Întrebare: Cu dictatori care au sosit la putere ca Hitler, este clar că vor acţiona precum educatorii pentru a salva societatea.

Răspuns: Hitler nu a fost dictator. El a ajuns la putere prin alegeri democratice. Oamenii l-au ales. Prin urmare, este imposibil să spunem că a cucerit guvernul prin putere aşa cum s-a făcut, să spunem, în Rusia sau alte ţări. În plus, Germania nu este o ţară care poate fi cucerită prin forţă militară. Aceasta a fost făcută graţie puterii de convingere.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că înţelepţii care au nevoie să ajungă la putere acum, trebuie să convingă oamenii ?

Răspuns: Ei nu au nevoie să convingă, ci mai degrabă să educe, să explice unei persoane sensul vieţii. Persuasiunea nu este posibilă decât dacă acţionează la nivel bestial. Hitler a realizat exact acest lucru: el a pus presiune pe instinctele bestiale ale poporului german. Acelaşi lucru poate fi făcut cu oricare alt grup de persoane, deoarece cu toţii sunt ferm convinşi că „suntem unici” şi această înclinaţie spre unicitate poate fi ridicată la rang de fascism, nazism, adică oamenii pot fi reuniţi prin asta şi pot fi dirijaţi împotriva altora.

În societatea integrală, o nouă paradigmă spre care avansăm este complet diferită: umanitatea în general, integralitatea completă, similitudinea cu natura ca un singur sistem, un echilibru între noi şi natură unde fiecare are locul său, astfel încât să ridice umanitatea, să ajute pe toată lumea „să iasă din sine”. Această ieşire va fi simţită de fiecare precum achiziţia unei noi metode de existenţă, în care o persoană începe să simtă viaţa în afara ei însăşi, şi nu în interiorul ei. Mai precis, aceasta este ceea ce înţeleptul, şeful noii lumi, difuzează, promovează şi astfel, aceasta poate fi absolut diferenţiată de ceea ce toţi conducătorii şi dictatorii au făcut înaintea lui.

Programul kab.tv, „De-a lungul timpului”, 17.03.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi vedem, deja, în experienţa obişnuită a acestei vieţi, că fiinţa umană nu se schimbă. Toate calităţile pe care le are la naştere rămân în om pe viaţă, doar se ajustează uşor în funcţie de înţelegerea acelora care sunt mai utile şi celor care nu sunt. În esenţă, aşa cum s-a născut, va trăi şi muri.

Nimic nu poate să ne schimbe şi nici societatea nu-şi fixează obiectivul de a schimba fiinţa umană, ştiind că nu există mijloace. Schimbarea nu este posibilă decât dacă o persoană are calităţi speciale ce se pot schimba şi aceste proprietăţi nu sunt din această lume. Sunt proprietăţi spirituale de la care am doar gene mici, informative. Mai mult, îmi atribui un mijloc pentru realizarea acestor gene; modul în care pot atrage Lumina asupra genelor mele spirituale, care graţie Luminii, se pot dezvolta şi realiza în mod corect. Astfel, îmi doresc să am proprietăţi spirituale în plus faţă de corpul meu fizic şi de organele sale senzoriale prin care mă simt pe mine, resimt mediul şi lumea întreagă şi pot avea sentimentul că sunt în viaţă şi că exist.

Astfel, de la genele mele spirituale, datorită Luminii care Reformează, pot să dau naştere corpului meu spiritual şi pot să-l dezvolt până când simt un mediu spiritual şi viaţă spirituală în el. Aceasta este o altă realitate superioară, mai mare, în plus faţă de această lume în care exist acum, independent de voinţa mea. Toate aceasta dezvoltare se derulează numai prin credinţa deasupra raţiunii, deoarece opinia mea va fi mereu bazată pe interesul meu egoist şi egoismul meu nu va aproba niciodată o dezvoltare spirituală.

Acest lucru nu este posibil decât dacă mă ridic deasupra raţiunii, înţelegând că nu există alegere, şi societatea trebuie să mă ridice prin studiu şi instrucţiunile profesorului. În final, încep să ascult sfaturile, Lumina Înconjurătoare îmi dă, gradual, capacitatea de a auzi. De aceea, sunt pregătit să mă înclin, să-mi pliez ego-ul, impulsurile corporale şi să încep să lucrez contra lor.

Apoi, trebuie să mă justific pe mine: Pentru ce fac asta? Simplele discuţii frumoase nu ajută aici. Trebuie să dezvolt dorinţa mea care atrage Lumina la sine. De aceea, depind în totalitate de mediul care-mi poate da o dorinţă suplimentară. În măsura în care pot să mă înclin şi să mă micşorez faţă de mediu – precum un copil ce ascultă cu devotament adulţii, să restrâng şi să ajustez mândria – în aceeaşi măsură voi fi capabil să obţin valori mai ridicate din partea lui.

Pentru realizarea lor, am nevoie de Lumina care Reformează şi astfel, voi fi în măsură să avansez. Toată această muncă împotriva propriei naturi, dorinţa egoistă a unei persoane, este numită acţiunile deasupra raţiunii. Pentru moment, acestea sunt acţiuni corporale în grup şi apoi, voi începe să acţionez în acest mod, în spiritualitate.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→