Întrebare: După congres, de ce nu a existat sentimentul că s-a terminat şi ne-am întors acasă liniştiţi?

Răspuns: Adevărat, nu a existat sentimentul că s-a terminat congresul şi, de aceea, este foarte important pentru voi să vă menţineţi în această stare. Trebuie să ne amintim starea care era acolo şi să luptăm pentru a o păstra. Dar nu pentru că ne-am simţit bine în ea, ci pentru că nu dorim să pierdem senzaţia de dăruire în raport cu ceilalţi, pe care am obţinut-o.

Noi dorim să rămânem în aceeaşi stare. Dorim să distingem, în mod clar: o senzaţie plăcută sau sentimentul de apartenenţă la un tot unitar. Diferenţa este enormă! Nu mă neliniştesc dacă am o impresie plăcută sau nu. Nu vreau să depind de sentimentele mele, ci să rămân doar în dăruire, în dăruire şi apartenenţă; de a înota în acest curent unic, indiferent unde mă duce, ca şi în curentul vieţii.

Nimic altceva nu este necesar! Este suficient să păstrăm acest sentiment de apartenenţă la grupul mondial unit, la vasul comun. Acest sentiment de apartenenţă trebuie să fie resimţit în interiorul nostru, astfel că perturbaţiile nu ne pot separa. Acest lucru va păstra legătura.

Dacă aceste concepte sunt imprimate în voi, „scrisorile de lucru”, vom fi în măsură să dezvăluim acest subiect mai profund, la un nivel intern.

Şi nu contează aici, în ce grup este o persoană, în ce loc, în ce oraş. Corecţia trebuie să fie făcută aici, la fel de bine, deci nu există un sentiment de diferenţă.

Sugerez să deschidem o pagină de internet numită „congresul care nu se termină niciodată”, în care toată lumea va fi în măsură să împărtăşească, pe scurt, impresiile sale şi să le sprijine pe altele, să publice fragmente din articole şi clipuri. Toată lumea poate vizita această pagină, o dată sau de două ori pe zi, timp de cinci minute, şi să verifice dacă este în acelaşi sentiment de unitate. Astfel, noi ne vom susţine reciproc să simţim apartenenţa la voinţa comună, starea de unitate, în care putem să rămânem o lungă perioadă de timp.

Noi l-am prins bine, de aceea nu avem sentimentul că ne despărţim. Noi am plecat fără rămas bun şi fără lacrimi, şi asta-i foarte bine. Separarea pe plan fizic nu este importantă pentru această conexiune spirituală pe care toată lumea a realizat-o şi deci, nu simţim în interior că am plecat. Acest lucru este foarte important.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Exodul, 22:05: Dacă un foc se răspândeşte şi găseşte spini şi mistuie un snop de grâu, sau recolta sau câmpul, cel care a pus focul va fi obligat să plătească. Există o lumină care vindecă şi există o lumină sau un foc care ucide. Este ca în lumea noastră.

Un „foc” este atributul „Din„, fără atributul milei care-l echilibrează. Voi echilibraţi toate forţele când ţineţi şi orientaţi focul în direcţia bună, până când este utilizat în mod corect.

Din „Secretele Cărţii eterne”, 20.05.2013

Filed under: Torah - Niciun comentariu→

În timpul congresului, am avut sentimentul că eram într-un vas general şi că toate diferenţele dintre noi dispăreau, toate diferenţele dintre oameni erau pur şi simplu, şterse. Toată lumea avea anumite sentimente personale, dar numai la nivel fizic corporal, un sentiment de boală sau de foame dar, mai presus de toate, avea un sentiment general de conexiune.

Dar, acest sentiment de conexiune nu a fost clarificat. Pur şi simplu am simţit că eram împreună. Acum, când congresul s-a terminat, trebuie să asimilăm acest sentiment de unitate pentru a-l extinde şi a-i adăuga spirit, înţelegere şi discernământ. Este ceea ce numim Sefirot, pe care trebuie să începem să-l „numărăm”- „Lispor” (de la aceeaşi rădăcină în ebraică) şi să-l examinăm precis, în cele mai mici detalii. Apoi, vom vedea cum putem munci cu noile vase în mod corect.

Acest lucru nu este posibil decât adăugând la nivelul anterior şi urcând la nivelul următor. De la nivelul următor, vom fi în măsură să „numărăm” nivelul precedent. Este singura modalitate de a o face, plecând din starea în care se află o persoană. Din starea actuală, o persoană nu poate atinge o astfel de Sefira (numărare), deoarece are nevoie de zece măsuri care sunt pregătite şi îi permit să numere plecând de la Malchut la Keter şi înapoi, de la Keter la Malchut.

Acest nivel este în curs de formare şi nu-l putem digera sau măsura sau explica în detaliu. Acum, lucrul principal este de a încerca să ne agăţăm de starea pe care am atins-o şi să nu fim mulţumiţi cu asta, astfel încât coborârea se va face plecând de la dorinţa de a realiza mai mult!

Coborârea nu ar trebui să fie în sentimentul nostru, nu ca rezultat al pierderii senzaţiei plăcute pe care am avut-o la congres, care a dispărut acum. Noi am atins sentimentul atributului de dăruire şi acum noi dorim să ne agăţăm de el, deasupra rutinei zilnice, care ne va îndepărta de el, zi după zi.

Noi putem utiliza vasele pe care acum le-am descoperit ca un standard, ca un parametru şi putem începe să stabilim măsuri clare în noi, care sunt numite Din (judecată), mila, linia de mijloc, cele zece Sefirot de la Keter la Malchut şi retur, prin Lumina Reflectată şi diferite nivelui de Aviut (grosime). Noi putem începe să comparăm ce vas este dezvoltat, unde mărul este roşu şi copt şi unde mărul este mic şi verde. În acelaşi timp, nu este o alegere conştientă, la fel ca un copil mic, dar vom înţelege ce şi de ce alegem.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→