Daily Archives: 9 august 2013

Dezvoltarea treptată

Cabaliştii care au ajuns la o înţelegere interioară a lumii au descris întreaga creaţie ca fiind multidimensională, compusă din mai multe „lumi”: de fapt, despre asta încep să vorbească astăzi atât fizicienii cât şi psihologii.

Lumea „multidimensională” este compusă din cercuri concentrice pe care le analizăm din interiorul lumii noastre care se află în mijlocul punctului lor central.

Marele cabalist, Ari, scrie că după ce totul s-a contractat, o rază de lumină a fost trasă şi au fost create toate lumile, de sus până la lumea noastră, care este ultima dintre toate şi se află în interiorul vidului gol care s-a căscat. Doar un canal strâmt de Lumină trece din lumea Infinităţii (simbolul  ∞) în lumea noastră.

Potrivit astronomiei, dezvoltarea noastră a început din punctul ei central prin forţa unei exploziei, prin care toată materia a fost creată. Potrivit înţelepciunii Cabala, materia a fost creată ca rezultat al unei contracţii care a avut loc înainte de explozie.

Lumea noastră este în totalitate opusă faţă de tot ceea ce există în afara ei. Şi de aceea nu simţim tot ceea ce se află în afara ei. Pe lângă asta, noi simţim ceea ce percepem cu ajutorul celor 5 simţuri şi, pornind de aici, descriem pentru noi înşine imaginea lumii. Asta avem.

Întreaga creaţie a fost formată printr-o contracţie puternică de sus în jos. Adică, toate cercurile au fost contractate treptat până când zona contracţiei s-a spart într-o multitudine de părţi sub influenţa Luminii. De aceea, în interiorul materiei (dorinţa de a primi), caracteristicile Luminii au apărut, doar că într-o formă opusă.

Dacă proprietatea Luminii este de a dărui, de a umple, de a iubi, de a conecta, de a îmbogăţi, de a crea, adică de a face totul pentru a fi benefic, bun şi veşnic, atunci când intră şi sparge materie, o divide într-o mulţime de părţi şi produce în acest loc caracteristici care sunt opusul ei, caracteristicile de primire, egoism, constrângere, ură şi respingere; astea se află în interiorul emoţiilor noastre negative, deşi le folosim pentru că au devenit natura noastră şi astfel suntem construiţi.

Tot ceea ce ne separă (aşa-numitul „Faraon”) este reprezentat de caracteristicile negative ale Luminii, opusul ei. Şi de la ele putem învăţa, putem să ni le explicăm invers tot timpul şi putem să vedem ce se întâmplă.

De aceea, munca noastră se face prin „credinţă deasupra raţiunii”, ceea ce înseamnă cu dăruire deasupra primirii, cu dorinţă pentru legătură, conexiune şi iubire, ridicându-ne peste noi înşine, deasupra naturii. Astfel, este posibil să mergem mai departe.

Noi singuri putem să facem doar eforturi mărunte şi, în plus, cei care sunt gata pentru asta sunt numai oamenii care au un „punct în inimă”, începutul proprietăţii de dăruire.

În principiu, această scânteie există în oricine; doar că este descoperită treptat, începând cu oamenii care sunt mai subtili şi apoi de oamenii obişnuiţi. În acelaşi timp, cu cât o persoană este mai comună, cu atât potenţialul ei este mai mare. Tocmai pentru că este dificil pentru un astfel de om să se corecteze, intensitatea descoperirii înălţimii lui spirituale va fi şi ea mai mare. De aceea, cei care vor fi corectaţi după noi vor adăuga Lumină imensă la percepţia noastră.

Să spunem că, per total, ajungem la nivelul Nefesh şi apoi, când acesta trece la ei, ei ajung la nivelele Ruach, Neshama, Haya şi Yechida. Fiecare generaţie ajunge la un anumit nivel şi următoarea generaţie care o înlocuieşte ajunge la înălţimi mai mari. Ne dezvoltăm într-un mod identic.

Dezvoltarea noastră este treptată. Cei în care s-a trezit punctul din inimă sunt înclinaţi să caute sensul vieţii. Ei nu sunt influenţaţi de nicio religie, ceea ce-i interesează este dobândirea, adică o umplere reală cu cunoaştere, emoţie şi capacitatea de „a lua” întreaga lume, de a o descoperi complet, de a o simţi în interiorul lor, şi într-un mod real, tangibil, să se simtă pe ei înşişi în interiorul ei. Punctul din inimă îi împinge către asta.

Dar punctul din inimă singur nu este de ajuns pentru asta, este nevoie de ajutorul reciproc al celorlalte părţi sparte al dorinţelor colective sau de cel puţin o parte dintre ele. Astfel, se adună grupul.

Mai mult, nu noi adunăm grupul. Se adună ca şi cum este creat din întâmplare. Ideea este că, în jurul nostru, există o Lumină mai înaltă care umple vidul care a fost format (îl numim vid gol pentru că noi nu simţim de fapt Lumina) şi acţionează asupra noastră în măsura în care ne dorim proprietatea ei.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a doua”, 13.07.2013, Lecţia a treia

Cum să facem să nu fim niciodată detaşaţi de Creator

Întrebare: Cum pot sa fac să nu fiu niciodată detaşat de Creator?
Răspuns: Dacă nu îl simt pe Creator, dacă între mine şi El este o separare completă, înseamnă că m-am întors la starea de animal şi nu pot să fac nimic cu propriile puteri. Aşadar, îmi trebuie un program zilnic, o muncă regulată pe care să o fac. Apoi, acest nivel mineral, programul meu, mă va aduce la viaţă. Voi începe să citesc, să studiez şi să iau parte la anumite acţiuni şi astfel mă voi reface. Nu voi putea să fac asta eu însumi şi astfel nu m-aş mai putea întoarce niciodată la Creator.

Aşadar, cu toţii ar trebui să vă organizaţi voi înşivă activităţi obligatorii în timpul zilei, care atunci când trebuie vă aduc înapoi la o anumită conexiune cu managementul superior. Iar după ce am recâştigat conexiunea, (după ce am lucrat la un articol, am vorbit cu cineva, am făcut ceva), mă întorc la spiritualitate, chiar dacă nu încă în sentimente şi în inimă, cel puţin în gânduri, cu mintea.

Citesc, editez texte, le studiez, îmi fac partea mea. Nu am încă un simţ al conexiuni cu Creatorul, dar datorită mediului care mă inspiră şi mă trage cu el, încep să mă trezesc şi să revin la viaţă. Iar inima şi mintea încep să mă aducă înapoi la munca spirituală. Înţeleg că trebui să îl descopăr pe Creator, managementul superior, în tot ceea ce văd înaintea mea.

Cineva ţipă la mine, acasă sunt anumite probleme, la  muncă la fel, iar eu încerc să îl recunosc pe Creator în spatele tuturor acestor oameni şi evenimente, astfel încât imaginea externă a realităţii să nu îl umbrească pe El şi să nu devină acea „barieră de oţel” dintre noi, despre care scrie Baal HaSulam. Vreau ca această imagine pe care o văd să mă ajute să îl descopăr pe Creator, în loc ca ea să îl ascundă. Aceasta este diferenţa dintre ecranul care ascunde şi cel care revelează: totul depinde de cum pot eu să îl schimb pe unul cu altul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 8/7/13Scrierile lui Baal HaSulam

 

 

Cum pot să-mi mulţumesc prietenul?

Întrebare: Cum pot să includ prietenii în mine, astfel încât voi simţi mereu ce le lipseşte, pentru a fi în măsură să-i umplu (să-i mulţumesc) în mod constant?

Răspuns: Simplu, ar trebui să mă gândesc la ce pot să dăruiesc prietenului meu. Aţi văzut, deja, cum îşi tratează o mamă copilul ei? Constant, ea se gândeşte la el şi nu se gândeşte decât la el şi la ceea ce poate face pentru el. Ea poate să vă vorbească şi, în acelaşi timp, el este în câmpul ei vizual.

Astfel ar trebui să vedem grupul, deoarece este singurul lucru de preţ pe care-l avem, în scopul de a realiza ceva în această viaţă.

Din Congresul St Petersburg, 13.07.2013, Lectia 4, Ziua 2

 

Iubirea este drumul spre fericire

În Ştiri (de la Argumente şi Fapte) „Dragostea nu moare. Partenerii care se iubesc mult, chiar după decenii de căsătorie, resimt acest sentiment de euforie (cauzat de secreţia de dopamină, hormonul plăcerii), la fel ca şi cuplurile de curând îndrăgostite. Diferenţa este aici: cu cei care nu au fost îndrăgostiţi mult timp, a fost observată o creştere a activităţii în regiunile creierului, responsabile de pasiune şi excitare. Şi, cu partenerii care sunt îndrăgostiţi de mult timp, activităţi în zonele de calm şi suprimare a durerii au devenit importante.

Dragoste la prima vedere. Dragostea se trezeşte la o cincime de secundă după contactul cu ochii şi se exprimă cu o stimulare puternică în 12 regiuni ale creierului. Numărul hormonilor care sunt secretaţi în sânge este diferit, ceea ce perturbă activitatea normală a sistemului nervos. De aici expresia:”Iubirea te face să-ţi pierzi capul”.

„Un drog care nu este nociv. Dragostea influenţează oamenii astfel: ei uită de lucrurile evidente şi pierd capacitatea lor de a se concentra, ceea ce înseamnă că dragostea influenţează corpul uman în acelaşi mod ca drogurile. Memoria şi concentrarea devin mai puţin active când o persoană vede o imagine a obiectului iubirii sale.”

Comentariul meu: Dragostea spirituală (nu ceea care este egoistă sau naturală, precum dragostea unei mame pentru copilul ei sau dragostea pentru o persoană de sex opus, care umple ego-ul), dragostea care se produce în noi „artificial”, cu ajutorul Luminii Superioare (Lumina Înconjurătoare – Ohr Makif), conform unei metode particulare (metoda educaţiei integrale), că, în ciuda ego-ului nostru, unul îl iubeşte pe celălalt, în acest gen de iubire, sentimentul unei puteri superioare se descoperă, deoarece o persoană începe să vadă lumea prin intermediul altor persoane, în dorinţele lor şi caracteristicile lor.

În acest mod, persoana „părăseşte” corpul său (simţurile), până ce creaţia este înţeleasă precum un câmp etern de putere şi emoţie.