Întrebare: Există două lucruri care menţine o persoană pe drumul spiritual: un cadru pe care l-a stabilit pentru sine şi mediul corect. Ar trebui să extindă, în mod constant, acest cadru?

Răspuns: Nu neapărat. Când eram alături de Rabash, nu l-am văzut schimbând cadrul vieţii sale, în niciun fel. El a învăţat în acelaşi moment al nopţii, apoi avea plimbări lungi pe plajă, în parc, în pădure, la saună şi după-amiaza el se odihnea înainte de a studia, din nou, în cursul serii. El a păstrat această schemă cotidiană ani de zile, fără nicio schimbare, chiar şi hrana pe care o mânca.

De ce ar trebui să facem schimbări în corporal? Toate schimbările trebuie să fie interioare şi nu exterioare. Ştim că un măgar nu aspiră la noi delicii, ci preferă boabele cu care este obişnuit. Un elefant preferă iarba. Un animal preferă ceea ce are nevoie, în funcţie de natura sa. Fast-food-urile moderne nu sunt bune, deoarece corpul noastre nu s-a schimbat. Nu facem decât să ne intoxicăm. Corpul nostru are nevoie de hrană simplă, naturală, aşa cum se recomandă.

Este foarte bine dacă un corp este obişnuit cu un anumit orar cotidian. Este chiar recomandat a lua medicamente la aceeaşi oră, în fiecare zi. O maşină care execută o acţiune repetitivă se degradează mai rar, chiar şi un motor obişnuit care funcţionează permanent şi nu este pornit şi oprit tot timpul, lucrează mai mult.

Nu este nimic mai rău pentru un animal decât schimbările în tot ceea ce are de-a face cu natura sa. Dar, în partea care nu aparţine naturii, care este deasupra şi aparţine lumii spirituale, toată viaţa este făcută din schimbări. Cantitatea de schimbări este un indicator al sănătăţii spirituale, al puterii spirituale.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Este clar că nu putem progresa decât deasupra dorinţei egoiste corupte care este revelată din ce în ce mai mult, zi după zi. Doar depăşind-o şi numai dorind obiectivul spiritual cu înclinaţia corectă, avansăm progresiv spre finalul corecţiei.

Lucrul principal este de a porni de la zero în fiecare zi, adică în fiecare moment. Trebuie să simţiţi noile dorinţe egoiste, gândurile, îndoielile şi dezacordurile cu obiectivul şi să acceleraţi trezirea în voi, de la un moment la altul. Voi criticaţi calea spirituală, mediul, profesorul, cărţile şi sursele şi sunteţi atraşi de alte obiective.

Este la fel de important de a vedea cât sunteţi de adânciţi în analize interioare, căci ele vă pot îngropa sub sarcina lor grea. Nu trebuie să petreceţi asupra lor mai mult decât este necesar, ci numai să simţiţi unde sunteţi şi să ajungeţi imediat la ieşirea din întuneric. Avem nevoie de atitudinea corectă pentru a începe.

Dacă înţelegeţi că progresul este bazat doar pe clarificări negative, atunci ar trebui să fiţi recunoscători şi să avansaţi. Nu ar trebui să vă fie teamă să descoperiţi clarificări din ce în ce mai neplăcute, în fiecare minut. Dimpotrivă, cu cât aveţi mai multe “intrări” şi “ieşiri” în raport cu scopul, cu atributele spirituale, dăruirea, dragostea şi conexiunea, cu atât veţi fi mai fericiţi că viaţa voastră este plină de corecţii.

Chiar dacă vă pregătiţi în avans şi ajungeţi la un mare eveniment, la un mare congres şi trăiţi serioase clarificări interioare, a doua zi ar trebui să fiţi fericiţi să începeţi din nou, aceleaşi corecţii şi aceleaşi probleme pe care, aparent, le-aţi avut deja.

Nimic nu se repetă, chiar dacă poate părea aşa. Totuşi, o persoană trebuie să se obişnuiască să reînceapă de fiecare dată, până ce clarificările ating o măsură completă şi oferă un nou nivel pentru a munci. Acolo, de asemenea, munca reîncepe în fiecare zi, chiar dacă este un nou tip de muncă.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 07.07.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

A te strădui ca ”un bou sub povară și ca un măgar încărcat cu greutate” înseamnă a lucra fără a simți nici un gust în muncă. Citesc cartea Zohar pentru că doctoral spune că acționează ca un medicament care mă va ajuta să-mi revin. De cele mai multe ori este neplăcută și extrem de dificilă. Ea contravine dorințelor mele corporeale și nu este pe gustul meu, dar doctorul mi-a prescris-o, așa încât eu asta fac.  

Nu doresc să simt plăcere în mintea și în inima mea atunci când citesc Zohar-ul. Cu toate că lecturarea Zohar-ului îmi face plăcere, eu nu mă bucur pentru că mi se pare că aș înțelege, aș simți și aș urmări acțiunea, ca într-o carte de aventuri, urmărind călătoriile marilor înțelepți ca și cum i-aș urmări pe marii exploratori ai unor noi tărâmuri și continente. Eu mă bucur doar să accept această lectură ca pe un medicament.

Ceea ce îmi face plăcere nu este lectura în sine, ci procesul prin care trec. Mai întâi, urmez indicațiile înțelepților, ceea ce înseamnă că mă plec în fața lor. Apoi, aflu că acest lucru aduce Creatorului plăcere și bucurie. La final, mă corectez în acest fel și mă apropii de Creator!

Dacă te afunzi în text, înseamnă că acționezi în cadrul dorinței tale de a primi, încercând să o umpli cumva, cu ajutorul minții și a inimii tale egoiste. Astfel, jefuiești intensitatea studiului tău, intensitatea stării tale. Cu toate acestea, într-un final, lucrurile vor evolua în sens invers și va veni un timp în care vei înțelege, dintr-o dată, că nu ai nimic. Tristețea aceasta egoistă te va face să înțelegi că ai studiat într-un mod greșit.

Această abordare nu este 100% corectă, căci cum pot eu să înțeleg semnificația Cărții Zohar-ului cu mintea mea corporeală? Când ești om de știință, studiezi lumea aceasta cu ajutorul uneltelor pe care le ai, cu emoțiile și rațiunea ta, încercând să o înțelegi în mintea ta. Așa operează în această lume știința, ea fiind numită ”rațiune”.

Însă lumea spirituală este la un alt nivel. Se află într-o dimensiune în care emoțiile și mintea ta nu mai controlează nimic. Nici măcar nu-ți poți imagina cum este acolo. Se găsește pe o frecvență total diferită. Este ca și cum tu poți recepționa o frecvență de 100 Kiloherți, iar ceilalți lucrează la o frecvență de 100 Megaherți. Sunt frecvențe total diferite; una este lungă și cealaltă scurtă, ele nu pot comunica și nu pot genera nici un fel de forme comune.

Cum poți vorbi despre o lume pe care nu o poți percepe? De ce te poți agăța? De nimic! Cu toate acestea, ni s-au dat cărți pe care nu le înțelegem deloc și nici nu le putem înțelege. Nu vei înțelege nimic, dacă nu atingi nivelul acelei cărți. Acest nivel de calitate se dobândește transformându-ți toate simțurile și mintea. Totul se schimbă în interiorul tău, primești noi emoții și o nouă minte, în locul celor vechi. Înainte de a se petrece acest lucru, nu ai nici o conexiune cu cartea numită ”Tora”, cu excepția calității sale unice. [111650]
Din partea a doua a lecţiei zilnice de Cabala 7/02/13, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Nu există nicio altă cale decât să ne ţinem de linia dreaptă pe cât putem de mult, urmând „credinţa deasupra raţiunii”. Îndelungata mea experienţă personală arată că multora dintre studenţii mei li se pare greu să înţeleagă ce este linia dreaptă, din moment ce îţi cere să te anulezi pe tine însuţi, să rămâi bucuros şi să respecţi „credinţa deasupra raţiunii”. Vocabularul nostru convenţional nici măcar nu conţine cuvinte clare care să o descrie.

Poate că v-ar fi mai clar dacă aş explica altfel. În timp ce suntem la un nivel mai jos, primim ajutor de sus pe măsura dorinţei noastre ca să devenim asemănători celui de sus. Acest proces are loc la fiecare pas: mineral, vegetal, animat şi vorbitor, atât în această lume cât şi în lumile superioare. Pe măsura ostenelii depuse de cel de jos în efortul de a deveni asemănător celui de sus, cel de jos atrage energie de la cel de sus şi îl forţează pe acesta din urmă să aibă grijă de el. Astfel lucrează legile materiale şi spirituale ale fizicii.

De aceea dacă depunem eforturi să ne agăţăm de linia dreaptă, adică să devenim ca cel de sus, dacă încercăm să ne apropiem de forma Lui şi să copiem acţiunile Lui, înseamnă că tindem să dobândim forma unui embrion. Înclinăm spre a ne anula pe noi înşine în faţa celui de sus. În ciuda faptului că noi toţi continuăm să fim într-un interes pentru sine permanent, tot vrem să ne anulăm în faţa celui de sus, să intrăm în El, astfel încât acolo unde rămânem neremarcaţi şi imperceptibili să ne predăm complet Lui.

Asta este ceea ce numim „credinţă deasupra raţiunii”, având în vedere că o facem dincolo de cunoaşterea noastră, de sentimentele şi dorinţele noastre. Din această cauză, nu doar că primim Lumina înconjurătoare de la cel de sus, dar ne şi putem concentra alături de alţi prieteni şi putem folosi ajutorul lor într-un mod în care mediul nostru ne va livra Lumina, permiţându-ne astfel practic să creştem în spiritualitate.

Venim în contact direct cu cel de sus. Nu doar că lăsăm Lumina înconjurătoare să ne influenţeze, dar primim şi Lumină interioară adevărată, „sângele” spiritual („dam” – de la cuvântul „domem” – fără viaţă) care hrăneşte fetusul, Lumina Nefesh – un nivel neanimat al sfinţeniei.

De ce este numit „ sacru”? Pentru că este determinat de lucrurile la care aspirăm. Există numeroase învăţături, religii şi metodologii. Trebuie să fim siguri că ne duc spre adeziunea cu Creatorul, spre dobândirea echivalenţei de formă cu El, spre a ne iubi aproapele ca pe noi înşine, de unde începe iubirea noastră pentru Creator.

Dacă o metodologie urmează scopul de mai sus şi îi aduce în mod practic pe oameni la împlinirea lui învăţându-i zi de zi cum să-şi mărească dorinţa iubirii faţă de alte creaţii şi cum, mai apoi, să înveţe să-L iubească pe Creator, atunci această învăţătură este numită sacră sau spirituală. Altfel, ar putea deveni o otravă letală în loc să fie poţiunea vieţii.

 Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.06.2013, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→