Întrebare: Mi se pare că am lucrat ca într-un grup de zece, în micul nostru grup, de mult timp, deoarece ne-am anulat în faţa celuilalt. Care este cel mai bun mod de a o face?

Răspuns: Cred că trebuie să ne anulăm mereu – un grup trebuie să se simtă ca un întreg. Fără a ajunge la „unu” în loc de „doi”, fără să ne unim într-un întreg, nu vom simţi nici cea mai mică lumină spirituală, deoarece ea se manifestă în unitate. Grupul de zece trebuie să se unească în „unul”, de la „noi” la „unul”.

Din Lecţia virtuală, 02.06.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poate face ca o inimă să fie mai sensibilă la Lumina care Reformează?

Răspuns: Doar Lumina care Reformează poate face o inimă mai sensibilă. Nimic altceva nu funcţionează asupra inimii sau nu o face să avanseze spre corectare. Inima este o dorinţă care răspunde la Lumina care o influenţează. Chiar şi dorinţele noastre corporale pentru somn sau hrană sunt rezultatul influenţei Luminii care excită vasele. Suntem într-o mare de Lumină care este într-o infinită frecvenţă de vibraţie. Este ceea ce numim „repaus absolut” cu privire la Creator, pentru că toate acţiunile Sale nu vizează decât corectarea şi acest obiectiv nu se schimbă niciodată.

Totul este condus conform unui plan şi, prin urmare, este numit repaus absolut deoarece realizează avansarea întregii creaţii spre bine şi tinde spre binele maxim, tot timpul. Astfel, spunem că Lumina este în stare de repaus absolut deşi efectuează acţiuni fără sfârşit. Ea corectează şi repară în permanenţă ceva, dar pentru Lumină, este repaus. Dacă iubiţi pe cineva, fiecare ocazie de a face ceva bun pentru persoana iubită este plăcere pură şi pentru voi, o stare de repaus. Creatorul poate să ne dea bunătate tot timpul şi este, prin urmare, în stare de repaus absolut.

Totul se face prin Lumină. Lumina vă agită şi vrea să reacţionaţi tot timpul. Atunci când începeţi să-i răspundeţi, vă puteţi aştepta să acţionaţi împreună. Veţi fi precum un cuplu, ca un cal şi căţăreţul lui, resimţind amândoi această interioritate.

Din partea noastră, trebuie să avem o lipsă pentru a semăna cu partea superioară, pentru a adera la El şi a coopera cu El. El va evoca lipsa în voi, va verifica răspunsul vostru şi va continua să suscite o nouă lipsă, şi aşa mai departe. Trebuie să ştiţi cum, cu ajutorul mediului, puteţi dezvolta sensibilitatea vostră înspre ceea ce se întâmplă în voi.

Partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.05.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Rabash „Omul ar trebui să vândă mereu grinzi din casa lui”: Fiecare dintre ei are o scânteie de iubire pentru ceilalţi, dar scânteia nu poate aprinde lumina dragostei pentru a străluci în fiecare, astfel ei au fost de acord că prin unire, scânteile vor deveni o flacără mare.

Prin urmare acum, când îi observă, ar trebui să învingă şi să spună: „Aşa cum toţi au fost un singur gând, că trebuie să meargă pe drumul iubirii pentru alţii când societatea a fost înfiinţată, aşa este şi acum”. Şi când fiecare judecă prietenul favorabil, toate scânteile se aprind mai mult şi, din nou există o mare flacără. Scopul creaţiei este de a atinge forţa conexiunii, forţa dragostei în care fiecare resimte deficienţele celuilalt şi le umple. Dar este imposibil să o faci singur, deoarece o persoană nu are putere pentru asta. Există numai o mică scânteie în ea, care o împinge spre scop şi nu înţelege spre ce este atrasă şi de ce.

De aceea, trebuie să ne conectăm, astfel că toată lumea va primi puterea conexiunii spirituale: puterea voinţei colective, puterea conectării inimilor, puterea iubirii. De aceea venim în această lume în care ne conectăm fizic prin corpurile noastre, prin diferite acţiuni exterioare. Aceste acţiuni fizice atrag Lumina care Reformează asupra noastră şi ele conectează micile noastre scântei într-o flacără mare generală.

Fiecare primeşte această forţă generală şi astfel o putem simţi şi utiliza. Această lumină ne obligă să reunim toate scânteile noastre spirituale şi să fim înclinaţi spre dăruire mutuală. Apoi, prin forţa generală de dăruire care este acum în fiecare dintre noi, putem deja să lucrăm şi să realizăm acţiuni spirituale de dăruire şi să urcăm.

Se pare că, utilizând corpul nostru fizic şi munca corporală care este rezultatul intenţiilor egoiste, atragem Lumina Înconjurătoare care uneşte scânteile într-una singură, într-o flacără, care devine forţa generală a dăruirii, dragostea şi conexiunea. Apoi, fiecare primeşte această forţă. Nu trebuie divizată ca prada, ci mai degrabă, utilizată în acelaşi timp, fiind în mijloc, în sânul său ca un tot, ca un grup de zece de exemplu. Apoi, toată lumea poate utiliza această forţă şi apoi, să înceapă să efectueze acţiuni spirituale şi nu corporale.

Prima etapă se numeşte faza de pregătire şi a doua etapă este deja, stadiul de corectare: „A primi pentru a dărui” la început, şi apoi „a dărui pentru a dărui”.

O persoană care nu lucrează în scopul de a se uni cu prietenii într-un grup de zece, nu utilizează cu adevărat, singurele mijloace de a atinge spiritualitatea, ceea ce înseamnă că ea nu este în stadiul de pregătire. Faza de pregătire este atunci când utilizăm toate mijloacele care ne-au fost date în această lume, pe plan corporal, în scopul de a obţine forţa de dăruire, forţa conexiunii.

Faza de pregătire nu va fi terminată până când grupul de zece nu se va umple şi nu va deveni ca un singur om prin Lumina care Reformează. În momentul în care ne conectăm şi dobândim forţa generală a conexiunii care este suficientă pentru a satisface acţiuni de dăruire, înseamnă că vom merge dincolo de Machsom (barieră), frontiera lumii spirituale.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 29.05.2013

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→