Opinie (Philip Stephens, editor asociat la Financial Times) “Globalizarea a întărit legăturile interdependenței economice. Amenințările la adresa națiunilor au un caracter evident internațional – de la schimbarea climatului, la pandemii, de la terorism, la proliferarea armelor neconvenționale și până la migrația în masă. Capitalul mobil, lanțurile de retail trans-frontaliere și conexiunile epocii digitale extrag puterea de la statele individuale. Calea către redobândirea autorității pierdute, este  acțiunea concertată.

“Tonul s-a schimbat. Au început să se ridice noi puteri, care refuză să adopte un sistem bazat pe reguli – cu atât mai mult cu cât aceste reguli au fost, în cea mai mare parte, dictate de puterile actuale. În ceea ce privește SUA, ea se retrage din poziția de polițist global. Chiar și Europa post-modernistă, unde salvarea euro necesită un nou salt către integrare, se luptă cu tensiuni între factorul național și cel supra-național.

“Dar SUA puse la încercare de o Chină în creștere și obstrucționate de o Rusie ursuză, au epuizat internaționalismul.

“Momentul unipolar a făcut loc epocii superputerii auto-suficiente. Mai mult decât oricare altă țară, SUA are geografia, resursele naturale și economia care îi permit să se izoleze. Ea preferă acum coalițiile benevole, în fața planurilor de anvergură, multilaterale.

“În Europa, lucrurile sunt mai complexe. Cele 17 națiuni ale euro-zonei sunt dedicate scopului cedării unei părți mai mari a suveranității lor, cu toate acestea, criza euro a deșteptat multe stafii naționaliste.

“Această interdependență este o realitate inevitabilă atât pentru statele mari, cât și pentru cele mici. Poate că s-a schimbat dispoziția națională, dar realitățile globalizării, nu. În orice caz, s-a accelerat transformarea puterii statale într-una a actorilor non-statali.

“Fiind un continent îmbătrânit, cu o contribuție în declin rapid la produsul mondial, Europa trebuie să acționeze unitar, pentru a-și susține valorile și interesele.

“La final rămânem cu paradoxul că, în lumea actuală, suveranitatea statală este extrem de apreciată, dar, când este corect definită, ca abilitatea de a acționa, din ce în ce mai ineficientă. Statele împărtășesc un interes inevitabil în înlocuirea ordinii vechi cu noi aranjamente, care recunosc interesul mutual, în egală măsură cu  cel național.”

 Comentariul: Doar prin corectarea naturii umane și a relațiilor dintre noi, putem îndeplini toate necesitățile societății moderne și pe cele ale naturii. Aceste două contrarii pot fi conectate doar mai presus de natura noastră, chiar dacă acest lucru pare irealizabil, deoarece, este pentru prima dată când umanitatea se află în tranziție conștientă, de la nivelul animal (natural, egoist) al existenței, la cel uman – comportamentul altruist conștient.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Al doilea principiu al relaţiilor dintre cuplurile căsătorite, spune: „Fiecare partener trebuie să ridice tot timpul spiritul, buna dispoziţie a celuilalt”. Orice om întâmpină cu bucurie oportunitatea de a-şi ridica buna dispoziţie. Iar în aceste circumstanţe, trebuie să te vezi mai mult decât un partener, trebuie să te vezi ca o mamă care are grijă de bunăstarea copilului său.

Adică să vă străduiţi să fiţi pe placul celuilalt, să îi creşteţi buna dispoziţie, să fiţi îngrijorat ca lucrurile să fie bune pentru el, să încercaţi să îi aduceţi ceea ce iubeşte, să îi pregătiţi şi să îi aranjaţi lucrurile. Şi trebuie să arăt că fac asta în special de dragul soţiei, căreia vreau să îi dăruiesc plăcere. Îi dau un exemplu de comportament pe care aş vrea să îl văd şi eu de la ea, în relaţie cu mine.

Asta vorbind de cuplurile căsătorite care învaţă să construiască relaţii corecte. Înţelegem că suntem doi egoiştii care trebuie să corecteze condiţia familiei noastre. De aceea, fiecare arată un exemplu diferit şi are privilegiul să îi amintească celuilalt cum trebuie să se comporte.

Împreună cu asta, este foarte important să ne ridicăm spiritul, dispoziţia, unul celuilalt, pentru că vrem să construim o conexiune între noi! Altfel, într-o dispoziţie proastă, nu este pregătit să se conecteze cu ceilalţi.

Dacă partenerul se află într-o astfel de stare de depresie, nu este posibil să îl faci fericit cu nimic, ci este necesar să cobori la proasta lui dispoziţie, să împarţi cu el grijile acestuia, să încerci să vezi totul prin ochii lui, să fii de acord cu problema lui şi să îi găseşti justificare sută la sută! Iar după ce simţi că te afli şi tu în aceeaşi dispoziţie, în aceeaşi furie împărtăşită, încearcă să îl scoţi de acolo. Pentru că fără această conexiune este imposibil să scoţi o persoană din cădere; este necesar ca mai întâi să o poţi apuca de undeva.

Iar dacă încerci să îţi faci partenerul să fie vesel în această stare proastă, atunci asta duce la crearea unui efect opus, iar optimismul tău va atrage în partener o şi mai mare furie, pentru că tu te afli în stare opusă faţă de el. Mai întâi, trebuie să realizezi o conexiune, solidaritate, să vă simţiţi unul pe celălalt şi numai după aceea, gradual, foarte încet, să începi să îi ridici spiritul; aceasta va fi abordarea psihologică corectă.

Fiecare stare trebuie să fie exploatată pentru munca anulării de sine. De exemplu, ajungi acasă şi vezi că papucii tăi nu sunt la locul lor, aşa că eşti fericit pentru că ai oportunitatea să te ridici deasupra mâniei şi că ai primit material cu care poţi lucra. Ştii că vei beneficia din asta şi că vei goli o zonă din tine pentru o conexiune şi mai adâncă.

Omul trebuie să găsească compensaţie pentru concesiile sale, astfel încât să simtă că merită să facă aceste concesii, pentru că astfel vă câştiga iubire, o bună conexiune şi chiar ceva mai înalt! În aceste sentimente, apare deodată ceva unic, care ridică relaţie de la nivelul de animal la nivelul uman şi înţelege că a meritat.

Întrebare: Şi dacă ajung acasă şi văd că soţia este înconjurată de nori de furtună? Soţia este într-o dispoziţie proastă iar eu sunt teribil de furios, sun infectat de o stare foarte proastă. Ce ar trebui făcut în aceste circumstanţă?

Răspuns: Du-te şi caută buna dispoziţie la fel cum îţi cauţi papucii! Caută modalităţi de a a-i îmbunătăţii dispoziţia ei şi a ta. Acum trebuie să devii un psiholog în ceea ce o priveşte pe soţia ta şi să cauţi o abordare ştiinţifică, constructivă şi blândă, să construieşti o asemenea conexiunea cu ea, care să o scoată din disperare şi furie şi care să o ridice la un alt nivel al relaţiei de viaţă. Acum, lucrezi ca un adevărat psihoterapeut.

Şi, faţă de  un psiholog extern ai chiar instrumente mai puternice de influenţă, pentru că tu te poţi apropia de soţie, o poţi îmbrăţişa, o poţi întreba ce s-a întâmplat. Mai întâi, îmbrăţişeaz-o, asta va dezgheţa totul imediat. Asta este la fel ca tot ce aduce plăcere şi sentimentul unui sprijin în viaţă unui om.

Întreaga metodă a relaţiilor familiale este sprijinită de concesii iar conexiunea care este realizată cu ele, prin depăşirea egoului, astfel încât „iubirea acoperă toate păcatele” prin ajutarea celuilalt, dând un exemplu a cum să se conecteze înapoi cu tine. Tot ce este necesar se află în aceste cuvinte, nu mai am nimic ce să adaug.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 01.08.2012

Filed under: Educatie integrala - Niciun comentariu→

Din știrile zilei (de la BBC News) “Aproape 200.000 de-a lungul străzilor celor mai mari orașe din Brazilia, protestând împotriva costurilor în creștere ale transportului în comun precum și împotriva cheltuielilor impuse de organizarea Cupei Mondiale 2014.

“‘De mulți ani deja, guvernul a alimentat corupția, oamenii manifestând de fapt împotriva sistemului’, a spus Graciela Cacador agenției de știri Reuters.

“Alții se plâng de imensele sume de bani cheltuite pentru găzduirea Cupei Mondiale 2014 și a Olimpiadei 2016, în loc să se investească mai mult în sănătate și educație.

“Acesta este un glas comun care strigă  Nu suntem mulțumiți!, a spus Maria Claudia Cardoso, agenției de știri Associated Press.

Nu avem destule școli pentru copii. Spitalele noastre sunt într-o situație deplorabilă. Corupția înflorește. Aceste proteste vor face istorie și le vor deschide ochii politicienilor, asupra faptului că ne-am săturat,’ a spus aceasta.

“‘Avem nevoie de o educație mai bună, de spitale și de siguranță, nu de cheltuieli de miliarde pentru Cupa Mondială’ a afirmat o mamă, participantă la marșul din Sao Paulo, împreună cu fiica ei.”

Comentariul meu: “Fără pâine, nici Tora.” Când nivelul veniturilor familiale scad sub costul minim al traiului, în capetele oamenilor se aprinde ”beculețul roșu”, ei vor să supraviețuiască și nu să se distreze. Dar structura statului modern nu va fi capabilă să creeze un sitem de distribuție, care să garanteze acoperirea acestui cost. Nimeni nu este pregătit în acest scop, dacă nu are o educație integrală: nici oficialii, cei care dau și nici cetățenii, cei care primesc.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→