Întrebare: Dacă fac o mişcare interioară spre conexiune cu grupul şi sunt respins, de unde pot să iau forţa de a mă ridica deasupra acestui lucru şi să formulez o cerere pentru corectare? Cum să fac un efort să cer ca Lumina să vină şi să corecteze?

Răspuns: Trebuie să existe aici o încorporare a înțelepciunii din partea grupului, împotriva egoului.

Ideea este că, dacă prietenii vin la tine şi te cheamă să participi la Adunarea Prietenilor sau la un alt eveniment, va fi neplăcut pentru tine să refuzi şi ar trebui să mergi cu ei. Totuşi, în acest fel, te mişti datorită combustibilului lor şi nu al tău. Deci, va fi vorba despre dăruire, dar va fi foarte mică şi pasivă.

Pentru a fi integrat cu înţelepciune într-un grup, trebuie să te pregăteşti cumva şi să găseşti în tine forţa de a-ţi depăşi egoul, pur şi simplu, ca şi cum ai sări într-o mlaştină cu ochii închişi, ceea ce este foarte dificil!

Ar putea să fie deja o rugăciune aici, aceea de a fi inclus într-un grup. Nu mai este considerată individualistă ci este o chestiune de grup pentru că vrei să fii cu ceilalţi, vrei să te afli printre ei, ca o forţă de dăruire alături de ei. Asta este deja altceva.

Totuşi, dacă nu există o altă opţiune, atunci este de dorit ca ei să vină şi să te salveze şi să te scoată într-un fel din starea de cădere şi să te integreze printre ei. Totuşi, dacă poţi, încearcă să faci asta singur pe cât de mult posibil pentru că Lumina înconjurătoare te va ilumina exact pe măsura efortului tău personal.

Dacă ei doar vin după tine şi ar fi neplăcut pentru tine să refuzi, atunci nu vei primi Lumină. Unde este efortul? Nu este al tău.

Grupul va avansa deoarece sprijină un prieten, se auto-susţine, şi aşa mai departe, în timp ce tu nu avansezi. Te vei alege cu ceva general, larg, foarte distant, dar nu cu avansare personală din moment ce ei te includ pe tine printre ei. Te mişti, dar nu cu înţelepciune, asemenea unui embrion în pântecul mamei sale. Ei te includ printre ei, şi avansezi în mijlocul lor alături de ei, dar ca o creatură neînsufleţită. De aceea, cu orice preţ, este necesar să încerci să ieşi din tine şi să intri în grup.

Toate regulile grupului derivă de aici: să te pleci în faţa prietenilor, să te amesteci cu ei, să te ţii de ei, să fii util în orice fel, să faci totul să te afli în mijlocul grupului, nu sus sau jos. Punctul principal este în mijloc! Încearcă să fii în centru. Asta nu înseamnă să spui că eşti centrul grupului. Să fii în centru înseamnă să fii protejat de tine însuţi în mijlocul grupului.

Întrebare: Ce înseamnă să spun că am făcut efortul corect, o rugăciune? Cum s-ar simţi asta?

Răspuns: Vei dobândi o percepţie nouă, un sentiment nou, şi o nouă înţelegere asupra ordinii lumii.

De la Congresul din Sankt Petersburg „A doua zi”, 13.07.2013, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dacă am simţit că ceva lipsea în congres, este doar pentru că noi nu eram pregătiţi, încă, şi acum trebuie să lucrăm la asta. Înseamnă că trebuie să atragem sentimentul conexiunii între noi, pentru a descoperi Creatorul (Lumina) în această conexiune.

Astfel, atât  mijloacele (Grupul) cât şi Tora (Lumina) ne vor duce la Creator, conform regulii „Istrael, Tora, Creatorul sunt Unul”.

Faptul este că, în vechiul Babilon, vorbeau aramaica, care, de atunci, este paralelă cu ebraica. Ebraica şi aramaica provin din aceeaşi rădăcină şi sunt două limbaje opuse. Un limbaj transmite informaţia prin vase şi celălalt prin Lumină: aramaica prin vase, dorinţe, în timp ce ebraica o face prin umplere. Nu există nimic altceva decât aceste două atribute şi astfel, aceste două limbaje există în paralel.

Talmudul din Babilon pe care toată lumea îl studiază astăzi este în aramaică, deoarece el tratează corectarea vaselor. Întregul Talmud este un sistem de corecţie al vaselor, dorinţelor, dar este descris ca stările naturii mineral, vegetal şi animal al acestor dorinţe. Totuşi, Tora (care vine din cuvântul Lumină) este în ebraică, deoarece ea vine de Sus. Asta înseamnă că Talmud vine de jos şi Tora de Sus.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 21.07.2013, „Credinţa deasupra raţiunii”

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să lucrăm interior cu starea în care mi se pare a avea două opţiuni, în care fie vedem ego-ul nostru, fie munca corectă? Ce ar trebui să facem pentru a nu sta cu braţele încrucişate?

Răspuns: Aici, simţim nevoia de garanţie mutuală, susţinerea mutuală care trebuie să existe în grup. Este ca un zid, care păzeşte grupul atât de influenţele exterioare, cât şi de influenţele negative interne ale tuturor membrilor săi.

Acest zid – spirit, integralitatea – este construit pe importanţa obiectivului, voinţa tuturor membrilor grupului de a se anula ei înşişi în faţa noţiunii de grup, ca într-o familie unde există o anumită bază interioară. Poate avea orice în ea, dar există ceva care o echilibrează constant, îi dă greutate, o ţine pe pământ şi nu o lasă să se rupă şi să se dezintegreze.

De aceea, o familie este compusă din mai multe generaţii: bunici, părinţi şi copii. În trecut, toată lumea trăia împreună. Generaţiile schimbă puţin câte puţin, ca roţile în mişcare, dar există mereu trei generaţii care se susţin reciproc şi depind unele de altele. Desigur, acum totul se dezintegrează. Totuşi, în grup, trebuie să aderăm la aceasta.

Ar trebui să existe o masă importantă în grup, care îi dă stabilitate şi echilibru. Ea nu o trage în jos, dar, pur şi simplu echilibrează diferitele erupţii şi tulburări. Prin urmare, o persoană care trece prin diferite stări trebuie să aibă sentimentul interior că grupul este stabil, solid şi permanent.

Aceasta trebuie să cultivăm şi să stabilim, efectiv, ca temelia noastră. Orice se poate întâmpla, dar noi avem fundamentul nostru.

Munca mea ca manager este de a face, din toate micile grupuri din întreaga lume, un întreg, o fundaţie unificată care va sprijini pe toată lumea. Apoi, diferitele probleme şi conflicte, pe care Lumina le va evoca în noi, ne vor servi, în mod corect, pentru a creşte.

Puteţi numi aceasta, garanţia reciprocă sau oricum, dar trebuie să o facem. Grupul este precum o casă caldă, un incubator. Aşa cum este spus: „Casa mea este castelul meu”. O persoană trebuie să existe într-un mediu – rădăcină, suflet, corp, îmbrăcăminte şi tot.

Trebuie să punem în aplicare acest lucru. Grupul trebuie să vorbească despre asta, să reflecteze. Trebuie să existe un sentiment că este familia mea, casa mea, unde vin şi şi nu mai vreau să plec! Acesta este modul în care ar trebui să fie.

Din Congresul St Petersburg, 13.07.2013, Cursul nr 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→