Întrebare: Ce înseamnă a crede în măreţia Creatorului ? Ca şi cum a crede  este un instrument, precum acela al oamenilor de ştiinţă, de care se servesc pentru a experimenta, urmând sfatul altui om de ştiinţă?

Răspuns: În lumea noastră, termenul „a crede” a devenit banal: Eu cred, Eu sunt un credincios etc. Conform înţelepciunii Cabala, termenul „a crede” are un sens total diferit; A crede înseamnă a simţi.

Întreaga înţelepciune Cabala vorbeşte despre două forţe: primirea şi dăruirea, adică dorinţa şi Lumina (umplerea). Mai mult, umplerea modelează dorinţa şi schimbă forma pe care noi o studiem în cele patru faze ale Luminii Directe.

De ce una din forţe este numită Lumină şi nu plăcere ? Deoarece Lumina influenţează  fazele prin care vasul se dezvoltă şi nu este percepută mereu ca o plăcere. Dar totul se face prin Lumină. Prin urmare, nu există termen precum „a crede”.

Ce înseamnă a crede în ceva ? Este ceva ce nu înţeleg, este ceva anost şi insensibil ? Nu, noi vorbim mereu din punct de vedere al vasului (dorinţa), din perspectiva a ceea ce simte.

Lucrul principal este sentimentul măreţiei forţei care m-a creat şi mă conduce, spunând că este bună şi că dăruieşte. Noi numim acest sentiment a crede

De asemenea, noi numim „a crede”, atributele dăruirii şi iubirii, deoarece, prin sentimentul forţei care m-a creat, simt atributele dăruirii şi iubirii în interiorul meu. Altfel, nu voi fi capabil să simt această forţă, deoarece este simţită numai în măsura în care eu sunt egal în formă, în măsura în care am un anumit atribut, simt acest atribut exterior mie, chiar dacă nu este un lucru exterior mie şi totul este, mereu, simţit în mine.

Noi trebuie să înţelegem că tot ceea ce simţim este deoarece noi suntem identici cu acest sentiment şi suntem, de fapt, săvârşiţi de acest atribut. În general, noi ne simţim pe noi înşine! Problema este, cum ne putem schimba, pentru ca noi să putem începe să ne simţim în mod diferit, ca noi să ne simţim că suntem spirituali.

A crede în măreţia Creatorului, înseamnă a simţi superioritatea şi măreţia forţei care a creat totul şi care umple totul.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi trebuie să învăţăm de la natură, deoarece natura este similară Creatorului. Poate că aduc prea multe exemple din natură: pruncie, copilărie şi perioada de dezvoltare embrionară. Totuşi, dezvăluirea Creatorului se exprimă în lumea noastră sub această formă. Şi, dacă noi ne ridicăm de la această formă fizică, la forma spirituală, vom atinge totul.

Încrederea trebuie să fie numai şi numai prin dependenţa asupra a ceea ce este mai mare, Lumina şi toate clarificările sunt prin ea. Între timp, ne anulăm în prezenţa sa. După ce am atins stările cele mai avansate, dorinţa noastră de primire va trece la etapa următoare, ne putem anula mai activ în faţa a ceea ce este superior, prin acţiuni concrete. Adică, eu fac acţiuni similare cu ceea ce este superior.

Dar, în primul rând eu trebuie să cresc. Embrionul nu ştie care sunt acţiunile pe care le face mama sa. Şi copil, nu înţelege, iniţial, ceea ce superiorul este pregătit să facă cu el. El nu simte unde este. Apoi, puţin câte puţin, începe să absoarbă ceea ce se întâmplă, reacţionează, surâde mamei sale, în răspuns. Acestea sunt nivelurile de descoperire a ceea ce este superior, de ceea ce este inferior.

Atunci când era în starea „embrionară”, embrionul nu a simţit, încă, acest lucru în interior şi nu trebuie să se anuleze în raport cu ceea ce este superior. Cu aceasta, noi ne construim cu un nivel de încredere.

Încrederea, ca toate fenomenele din lumea noastră care se fac simţite datorită dorinţei de plăcere, este trezită prin Lumină, prin iluminarea de Sus. Dar, dacă depind de ceea ce este superior, nu pot fi într-o stare de nesiguranţă, dimpotrivă, sunt sigur că sunt în El. Şi, dacă nu sunt în El, ci aproape de El, atunci este vorba despre un nivel mai ridicat de încredere, deoarece eu sunt sigur că sunt pregătit să ies din El, să devin ca El.

De aici, noi trebuie să înţelegem că toată munca noastră este efectuată în condiţii de întuneric şi detaşare de ceea ce este superior. Cu cât avansăm mai mult, cu atât vom simţi detaşarea de superior, astfel că vom atrage iluminarea noi înşine, care este numită „încredere”.

Cu cât o persoană avansează mai mult cu coborârile pe care Creatorul i le trimite, cu atât se va simţi detaşată de Creator, mai goală, fără sens, dependentă, lipsită de înţelegere şi sentiment, devenind mai mult ca o „fiară”. Şi brusc, toate cunoştinţele şi sentimentul pe care le avea înainte, au dispărut. În astfel de momente, o persoană se simte oribil, dar trebuie să înţelegem că astfel de stări sunt foarte utile pentru achiziţionarea „credinţei”.

În ele, noi suntem complet rupţi de superior, suntem la nivelul „fiară” şi deci, avem nevoie de lumina „credinţei” – ca orice formă de viaţă din lumea noastră, ca un copil care vrea să se prindă de mama lui. Altfel, el se va simţi pierdut şi nu va şti cum să trăiască sau ce să facă.

De fapt, atunci când mai târziu, ne ridicăm dintr-o stare ca aceasta, Lumina ne dă un pic de încredere şi un pic de înţelegere a ceea ce trebuie făcut. Şi apoi, ţine de noi să trecem de la nivelul animal, la nivelul „vorbitor”.  Nu mai vrem un astfel de grad de încredere precum un copil, fără înţelegere, sau ca un animal complet dependent de stăpânul său. Noi dorim  lumina încrederii pentru ca noi să o restabilim la putere superioară, astfel că noi vom fi atraşi de ea, vom depinde de ea şi nu de slăbiciunea noastră, ci contrariul.

Chiar dacă am puterea încrederii şi înţelegerii, mă anulez, în totalitate, în raport cu Creatorul! Am nevoie de încredere nu pentru a mă simţi în siguranţă şi bine cu dorinţa mea de plăcere, ci dimpotrivă, vrea să simt mai multă nesiguranţă şi dependenţă faţă de Creator. Astfel, mă voi agăţa de El şi mai mult. Nu pentru a obţine pacea minţii, mai degrabă pentru a-I arăta Lui cât apreciez poziţia Lui, înălţimea Lui, renunţând la toate satisfacţiile egoiste.

Eu renunţ la aceste plăceri şi nu doresc decât să mă agăţ de ceea ce este superior, din toată inima mea şi din tot sufletul. Vreau ca încrederea mea să devină îmbrăcăminte pentru Lumina Superioară şi nu o folosesc în numele plăcerii mele personale. Sub această formă vom urca la niveluri mai ridicate în lumile spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.08.2013, Shamati 72 „ Încrederea este îmbrăcămintea pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce m-am anulat în fața prietenilor, ce altceva trebuie să mai fac?

Răspuns: Anulându-se pe sine, o persoană devine ca un strop de spermă care pătrunde în uter și se prinde de peretele acestuia. Apoi, fătul spiritual trebuie să crească. Începe să primească sânge (dorințe asociate cu nivelul inanimat) care îi aduce mai multă substanță materială. Mai târziu, acest material inanimat se va transforma într-o substanță vegetală, apoi se va dezvolta în nivelurile animat și vorbitor.

Dintr-o dată, o persoană simte ură față de forța superioară și astfel trebuie să lucreze cu asta ca să se anuleze din nou pe sine. Datorită acestei anulări de sine, se formează într-o formă asemănătoare forței superioare, având în vedere că devine receptivă față de tot ceea ce-i dă forța superioară. Se spune că ”un făt în apa mamei sale vede întreaga lume de la un capăt la altul. O lumânare este aprinsă deasupra capului său (Lumina Keter) și este învățat toată Tora”. Lumina afectează toate cele 620 de dorințe ale sale și le corectează, adăugându-le intenția de a dărui.

Tot ceea ce am descris mai sus are loc ca rezultat al anulării de sine. Nu este nimic altceva ce trebuie să facem, nimic în afară de asta: avansarea noastră începe cu anularea de sine. Fiecare nou pas al nostru este doar un nou nivel al anulării de sine. O persoană se auto-desființează și forța superioară începe să lucreze asupra ei ca uterul mamei sale. La fel ca în viața obișnuită, un făt se conformează mamei sale. E ca și cum nu ar exista încă, nu ar înțelege sau simți ceva: tot ceea ce face un făt este să se anuleze pe sine. Mai târziu, începem să ne anulăm pe noi înșine la niveluri mai înalte, Ruach, HGT.

Apoi, începe o perioadă de ”hrănire” (hrană); anularea de sine este cea care este mai mare decât în stadiul anterior. Forța superioară ne arată că acționează și că unele dintre acțiunile Ei sunt recunoscute de egoismul nostru ca incorecte și chiar îngrozitoare. Priviți la ceea ce-I face Creatorul lumii, ce durere provoacă El oamenilor! Toate problemele noastre vin de la El.

Când dorințe corupte se trezesc în noi, le simțim ca o manifestare a atitudinii oribile a Creatorului față de creație. Înseamnă că puteri egoiste reale (Klipot) se răzvrătesc în noi. Trebuie să ne ”desconsiderăm” pe noi înșine și să acceptăm aceste situații urmând credința deasupra rațiunii și să le privim ca pe cele mai bune împrejurări în care am putea ajunge.

Primim energie pentru negarea de sine din partea prietenilor, din partea ”celor zece”. Nu există un alt loc pentru revelare spiritual; existăm numai în acest grup. Forța vine de la Creator către noi numai prin acest grup de oameni. Înainte, eram cu toții egali, dar acum îi privim pe prietenii noștri ca pe unii foarte mari. Noi am fost cei care i-am făcut să pară mari, în timp ce ei rămân de fapt la fel, dar datorită anulării noastre de sine, începem să primim hrană prin intermediul lor la fel ca un făt de la mama lui.

Putem să primim întreaga lume de infinitate prin ei, din moment ce acum când vorbim ne aflăm în ea, dar nu vedem și nu simțim această Lumină fără sfârșit numai din cauza proprietăților noastre corupte. Deci, dacă noi continuăm să muncim în mod corect, putem primi tot prin intermediul ”celor zece” pe măsura anulării noastre de sine. Acest proces nu depinde deloc de prietenii noștri. Sarcina lor este doar să fie pregătiți să facă același lucru, cel puțin într-o anumită măsură, și asta va fi deja de ajuns pentru ca prin ei să ajungem la starea lumii de infinitate.

Din Lecția Zilnică de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→