Monthly Archives: iunie 2013

O grădiniță ne poate hrăni pe toți

Știrile zilei (din Next Big Future) “Procesul Pronutria este mai eficient decât agricultura și creșterea vitelor așa cum sunt ele astăzi, producând hrană de o calitate nutrivită maximă, cu o eficiență de până la 1000 de ori mai mare şi un impact minim asupra mediului înconjurător.

“Creşterea vitelor ocupă 45% din suprafaţa planetei şi contribuie la efectul de seră produs de emisia de gaze într-o măsură mai mare decât automobilele, avioanele și tot restul mijloacelor de transport la un loc. Nici măcar îmbunătățirile aduse de recoltele GMO (organismele modificate genetic) la actualele tehnologii, vechi de 10000 de ani, nu pot satisface cererea în creștere pentru hrană…

“Inovația adusă de tehnologia Pronutria constă în descoperirea faptului că se poate optimiza funcționarea celulelor fotosintetice, pentru a permite producția continuă și ultra-eficientă a proteinelor, lipidelor, zaharurilor și vitaminelor esențiale, folosind doar lumina soarelui, bioxid de carbon, azot și apă dulce sau sărată.“

Comentariul meu: Criza a apărut în țările în care populația are suficientă hrană și, în general, nu este subnutrită! Este posibilă rezolvarea tuturor problemelor moderne, cu ajutorul tehnologiei, dar ele nu se pot rezolva practic, până când nu corectăm ființa umană, astfel încât să nu mai dorim să-i suprimăm pe ceilalți, ci, din contră, să vrem să-i ajutăm, la fel ca pe copiii noștri.

Mai înainte ca natura egoistă a omului (proprietatea de a-i elimina pe ceilalți) să fie schimbată, criza confruntării dintre om și natură (caracteristica de dragoste și dăruire) va crește, în continuare. Această criză, fiind generală, nu ne va permite să ne rezolvăm nici măcar una dintre  problemele noastre. De exemplu, deși există o abundență generală de hrană, în lume, jumătate din omenire va muri de foame.

«Aminteşte-ţi de ziua de Sabat »

Biblia, Exodul, Jethro, 20, 8-11: Aminteşte-ţi de ziua de Sabat ca să o sfinţeşti: Şase zile vei munci şi vei face toate reburile tale; dar a şaptea zi este Sabatul pentru Domnul, Dumnezeul tău; nu vei efectua nicio muncă, tu, fiul tău, fiica ta, robul şi roaba ta, vitele tale, străinul care este în interiorul zidurilor tale. Căci în şase zile Domnul a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce e în ele, şi S-a odihnit în a şaptea zi; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat şi a sfinţit-o.

O persoană care vrea să avanseze spre spiritualitate trebuie să păstreze această stare, deoarece Tora nu vorbeşte de zile corporale, ci spirituale. De fapt, noi trebuie să ne corectăm în forma specială spirituală numită  Zeir Anpin. Ea este compusă din şase părţi şi numim replica sa, şase zile ale săptămânii.

Nu este vorba de munca într-o uzină sau birou, nu este, deloc, considerată o muncă. În curând, nu vom mai lucra fizic, munca noastră va fi, efectiv, de a atinge nivelurile spirituale. Aceasta înseamnă că prima zi de muncă voi evoca prima Sefira, Hesed. A doua zi, voi evoca a doua Sefira, şi aşa mai departe. Nu sunt zile corporale, nici 24 de ore ale zilei, şi nici rotaţia Pământului în jurul axei sale.

Lucrând cu mine, corectez dorinţa mea generală: o clasez conform celor şapte părţi şi o corectez în mod corespunzător, pentru a lua forma Hesed, Gevura, Tifferet, Netzah, Hod şi Yesod. Nu corectez a şaptea parte a dorinţei mele.

Toate dorinţele mele care sunt corectate în timpul celor şase zile sunt acumulate şi mă umple la al şaptelea nivel numit Malchut. Acest nivel nu face parte din cele şase zile ale muncii mele de corectare, este un fel de cadou de Sus, un plus faţă de cele şase zile.

Ar trebui să spunem că împărţirea în şapte zile nu există deloc în lumea noastră, din punct de vedere astrologic. Există o lună, un an, rotaţia lunii, rotaţia pământului, rotaţia soarelui, şi nu există niciun lucru precum săptămâna. Un tur complet al pământului în jurul axei sale este “o zi”. “O lună” este rotaţia lunii în jurul pământului şi “un an” este rotaţia pământului în jurul soarelui, etc.

În plus, există sărbători numite „o lună nouă”, „un nou an” şi aşa mai departe. Celebrarea unei luni noi, adică începutul lunii, este clar, există o lună nouă, când pământul nu o ascunde complet, dar îi permite să se dezvăluie progresiv. Luna pare că se dezvoltă progresiv şi este un semn astronomic. Priviţi cerul, vedeţi şi puteţi măsura totul în funcţie de asta. Dacă locuiţi în Ierusalim, măsuraţi în raport cu Ierusalim, etc., în funcţie de longitudinea voastră.

Dar o săptămână este doar un concept spiritual. Nu a fost utilizat pentru a-l păstra, nimeni nu l-a sărbătorit. De fapt, originea se găseşte în grupul lui Avraam, membrii acestuia au început să se îndrepte spre forţele spirituale în acest mod. Aceasta nu este numai în Ierusalim. Ea este celebrată pe întreaga longitudine unde vă aflaţi. Dacă celebrez Sabatul în Ierusalim acum, prietenul meu din Mexic nu îl sărbătoreşte şi, pentru el, este încă o zi de muncă. Adică, acest semn nu există în lumea noastră.

Ce înseamnă asta ? Dacă o persoană realizează o muncă spirituală şi corectează şase părţi în ea, şase Sefirot a sufletului său – Hesed, Gevura, Tifferet, Netzah, Hod şi Yesod – ea a atins o stare în care ele se conectează toate, deoarece Yesod este partea de conectare (piesa de legătură). Toate acestea intră în a şaptea zi a săptămânii, Malchut.

Această stare spirituală nu are nimic cu zilele săptămânii din calendar. Poate dura un moment sau zece minute, nu este nicio diferenţă, deoarece timpul nu are importanţă. În acea zi, ceea ce înseamnă în această stare spirituală, o persoană nu trebuie să facă nimic, deoarece ea trebuie să primească rezultatul a ceea ce numim săptămâna de lucru, a celor şase etape de corecţie, în interiorul ei.

Ca urmare, alternând pe cele şase părţi de corecţie cu a şaptea parte şi conexiunea lor, o persoană ajunge la sfârşitul corecţiei, atunci când sufletul ei este complet corectat.

Din programul kab.tv, “Misterele carţii eterne”, 25.02.2013

 

“Nu invoca numele Domnului Dumnezeului tău în deşert”

Biblia, Exodul, Jethro, 20, 7: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert; deoarece Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert” … este o acţiune realizată de o persoană: “Căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert” este răspunsul Forţei Superioare la acţiunea unei persoane.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert”… înseamnă că nu puteţi atrage forţa Creatorului pentru a efectua anumite acţiuni egoiste deoarece Creatorul este forţa de dăruire absolută, atributul dăruirii. Nu puteţi să-I cereţi sau să-L folosiţi în scopuri egoiste în niciun fel. Asta nu va duce la nimic, deoarece aceste acţiuni vă îndepărtează de Creator şi asta este pedeapsa.

Dacă Creatorul este absolut perfect, este imposibil să-L influenţezi în vreun fel! Puteţi să-L folosiţi numai în scopul de a vă corecta pe voi înşivă sau pentru a vă îndepărta de corecţie. La aceasta se referă, de fapt, toate poruncile. Cele zece porunci sunt cele mai importante, deoarece o persoană este format din zece atribute principale.

Primul atribut, “nu este nimeni în afară de El”, aparţine Sefira Keter (cap), care este aparent ideologic şi detaşat de tot restul. Voi nu-L vedeţi, nu-L auziţi, nu-L cunoaşteţi, nu-L simţiţi. Nu puteţi să-L folosiţi în niciun fel!

Al doilea atribut este de a nu-L atrage în scopuri egoiste, şi aparţine atributului de Hochma. Există un fel de delegare de autoritate aici, un fel de dezvăluire a Creatorului, pe care o persoană o poate folosi. Dar, atenţie, dacă folosiţi această lumină fără o pregătire corectă, puteţi să o primiţi în interior şi asta poate să vă ducă la o spargere. Aceasta vă îndepărtează de Creator! Lumina de Hochma vă aruncă înapoi.

Totuşi, dacă utilizaţi lumina de Hochma în mod corect, adică pentru corectarea dorinţelor voastre şi nu în zadar, ea va clarifica şi analiza totul corect. Veţi şti cine sunteţi şi veţi fi în măsură să continuaţi munca în mod corect.

Deci, ar trebui să se acorde atenţie în direcţia în care se lucrează. Creatorul nu iartă erorile noastre şi o acţiune greşită conduce la un rezultat nedorit.

Din programul kab.tv, “Misterele cărţii eterne”, 25.02.2013

 

Nu puteţi cumpăra spiritualitatea sau să o luaţi cu forţa

Rabash „conform cu ceea ce se spune despre „iubeşte-ţi aproapele”, este iubirea pentru prieteni. Dacă fiecare este anulat în faţa prietenului său şi se amestecă în el, ei devin o singură masă unde toate micile părţi care doresc dragostea faţă de ceilalţi se unesc într-o forţă colectivă, forţă ce se compune dintr-un mare număr de părţi. Şi când omul are o mare forţă, poate pune în practică dragostea faţă de ceilalţi.

Şi atunci, el poate realiza dragostea faţă de Creator. Dar condiţia pentru aceasta este ca fiecare să se anuleze înaintea celuilalt. Totuşi, când omul este separat de prietenul său, el nu poate primi partea pe care o poate primi de la prietenul său.

Astfel, toată lumea ar trebui să spună că nu este nimic, comparativ cu prietenul său. Precum scrierea numerelor: dacă scrieţi întâi „1”, apoi „0”, este de zece ori mai mult. Când scrieţi „00”, este de o sută de ori mai mult. Cu alte cuvinte, dacă prietenul său este numărul 1, şi zero îl urmează, înseamnă că el primeşte de la prietenul său de zece (10) ori mai mult. Şi dacă el spune că este de două ori zero, în raport cu prietenul său, el primeşte de la prieten, o sută de (100) de ori mai mult.

Cu toate acestea, dacă dimpotrivă, el spune că prietenul său este 0 şi el este 1, atunci el este de zece ori mai mic decât prietenul său 0,1. Şi dacă el poate spune că este 1 şi că are doi prieteni care sunt 0 în raport cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, ceea ce înseamnă 0,01. Astfel, gradul său scade în funcţie de numărul de zero-uri de la prietenii lui.

Dacă vreau să primesc ceva de la cineva din lumea noastră, trebuie să plătesc înapoi, sau să iau cu forţa, aşa cum cel mare ia de la cel mic. În acest caz, cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt şi pot primi mai mult de la el. Acesta este modul în lumea corporală, atunci când vorbim despre primire în dorinţa de a primi.

Dar, dacă este vorba despre recepţia puterilor spirituale, aceasta funcţionează conform unei legi contrare. Cu cât prietenul este mai important, şi cu cât îl văd mai mare, cu atât pot primi de la el.

Nu pot primi nimic de la cineva care este egal cu mine, din moment ce el este la acelaşi nivel cu mine. Dar, dacă este şi un pic mai mare decât mine, pot deja să primesc ceva de la el, şi, cu cât îl ridic mai mult, cu atât mai mult voi putea primi.

Asta nu are nimic de-a face cu prietenul în sine, ci doar cu modul în care îl tratez cu privire la mine (în raport cu mine). Ca elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma, care nu au avut nicio idee despre modul în care profesorul a lucrat cu privire la ei. El se vedea mai mic relativ la elevii săi şi astfel el a primit puteri spirituale prin ei.

Totul depinde de importanţa prietenului vostru în ochii voştri. Cu cât este mai mare, cu atât pot primi forţa dăruirii de la el. Dar, dacă este vorba de primirea puterilor egoiste, atunci este vorba despre un alt principiu, conform căruia cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt, pentru a umple ego-ul meu.

Deci, puterea spirituală pe care o primiţi de la mediu nu depinde decât de voi, dacă este 1000 sau 0,001. Trebuie să fim într-un grup de zece care munceşte în conexiune şi în care fiecare este, într-un fel, legat la dorinţa de dăruire, precum elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma. Dar acest lucru este suficient, deoarece tot restul depinde numai de voi şi de măsura în care te supui!

Nu veţi avea niciodată puterea de a avansa, dacă nu veţi primi puterea mediului. Deci, regula de a te supune înaintea prietenilor, chiar şi prin acţiuni fizice, este mijlocul cel mai eficient de a avansa. Nu trebuie să credem că vorbesc cabaliştii despre asta doar pentru a stabili relaţii corecte, în acelaşi mod în care noi învăţăm copiii în lumea noastră să se comporte moral, deoarece această abordare este opusă înţelepciunii Cabala.

Noi facem acest lucru pentru unicul scop de a primi forţa dăruirii, a Creatorului, prin alţii. Deoarece mă supun, Lumina poate circula în mine, prin prieteni. Dacă îi tratez pe alţii ca şi cum ar fi, cu adevărat, mai mari decât mine, voi putea primi puterea dăruirii prin intermediul lor. Este suficient să-i tratez cu intenţia de „a dărui” şi, în relaţiile dintre noi, voi începe să simt Creatorul şi voi fi în măsură să Îi aduc mulţumire.

Graţie dăruirii asupra prietenilor, voi fi capabil să simt cum pot atinge dăruirea către Creator. Va fi revelat în mine, prin imaginea grupului pe care-l voi vedea în Lumina dăruirii mele. Astfel, regula „Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi” este obiectivul principal al muncii noastre, ceea ce este un sentiment constant de umilinţă faţă de prieteni, şi prin urmare, noi construim puterile dăruirii.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Un ghid pe drumul spiritual

Întrebare: Ce tip de conexiune trebuie să se formeze în grupul de „zece” pentru a se simţi conexiunea interioară cu profesorul în această unitate, deoarece numai prin el putem stabili conexiunea cu Creatorul?

Răspuns: Muncind în grupul de zece, nu trebuie să vă gândiţi la profesor. Nu spun asta cu un soi de modestie, dar nu este abordarea corectă. Profesorul trebuie să fie suficient de mare în ochii elevului şi respectat suficient pentru a deveni o lentilă prin care voi priviţi drumul spre Creator şi puteţi avansa.

Voi utilizaţi această lentilă, profesorul vostru, precum ochelarii, dar nu devine obiectivul vostru. Voi nu priviţi sticla, ci ceea ce este în spatele ei; oricum, nu puteţi vedea decât cu ajutorul ei. Această sticlă concentrează, în mod corect, câmpul vizual pe Creator, acesta este rolul profesorului şi grupului. Eu îi văd pe toţi elevii mei uniţi într-un singur cerc, un singur corp şi vorbesc adresându-mă acestei singure persoane.

Dacă doriţi să fiţi incluşi în acest corp comun şi să fiţi conectaţi cu ei, în modul în care îi văd conectaţi, veţi primi informaţii spirituale de la mine. Ne vom întâlni în interiorul acestui corp comun, şi aici, ne vom înţelege, cu adevărat, reciproc.

Dacă doreşti să înţelegi ceea ce spun, poţi înţelege în mintea ta sau poţi simţi în inima ta, dar pentru a înţelege cu adevărat, trebuie să fii exact în centrul grupului, ca şi cum ai merge în jurul camerei încercând să auzi un sunet slab şi, dintr-o dată, vei găsi locul în care poţi asculta mai bine! Şi dacă faci un pas de o parte sau alta, nu vei mai auzi nimic. Încearcă!

Este necesar să simţi importanţa profesorului, dar numai în măsura în care este necesar pentru a efectua munca în grup, pentru revelarea Creatorului. Profesorul este instructorul vostru, un ghid pe drumul spiritual, dar nu un idol sau un rege care înlocuieşte Creatorul, precum exemplul Faraonului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 09.06.2013, Scrierile lui Rabash

 

Conexiunea care schimbă lumea

Întrebare: Ce intenţie trebuie să avem pentru a corecta lumea, la viitorul congres?

Răspuns: Dacă suntem corect şi puternic conectaţi unul cu celălalt, cu intenţia obiectivului nostru, în dăruire mutuală comună, acest scop va atinge lumea şi va începe să schimbe. Faptul este că noi suntem conectaţi împreună prin acelaşi sistem intern. Ceea ce studiem în Cabala: Sefirot, Partzufim, lumile, toate acestea sunt legături care ne unesc. Ele nu sunt ceva din spaţiu: aceasta este conexiunea nostră reală.

Când o dezvăluim în grupurile de zece, vedem dintr-o dată, că există cercuri ale lumilor între noi care ne conectează, cum influenţăm aceste conexiuni şi ele ne ating şi Lumina se manifestă între ele, aceasta este manifestarea Creatorului, dezvăluirea Sa.

Din Lecţia virtuală, 02.06.2013

Fiecare congres este un pas înainte

Întrebare: Ce poate fi realizat în congresul oglindă ?

Răspuns: Acum suntem într-o stare în care vom începe să simţim un salt suplimentar la fiecare congres. De exemplu, recent, un congres foarte scurt a durat o zi, dar ne-a dat un impuls semnificativ. Oamenii de acolo au simţit mult: atât unitatea cât şi mişcarea înainte. Ei au experimentat noi senzaţii.

Cu alte cuvinte, vom atrage Lumina Superioară spre noi, pe care nu o simţim încă în mod clar, dar manifestările sale se fac resimţite în noi. Acest lucru arată apropierea noastră de revelaţia sa şi sper că fiecare congres va deveni un pas mare înainte. Astfel, congresul din Siberia ar putea fi foarte eficace în acest sens.

Din Lecţia virtuală, 02.06.2013

Congresul de la Krasnoyarsk: Un salt posibil

Întrebare: Într-unul din videoclipuri aţi spus că locuitorii Siberiei posedă o extraordinară armonie între inimă şi spirit. Există, cu adevărat, un soi de unicitate în ei ?

Răspuns: Fără îndoială. Ideea este că, dincolo de Urali, trăiesc persoane care sunt total diferite de cele din partea europeană a Rusiei. Sunt oameni cu o mentalitate diferită, cu o altă abordare a vieţii, care sunt mai deschise, mai oneste şi sincere decât în Europa de Est.

Ei au mai multă consideraţie, o mare posibilitate şi o mare uşurinţă în a atinge spiritualitatea. De aceea, am explicat că, la congresul pe care l-am planificat, vom discuta împreună sub o formă complet diferită şi vom înţelege foarte bine. Locuitorii din Siberia sunt ei înşişi mai puţin complicaţi, mai apropiaţi de natură, mai uşor să fii în contact cu ei. Acest lucru este exact ceea ce am simţit când am fost în Siberia, şi, în principiu, astfel ar trebui să fie.

Sper că o întâlnire cu oameni ca ei va fi mult mai plăcută, mult mai simplă şi deschisă. Acest lucru ne va oferi un posibil mare salt şi acesta se va produce, într-adevăr.

Din Lecţia virtuală, 02.06.2013

De la „Noi” la „Unul”

Întrebare: Mi se pare că am lucrat ca într-un grup de zece, în micul nostru grup, de mult timp, deoarece ne-am anulat în faţa celuilalt. Care este cel mai bun mod de a o face?

Răspuns: Cred că trebuie să ne anulăm mereu – un grup trebuie să se simtă ca un întreg. Fără a ajunge la „unu” în loc de „doi”, fără să ne unim într-un întreg, nu vom simţi nici cea mai mică lumină spirituală, deoarece ea se manifestă în unitate. Grupul de zece trebuie să se unească în „unul”, de la „noi” la „unul”.

Din Lecţia virtuală, 02.06.2013

Un repaus agitat

Întrebare: Ce poate face ca o inimă să fie mai sensibilă la Lumina care Reformează?

Răspuns: Doar Lumina care Reformează poate face o inimă mai sensibilă. Nimic altceva nu funcţionează asupra inimii sau nu o face să avanseze spre corectare. Inima este o dorinţă care răspunde la Lumina care o influenţează. Chiar şi dorinţele noastre corporale pentru somn sau hrană sunt rezultatul influenţei Luminii care excită vasele. Suntem într-o mare de Lumină care este într-o infinită frecvenţă de vibraţie. Este ceea ce numim „repaus absolut” cu privire la Creator, pentru că toate acţiunile Sale nu vizează decât corectarea şi acest obiectiv nu se schimbă niciodată.

Totul este condus conform unui plan şi, prin urmare, este numit repaus absolut deoarece realizează avansarea întregii creaţii spre bine şi tinde spre binele maxim, tot timpul. Astfel, spunem că Lumina este în stare de repaus absolut deşi efectuează acţiuni fără sfârşit. Ea corectează şi repară în permanenţă ceva, dar pentru Lumină, este repaus. Dacă iubiţi pe cineva, fiecare ocazie de a face ceva bun pentru persoana iubită este plăcere pură şi pentru voi, o stare de repaus. Creatorul poate să ne dea bunătate tot timpul şi este, prin urmare, în stare de repaus absolut.

Totul se face prin Lumină. Lumina vă agită şi vrea să reacţionaţi tot timpul. Atunci când începeţi să-i răspundeţi, vă puteţi aştepta să acţionaţi împreună. Veţi fi precum un cuplu, ca un cal şi căţăreţul lui, resimţind amândoi această interioritate.

Din partea noastră, trebuie să avem o lipsă pentru a semăna cu partea superioară, pentru a adera la El şi a coopera cu El. El va evoca lipsa în voi, va verifica răspunsul vostru şi va continua să suscite o nouă lipsă, şi aşa mai departe. Trebuie să ştiţi cum, cu ajutorul mediului, puteţi dezvolta sensibilitatea vostră înspre ceea ce se întâmplă în voi.

Partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.05.2013, Zohar