asemenea oameni, care nu stau în grup datorită atributelor lor speciale ci îi sunt loiali şi îi dăruiesc grupului toate puterile lor.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 30.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este atât de special în iubirea prietenilor, de îmi permite să acopăr toate păcatele?

Răspuns: Dragostea prietenilor acoperă toate păcatele. La urma urmei, dacă muncim la conexiunea scânteilor în grup, atunci toate celelalte dorinţe merg în Lumina iubirii, în ciuda faptului că ei sunt opuşi, într-o asemenea măsură încât se urăsc cu adevărat. Această Lumină vine asupra noastră de Sus, de la un nivel superior, atunci când ne acoperă precum o pătură, umbrelă, Sukkah (adăpost) de pace şi ne obligă pe toţi să ne unim, chiar dacă în interior rămânem foarte diferiţi.

Întrebare: Îmi aleg prietenul o singură dată sau din nou, în fiecare zi ?

Răspuns: Nu aleg conform criteriilor corporale. În acelaşi timp, nu ştim de ce am fost aduşi de sus într-un grup, el şi cu mine. Aceasta depinde de rădăcina sufletului, de sentinţa sufletului, de care vom afla mai târziu. Dar, deoarece noi suntem în grup, trebuie să ne achităm de liberul arbitru şi să ne conectăm la un sistem, la un grup. Alegerea unui prieten înseamnă să-i fii credincios, în ciuda repulsiei şi îndoielii.

Nu ar trebui să simt o diferenţă între mine şi el. În fiecare moment, gândul şi dorinţa se schimbă în mine, eu trebuie să il aleg pe el exact în acelaşi mod, mă examinez pe mine şi pe el, de asemenea.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 22.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Întrebare: Ieri aţi vorbit despre Avram care a descoperit înţelepciunea Cabala prin introspecţie. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Întreaga realitate se găseşte într-o persoană. Mai mult, realitatea nu există de fapt, există o fotografie a ei pe care o dezvolt în interiorul meu. Se simte în vase, în dorinţele mele, printr-un senzor, prin cadrele interne ale unui film fotografic care reflectă reacţiile Luminii Superioare ce descriu lipsa mea de echivalenţă de formă cu Ea.

O „rază” de Lumină simplă albă este trimisă spre mine, dar sunt făcut din 613 dorinţe diferite, atribute ce formează un tablou colorat, tridimensional al lumii umplute de sunet, miresme şi alte lucruri pe care le pot atinge pe fundalul luminii albe. Cu alte cuvinte, „desenez” efectiv sau concep lumea în care trăiesc.

Totuşi, conform percepţiei realităţii, totul depinde de atributele mele şi nu de ale altcuiva. Se pare că, dacă mă schimb, lumea se va schimba. Asta putem face prin introspecţie, când înţeleg că pot schimba lumea prin schimbările pe care le fac în mine. Deci, cum mă pot schimba ? Nu pot să o fac de unul singur. Am doar o senzaţie neplăcută în realitatea actuală şi nu pot să mă trag singur de păr să ies din mlaştină. De fapt, chiar şi gândurile cu privire la schimbare fac parte din această mlaştină.

Este exact locul unde spargerea mă ajută. În realitatea mea fictivă, există oameni în jurul meu care-mi spun:”ştii, ne gândim şi noi la acest subiect.” Eu văd că alte părţi din natura, mineral, vegetal, animal şi vorbitor sunt conduse de un mecanism general, dar imaginaţia mea atrage oamenii care au acelaşi vector ca şi mine şi asta-mi permite să practic şi să mă manifest. Acum, mă pot vedea de alături. Pot să lucrez cu ei aşa cum lucrez cu mine, precum o imagine exterioară mie. Când lucrez cu ei, descopăr că acest joc este foarte creativ. Relaţia cu imaginea prietenilor mă ajută să avansez prin achiziţionarea unei noi percepţii, un sentiment nou. Nu dezvoltă atributele mele vechi, nu se adaugă la sentimentele şi gândurile precedente, ci dezvoltă noi atribute calitative în mine, atribute pe care nu le aveam înainte.

De exemplu, o percepţie multidimensională sau ridicarea deasupra noţiunii timpului: înainte, puteam vedea trecutul, prezentul şi viitorul şi acum, încetez să simt timpul. Mişcările externe dispar şi percep totul în interior şi le conectez cu mişcările interne. Eu schimb şi în consecinţă, resimt schimbările pe fondul luminii albe. Dacă lucrez cu imaginea prietenilor pe care o văd în acest mod, înţeleg că este adevărat că sunt reprezentaţi de imaginaţia mea, dar atitudinea corectă faţă de ei îmi permite să primesc unul din mijloacele speciale pentru schimbările interne. Graţie eforturilor comune cu aceste imagini, atribui o oarecare independenţă – în măsura în care vreau să fiu independent. În cele din urmă, când mă joc cu ei în acest mod, primesc percepţia care mă face să ies din imaginea actuală ce este desenată pe ecranul conştiinţei mele, spre o nouă realitate.

A treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→