Monthly Archives: august 2013

A conecta întreaga lume la Creator

Baal HaSulam, „Un servitor care moşteneşte de la stăpâna sa”: Prin urmare, lumile au fost divizate în interioritate şi exterioritate, unde fiecare lume conţine iluminări adaptate pentru a funcţiona într-o dezvoltare lentă. Şi acestea sunt numite „interioritatea lumii”.

Sistemul în care suntem este împărţit în interioritate şi exterioritate. Această divizare se referă la lumini şi vase, atât pentru corelări directe, cât şi inverse între ele, în funcţie de vasele corectate sau corupte. Prin urmare, trebuie să înţelegem ce  înseamnă pentru noi, după pregătirea în sistemul spiritual şi crearea sistemului corporal. Este vorba, de fapt, de un sistem spiritual dar îl percepem ca lumea fictivă actuală.

Eu descopăr că exist într-o anumită realitate cu oamenii şi cu natura vegetal şi animal din jurul meu. Ca şi cum toată lumea ar trăi aici pe cont propriu, s-a mutat independent şi se exploatează şi influenţează reciproc. După ce se revelează toate acestea, trebuie să mă atribui la imaginea de ansamblu care este reprezentată în interiorul meu, la o cauză, la o singură sursă, la un scop, la o realitate simplă în care nu există nimeni în afară de El şi că El este bun şi binevoitor.

Punctul care este creat ca „ceva din nimic” rămâne în mine, numai în scopul de a determina că orice altceva este El. Trebuie să conectăm tot ceea ce este în afara acestui punct la percepţia superiorului, la Creator. Este munca noastră şi întreaga lume care simte că are un punct în inimă, „ceva din nimic” şi care se simte diferit – participă la ea.

Munca este impărţită în două părţi:

–          Consolidarea punctului de inimă prin conectarea punctelor care pot fi conectate la el, pentru binele obiectivului spiritual. Sunt membrii grupului, prietenii mei pe drumul spiritual, care sunt, de fapt, părţile sufletului meu, al punctului meu din inimă

–          În plus, există alte părţi care nu sunt direct legate la acest obiectiv. Ele nu se simt „ceva din nimic”, ci mai degrabă, „ceva de la ceva” şi nu ridică întrebări complexe care apar de la punctul din inimă, din forma opusă. Ei trăiesc viaţa lor şi nu simt nicio deficienţă. De asemenea, am nevoie să mă conectez la munca mea, în funcţie de tipul şi dimensiunea dorinţelor care sunt revelate în interior.

În cele din urmă, conectez întreaga realitate, toată dorinţa de primire care este în faţa mea, la dispoziţia mea, în interiorul meu, indiferent cum spuneţi, la atributul dăruirii şi a iubirii numită Creator. Se pare că am corectat lumea, dar, de fapt, realizez corecţiile mele personale. Deoarece nu există nimic în lume, ci un om şi Creatorul. O persoană este punctul  a „ceva din nimic”, care funcţionează în scopul de a-l aduce înapoi la „ceva din ceva”, tot ceea ce pare separat de ea.

 

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Munca zilnică pentru binele corecţiei finale

Noi suntem adaptorul dintre Creator şi creaţie, legătura conectării, poporul ales, „împărăţia de preoţi”. Noi suntem cei care au primit această misiune de la Creator şi, în fiecare zi, trebuie să auzim aceste instrucţiuni din nou de la Muntele Sinai, să înţelegem că lumea întreagă nu este decât o dorinţă de primire care este percepută în noi sub forma naturii mineral, vegetal, animal şi uman. Misiunea noastră este de a aduce toate aceste niveluri la adeziunea cu Creatorul.

Alte persoane nu au libertatea de alegere, nicio acţiune sau gând independent: nimic nu este sub controlul lor. Forţa superioară acţionează în ele şi le aduce în faţa noastră pentru a ne da de lucru, care este acela de a le conduce spre Creator. Prin intermediul acestei lucrări, vom atinge înalta misiune încredinţată naţiunii Israel.

Trebuie să avem această perspectivă referitor la întreaga realitate şi întreaga imagine care se prezintă în interiorul dorinţei de primire. Nu conteză maniera în care ne imaginăm acţiunile în diseminare sau munca pentru a atinge unitatea şi a căuta forţa superioară care ne corectează şi ne uneşte, ne aduce la o viaţă bună, dar, desigur, prin toate acestea, suntem implicaţi în adeziunea cu Creatorul.

În ochii noştri, întreg universul este divizat în două jumătăţi: Creatorul şi dorinţa necesară pentru a ne aduce la adeziunea cu El. Graţie acestei munci, vom atinge adeziunea cu Creatorul. Aceasta este misiunea noastră şi muncă ce există în realitate. La urma urmei, tot restul se se derulează simplu, în conformitate cu programul creaţiei în care nu există liber arbitru sau acţiune din partea creaturii.

De fiecare dată când facem apel la oameni, naţiunea fizică Israel sau naţiunile lumii, în fiecare dintre ei, trebuie să vedem dorinţa care ne va conduce la adeziunea cu Creatorul. Şi, chiar dacă vorbim oamenilor în cuvinte simple, întotdeauna trebuie să ne amintim de Creator, care a dispus această muncă şi ne-a ales pentru a fi servitorii Lui şi naţiunea Lui sfântă, adică un moderator sau reprezentanţii Lui. În afară de El, există „materialul” fără liber arbitru, adică toţi cei care nu posedă dorinţa de a se apropia de Creator şi noi trebuie să îi aducem la această adeziune. Aici se află misiunea noastră.

O persoană care realizează munca şi încearcă, chiar şi în forma cea mai exterioară,  să aducă acest „material uman” spre Creator,  realizează misiunea cea la importantă. Deşi nu este decât începutul, este mai important decât orice altceva. Trebuie să înţelegem, să simţim, să fixăm intenţia noastră, astfel că, acţiunea noastră de pornire include rezultatul final, care este acela de a aduce natura mineral, vegetal, animal şi uman, la adeziunea cu Creatorul. La începutul fiecărei acţiuni, trebuie să înţelegem că o facem pentru binele corecţiei finale.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013

 

 

Nu există fericire în viață pe Facebook

În Știri, Universitatea din Michigan: Utilizarea Facebook prezice un declin în bunăstare în loc de o îmbunătățire subiectivă, după un studiu al Universității din Michigan.

La suprafață, Facebook constituie o sursă inestimabilă pentru a satisface nevoia umană de bază pentru o legătură socială, explică psihologul social UM Ethan Kross, autor principal de articole și asociat la facultatea Institutului UM pentru Cercetări Sociale ISR. Dar, mai degrabă decât ameliorarea bunăstării, am constatat că utilizarea Facebook prezice rezultatul opus – o subminează.

Studiul a demonstrat că, cu cât oameni au utilizat Facebook o perioadă mai mare de timp, cu atât s-au simțit mai rău după aceea. De asemenea, autorii au cerut oamenilor să evalueze nivelul lor de satisfacție în viață, la începutul și la finalul studiului. Au constatat că participanții care au utilizat Facebook mai mult, timp de două săptămâni, nivelul lor de satisfacție în viață s-a diminuat de-a lungul timpului.

Mai ales, cercetătorii nu au găsit nicio dovadă că interacțiunea directă cu alte persoane prin telefon sau față în față, a influențat negativ bunăstarea. Dimpotrivă, au găsit că interacțiunile directe cu alte persoane îi conduce pe oameni să se simtă mai bine în timp.

Comentariul meu: Întregul proces al dezvoltării noastre își propune să ne aducă la deziluzie și la înțelegerea deplină a nevoii de unitate: Este imposibil să comunici în vechea și noua modalitate pentru a ne conduce la noul tip de conexiune și interacțiune –  spiritual (dăruire și iubire).

 

Să nu ne agățăm de propriul buzunar, ci unul de altul

Dacă ne organizăm viața astfel încât trăim prin a ne ajuta unul pe celălalt ca într-o mare familie, atunci ne vom îmbunătăți nivelul dublu, dispunând de aceleași resurse. Va fi o diferență așa de mare, ca și cum aș fi început să primesc un salariu de două ori mai mare, și asta depinde doar de conexiunea dintre noi.

Avantaj dublu, împlinire dublă a AHP, asta va convinge oamenii. Dar știm că nu acesta este lucrul cel mai important. Creatorul nu ne trezește ca să primească împlinire dublă, dar ca să corecteze conexiunea dintre noi, și în ea să reveleze forța superioară. Creatorul nu se revelează în fiecare dintre noi, individual, ci între noi.

Deocamdată, se numește Lo Lishma. Atragem o persoană prin câștigul material și nu o înșelăm! Se va simți deja mai bine, va fi mai prosperă, va avea mai multă încredere și o viață mai liniștită.

Investim în această intenție, adică, ne aflăm în legăturile acestei structuri de cristal, și restul oamenilor se află în noduri, sunt elementele ei; fiecare să află încă în propria dorință. Dar este doar temporar, vor începe să prețuiască legătura dintre ei, să înțeleagă că în ea se află mântuirea lor. O persoană va începe să prețuiască această conexiune. Va înțelege că are o valoare mare prin ea însăși și că merită mai mult să se agațe de ea decât de propriul buzunar.

Această conexiune oferă o satisfacție sinceră, interioară, ridică moralul unei persoane, dă sentimentul unei libertăți mai mari și reduce anxietatea. Acestea sunt doar motive egoiste care îi permit unei persoane să se ridice deasupra propriilor probleme. Dar mai târziu va vedea că și fără presiunea problemelor, vrea să facă parte din acest sentiment înalt de unitate. Și atunci este atât de pătruns de ea încât va fi de acord cu orice probleme numai să păstreze acest sentiment înalt.

Asta înseamnă că va începe să reveleze răul egoismului, îl va separa de bine, va fixa o barieră (Machsom), un ecran (Masach) între rău și bine, făcând o restricție și organizându-se pe principiul spiritual.

Cel mai important lucru pentru noi este să fim în conexiunea structurii și să nu ne scufundăm în nodurile ei, în problemele ei. Vorbim cu oamenii despre problemele lor, dar numai ca să ne gândim cum să revelăm binele, cum să corectăm conexiunea în sistem și cum să o întărim în permanență.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 15.08.2013

O nouă viață în care adevărul este dulce

Întrebare: Dacă ar trebui să clarificăm lucrurile în funcție de adevăr sau minciună în loc de amărăciune și dulceață, vom descoperi că tot ceea ce reprezintă amărăciunea este de fapt adevărul?

Răspuns: La nivelurile mineral, vegetal și animal, dulceață înseamnă adevăr și amărăciune minciună. Oamenii clarifică în mod permanent acest aspect. Acest lucru poate fi observat în special cu copiii mici și când ei cresc, devine mai ascuns. Minciuna estompează clarificările și nu mai par atât de proeminente.

Se dovedește că pot să mă forțez și să par un adevărat războinic, dedicat unei idei abstracte, dar totul este o minciună. Această idee abstractă, această cauză sublimă îmi pare pur și simplu atât de dulce și astfel sunt pregătit să fac tot ce-mi stă în putere pentru a ajunge la ea. Toate clarificările noastre sunt îndreptate numai spre a atinge dulceața. De fapt, nu suntem pregătiți să ridicăm un deget până când Lumina Superioară nu ne ajută să facem astfel, ceea ce se numește ”credință deasupra rațiunii”, forța dăruirii.

Până atunci, nu avem cum să facem ceva dacă nu vedem niciun avantaj în asta, având în vedere dorința noastră de a primi de dragul dulceții. Pot să schimb un avantaj pe un altul datorită înțelegerii, recunoașterii, invidiei, pasiunii, respectului, influenței mediului, atitudinii populare, și din cauza fricii de ceea ce oamenii ar putea spune despre mine și dacă prietenii ar găsi justificări pentru mine.

Toate acestea îmi afectează comportamentul, dar doar pentru că valorile mele se schimbă și ceea ce părea înainte amar nu mai pare așa. Se întâmplă astfel pentru că știu că dacă folosesc acest lucru amar, voi fi răsplătit cu sprijinul mediului meu, așa că nu mai pare amar și este, mai degrabă, dulce.

Dulceața pe care o simt din partea mediului care îmi spune cât de mare sunt, ce erou, și faptul că toată lumea vrea să-mi fie prietenă se adaugă acum gustului amar pe care l-am simțit. Se dovedește că simt dulceață la un cu totul alt nivel al gustului. Dar încă este dulceața cea pentru care merită să fac un efort și astfel mă schimb.

Pare că trec prin anumite schimbări și corecții și că urc, dar totul are loc în dorința mea de a primi și nimic nu se schimbă de fapt. Adevărata schimbare poate să existe numai cu ajutorul Luminii care Reformează. Când o persoană o primește, simte ce înseamnă schimbare cu adevărat.

De aceea, se spune ”Gustă și vezi că Domnul este bun”. Fără să gustăm, nu vedem nimic. Crezi că te schimbi, dar, de fapt, schimbările sunt doar la nivelul acestei lumi. Poți să devii mai ”uman” și să-ți face mai puține griji în ceea ce privește trupul tău, dar totul se datorează dorinței tale de a te bucura, care nu e decât mai complexă, mai adâncă și mai egoistă, la niveluri mai rafinate și mai mascate ale egoului.

Totul este simplu pentru un copil mic. Dacă ceva este dulce, vrea acel lucru, și dacă este amar, nu-l vrea. Dar un adult se poate descurca cu un gust amar, și dacă este legitimat și stimat de societate, simte această amărăciune ca pe o dulceață. Atunci el se gândește deja că este mare și special și că și-a corectat deja gustul, dar, de fapt, el a rămas același copil egoist, doar că mai viclean și mai corupt.

Astfel trece viața noastră până când ajungem în sfârșit la recunoașterea răului. Datorită tututor acestor schimbări, transformăm gusturile care sunt amare pentru un copil în dulci pentru un adult, dar nu ajută la nimic. Nu ajungem astfel la împlinirea dorinței noastre.

Dimpotrivă, ajungem la un punct în care dorința este complet goală și nu mai avem mijloace să ne schimbăm ca să simțim o oarecare plăcere. Astfel, umanitatea ajunge la o barieră, la un punct critic, unde trebuie să decidă că are nevoie de forța superioară care va schimba realitatea noastră, dar și pe noi.

Asta înseamnă că avem nevoie de Lumina care Reformează, dar oamenii nu știu că ea există și astfel noi trebuie să le explicăm că este posibil să schimbăm această realitate și să ne ridicăm împreună cu ajutorul noii conștiințe care ne permite să ajungem la dulceață în loc de amărăciune, prin intermediul conexiunii dintre oameni. Aici, în această conexiune, simțim o nouă viață.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 13.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Perspectivele video conferințelor spirituale

Întrebare: Cum putem accelera procesul prin care Creatorul devine, cu adevărat, important pentru noi și astfel vom reflecta și ne vom preocupa numai de dorințele Lui și nu de ale noastre?

Răspuns: În momentul în care ne conectăm și ne unim suficient, veți începe să simțiți Creatorul. Astăzi, “capacitatea de transport” a liniei de conexiune dintre noi nu este prea mare, nu este suficient să ne unim în mod correct și să ne conectăm la Creator. Din momentul în care conexiunea noastră va fi suficientă în calitate și în cantitate, ne vom conecta la fluxul ei de difuzare, dar este, încă, fără imagine, ci doar în format audio.

Să descoperim un nou gol, să deschidem inima

Întrebare: Am aflat un lucru foarte important la acest congres, acela de a ne uita mai mult unul la celălalt. Apoi descoperi că poţi găsi o mare bucurie la prieteni, în timp ce în interiorul tău este un mare gol.

Răspuns: E minunat! Descoperi un nou gol. Nimic nu e vechi. Nu este aşa cum era înainte şi am revenit la a mă roade din nou pe mine însumi aşa cum făceam în urmă cu două luni, doi ani sau 20 de ani. Stai, ai mai multă experienţă şi spui: prin asta am trecut în urmă cu 15 ani, cu 20 de ani.

Fiecare nivel reprezintă zece Sefiroți. Se învârt în noi şi te simţi ca şi cum nu se întâmplă nimic. Totul este la fel! Chiar şi când ajungem la finalul corectării, descoperim că totul este aşa cum era înainte. Se schimbă doar atitudinea unei persoane faţă de ce e în jur şi astfel vede o nouă lume. Se ridică deasupra vieţii şi morţii, desupra vitezei luminii.

Golul descoperit este un lucru minunat. Nu înţeleg de ce trebuie să vă plângeţi de asta. Ce forţe se pot revela în mine când încep să simt că sunt mai mic decât toţi ceilalţi, atunci când mă apropii de prieteni! Cu ce viteză mă îndrept către ei doar ca să fiu parte din ei şi să mă simt pierdut printre ei! Ce dar poate fi mai frumos? Cum altfel poţi fi stimulat?

Întrebare: Nimic nu este mai frumos de atât, dar problema este că vălul care acoperă inima nu cade…

Răspuns: Ceea ce simţi acum este o înstrăinare de ceilalți din ce în ce mai mare, şi tu nu eşti la nivelul la care prietenii sunt conectaţi, fideli, şi aproape unul de celălalt. Asta înseamnă că vălul a fost deja lăsat în jos, sau cel puţin un strat din el.

Se spune: „După şapte straturi de piele”. Aceasta nu este doar o vorbă; se referă la cele şapte straturi ai celor şapte Sefiroți inferiori din Partzuf (cei şapte Sefiroţi care primesc).

Straturile se duc treptat, unul după altul, şi datorită acestui lucru, golul pe care începi să-l simţi în interior este revelat în contrast cu marea intenţie generală, plăcerea, dorinţa, foamea pe care prietenii tăi o simt. Simţi că este viaţă acolo, că ceva fierbe, în timp ce în interior, simţi o răceală, un gol întunecat. Asta reprezintă deschiderea inimii. Treptat, treptat inima ta se deschide şi vălul cade. Trebuie să te bucuri de asta.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a treia”, 14.07.2013, Lecţia a cincea

Nu de dragul succesului în această lume

Depunem eforturi mari în diseminare, suferind cu sinceritate ca să reușim, dar, din păcate, nu putem să aducem conexiunea cu forța superioară în această muncă. Și cel mai important, nu-L putem atrage pe Creator spre acțiunile noastre exterioare, să-L folosim pentru ca noi să reușim în misiunea exterioară din zona noastră sau din întreaga lume, adică, să ne transferăm scopul de la El spre în afară.

Dimpotrivă, întreaga lume și toată lumea trebuie să reprezinte un mijloc prin care ne conectăm cu Creatorul! Se pare că noi Îl folosim în direcția opusă, ca să reușim în această lume, în timp ce este nevoie de întreaga lume pentru a împlini conexiunea cu Creatorul. Asta trebuie să se schimbe pentru a specifica permanent direcția corectă, întorcând intenția noastră dinspre noi înșine spre Creator.

Asta trebuie să se întâmple în absolut tot: bat la o ușă, vorbesc cu cineva, dar, în interior, trebuie să am mereu în minte că, cu fiecare cuvânt și cu fiecare acțiune, îmi întăresc legătura cu Creatorul. Aduc aceste dorințe exterioare către Creator pentru a mă apropia de El, către Divinitate și, astfel, construiesc fundamentul pentru revelarea Lui în lumea întreagă.

Este o corectare permanentă până la cea finală. Vase noi ne vor fi revelate în fiecare moment, noi neliniști, dorințe egoiste care încearcă să ne îndepărteze de Creator. Creatorul face asta intenționat, dorind să întărească legătura dintre noi. E un fel de ”flirt”. Pare că se distanțează de noi, că ne îndepărtează ca să ne agățăm și mai tare de El.

Asta este munca, toate cele 125 de trepte. Se revelează în diverse forme care apar ca niște fotografii ale acestei lumi. Această lume este învelișul exterior în care trebuie să vedem fiecare detaliu, fiecare acțiune, fiecare scenă a acestei piese, pentru a atașa tot de Creator și pentru a ne uni cu El.

Cel care va ajuta va fi doar mediul, care este descris de Rabash. Ne aflăm în acest grup mare și puternic. În timpul unei călătorii, departe de grupul central, văd felul în care distanța ajută. Pe de-o parte, distanța fizică îndepărtează o persoană de Creator și o separă de El, și, în același timp, fiecare clipă oferă oportunitatea de revenire la centrul grupului și de atragere de acolo a unei forțe din ce în ce mai mari.

De aceea, numai prin conexiunea dintre noi, în care fiecare încearcă să se mențină în același gând, noi vom reuși. Veți fi convinși mai târziu că toată Tora vorbește numai despre cum să fie neutralizată imaginea lumii pentru a simți în interiorul ei forța superioară într-o așa măsură încât vom începe să-I vedem acțiunile: felul în care se mișcă această forță, în care manevrează toți atomii, toți oamenii. Vom vedea că aceștia nu sunt decât umbre ascultătoare, care urmează această forță superioară. Toate aceste imagini ne sunt prezentate nu pentru a ne uita la ele – oameni sau natură – dar pentru a revela prin intermediul lor forța naturii.

Doar prietenii, doar grupul, în cadrul căruia fiecare depune eforturi, vor fi în stare să ne sprijine și să aducă înapoi intenția corectă celor care au pierdut-o. Avem nevoie să vorbim despre asta în permanență și să facem această conexiune din ce în ce mai clară, pentru ca pe baza acestei conexiuni să ajungem la publicul din afară. Atunci veți vedea cât de puternici ați devenit. Cel mai important pentru noi este să câștigăm forță. Mersul pe stradă pentru diseminare exterioară este necesar nu pentru a ne arăta pe noi înșine oamenilor și pentru a ne integra printre ei, ci pentru a-i aduce mai aproape de noi și de Creator. Adică, direcția trebuie să fie opusă în raport cu acțiunile noastre fizice.

La nivel fizic, mergem către public; vrem să-l influențăm și să construim o viață mai bună pentru toată lumea, pentru întreaga umanitate, vrem să folosim criza ca să ne unim. Dar în același timp, trebuie să vedem în spatele acestor acțiuni faptul că legătura dintre ei va fi legată de noi și prin noi de forța superioară. Asta înseamnă că totul trebuie să fie în căutarea unui singur scop: întoarcerea către Divintate a tuturor părților care s-au pierdut prin spargere.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 09.08.2013, Scrierile lui Rabash

Nu neglijaţi boala

Baal HaSulam, Exil şi răscumpărare: În timp ce noi (naţiunea Israel) am urmat drumul Tora, am rămas în siguranţă.

Tora este legea dăruirii „Nu face prietenului tău ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, apoi „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, până vom atinge „Iubeşte pe Domnul, Dumnezeul tău”. Dacă aţi aspirat, cu adevărat, spre obiectivul acestor etape, dacă ţineţi la viaţa voastră doar în funcţie de aceste principii şi de la corecţii minore la corecţia generală, dacă acţionaţi în acest mod, în conformitate cu legile naturii (sau legile Torei, cum cuvântul Dumnezeu şi cuvântul natură au aceeaşi valoare numerică), atunci sunteţi în direcţia corectă şi nimic rău nu se poate întâmpla de-a lungul drumului.

Tot răul pe care-l întâlniţi este dezvăluit deoarece nu aţi corectat un anumit defect care ar fi trebuit corectat în etapa actuală. Aceste defecte sunt dezvăluite unul după altul, de la cel mai mic la cel mai grav şi, dacă nu le corectaţi, se acumulează. Deoarece aceste procese sunt, de asemenea, tipice pentru sistemele lumii noastre, coruperile minore sau o boală pot fi corectate imediat în faza iniţială, dar, dacă noi neglijăm problema, corupţiile se acumulează şi provoacă corupţii suplimentare şi mai multe aspecte şi probleme care sunt greu de depăşit.

Deci, dacă poporul Israel a observat Tora, ceea ce înseamnă că Lumina care Reformează corectează toate defectele care sunt dezvăluite de la cele mai mici, la cele mai grave, atunci nimic rău nu i se va întâmpla. În schimb, el se va ridica şi se va întări, el va simţi corecţiile viitoare şi viitoare satisfacţii în slăbiciunile care sunt revelate.

Tot răul pe care-l întâlnim este dezvăluit deoarece neglijăm corecţiile necesare. Toate probleme noastre, de la cele individuale, până la catastrofele mondiale cum ar fi războaiele, depind numai de aceste corecţii. Deoarece naţiunea Israel este responsabilă de aceste corecţii, este clar că, atunci când oamenii se simt rău în această lume, ei îi acuză pe evrei şi îi acuză de toate relele din această lume.

A patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

A aspira la necunoscut

Este scris în Divrei Hayamim I (Cronici 1) 28:9: „Cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-L”. A cunoaşte înseamnă a fi conştient, deoarece Nefesh, dorinţa în sine, nu poate exista fără conştiinţă, fără senzaţia că există ceva clar, ceva specific în ea. Dorinţa trebuie să simtă şi să definească senzaţiile sale şi să le compare.

În colaborare cu înţelegerea senzaţiilor, o satisfacţie apare, vedeţi că persoana se străduieşte şi doreşte să servească, cu adevărat, Creatorul. Aceasta este ceea ce este în noi, ceea ce ne împinge. Vieţile noastre sunt atât de dezorientate, că ele ne ascund ceea ce facem, cu adevărat.

Acum, facem ceea ce ni se cere să facem, singura stare adevărată, adevărata lume în care ne aflăm, ne este ascunsă. Ne simţim ca o umbră a stării noastre adevărate, şi tot ceea ce facem este dirijat spre revenirea la conştientizarea acestei stări inconştiente. Dar, cu aceasta, nici lumea noastră, nici acţiunile pe care le facem nu se vor schimba; mai degrabă, le vom vedea sub o altă formă.

Persoana nu înţelege că dorinţele sale, aspiraţiile sale, tot ceea ce face din dragostea dezvoltării egoiste (nu contează cum acţionează în lumea noastră), toate acţiunile noastre sunt subordonate unui singur lucru şi sunt dirijate spre ea: dorinţa de a percepe Creatorul. Şi, până ce nu vom percepe Creatorul, sursa care ne luminează şi ne dă viaţă, nu vom avea răgaz şi ne vom simţi mereu rău. Cu alte cuvinte, sursa tuturor sentimentelor noastre negative este ascunderea Creatorului, în timp ce descoperirea Lui, ne aduce satisfacţie, extaz, ceea ce este scopul creaţiei.

Persoana aspiră să perceapă Creatorul în toate acţiunile ei, atât conştient, cât şi inconştient. Vedeţi, ca şi cum ne-am dorit şi am aspirat a ne anula ego-ul nostru, într-un fel pentru a ne conecta împreună: „Puneţi în faţa noastră toate condiţiile de existenţă pe care le putem îndeplini, atunci noi vom fi gata să Te descoperim”.

Dar, chiar dacă suntem conduşi astfel, nici dorinţele permanente nu sunt suficiente. Dar, dacă ne unim, ne conectăm, cântăm, strigăm, dansăm, învăţăm, muncim asupra conexiunii, nu contează ceea ce facem şi cât de mult ne străduim, eforturile noastre nu vor aduce roade dacă Lumina Creatorului nu le va ilumina.

Prin urmare, eforturile noastre nu ar trebui să fie spontane sau temporare. Ele trebuie să fie cristalizate  în forma corectă, cu intensitate, cu direcţie, pentru a atrage Lumina Creatorului asupra noastră. Fără influenţa luminii, natura noastră va rămâne aceeaşi natură egoistă şi vom „fierbe” şi nicio schimbare calitativă nu va avea loc în noi.

Din Congresul St Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5