Atitudinea noastră faţă de realitate este definită de nivelul nostru de avansare. Trebuie să examinăm şi să menţinem abordarea noastră faţă de realitate, deoarece altfel, vom rămâne la nivelul animal şi nu vom atinge starea „vorbitor”. Începem să formăm nivelul punându-ne întrebarea: Cum putem să ne raportăm la acest domeniu?

Fie percepem ceea ce vedem în jurul nostru, natura fizică, fie ne dăm seama că natura are o voinţă, o dorinţă proprie de a aduce bunăvoinţă creaţiei, are un program şi un scop. Noi realizăm că natura ne influenţează metodic şi intenţionat ? În acest caz, suntem obligaţi să acţionăm în conformitate cu legile naturii şi să „ne conformăm”. Devenim responsabili de destinul nostru, de viitorul nostru care depind, în mod direct, de condiţiile şi stările pe care noi le organizăm.

De acolo, munca noastră în această lume începe: Mă voi târî într-o existenţă mizerabilă, încercând să evit suferinţele până ce voi muri ? Sau vreau să învăţ programul, obiectivul, procesul şi să devin capabil să particip la evenimente într-un mod chibzuit, raţional şi astfel să devin o persoană care poate avea un impact ? Pot să influenţez mediul şi să primesc reacţii corespunzătoare ? Astfel, pot să încep, în mod voluntar, să lucrez cu natura, forţa care este chiar în faţa mea.

Aceasta este problema. Cel care doreşte să cunoască această forţă este numit fiinţă umană (Adam), asemănător Lui. La urma urmei, aceste persoane, în funcţie de misiunea lor, se construiesc în asemănarea cu acestă forţă superioară care a creat şi stabilit toate legile. Noi dorim să cunoaştem aceste legi şi să acţionăm conform lor, în tandem cu ele. Este obiectivul nostru şi devenim parteneri pe drumul spre ele.

În schimb, cei care nu o dezvăluie, indiferent de punctul lor de vedere asupra naturii şi stadiul cel mai înalt, rămân la nivelul „animal”.

A treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013, „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi putem să influenţăm stările noastre emoţionale şi chiar spirituale prin acţiuni corporale. Totul este bazat pe această lume şi rezultă de aici, de la această lume reală. Aceasta ne poate ajuta să determinăm stările noastre spirituale. La început, totul este revelat la nivelul cel mai jos şi apoi intru, treptat, mai profund în pământ, în fundaţie, în dorinţă.

Cum dorinţa este treptat revelată şi noi putem intra, mai adânc, în pământ, avem şansa să tranformăm dorinţa în dăruire şi să o conducem mai sus. Astfel, pământul (Adamah în ebraică), devine Adam, care arată Domeh, Creator.

Deci, noi trebuie să respectăm acţiunile noastre corporale şi să apreciem influenţa lor asupra noastră. Vedem în ce măsură depindem de diferite forme, de imagini şi de zvonuri. Este nevoie de abilităţi speciale pentru a le utiliza corect şi, de fapt, este ceea ce noi trebuie să învăţăm omenirea. Tot ceea ce este deasupra pământului, deasupra lumii, face parte din munca noastră. Noi înfăptuim munca acestei lumi, la acest nivel, în dorinţa de primire cu publicul şi AHP al nostru este mereu în ei.

Astfel, muncim reciproc, învăţând a fi în în contact cu publicul şi publicul învaţă de la noi, cum să invoce o schimbare interioară şi să se apropie unii de alţii, prin acţiuni corporale simple. Varietatea acţiunilor pe care le realizăm pentru a aduce oamenii împreună, se numeşte educaţie integrală. Pentru noi, acelaşi lucru se transformă în înţelepciunea Cabala la nivelul nostru  şi nu în lumea noastră corporală, în dorinţa corporală comună, ci deasupra, în vasele noastre, la GE în care vasele, Luminile, Partzufim şi legăturile operează şi Lumina este transmisă întregului sistem.

Astfel trebuie să lucrăm cu toată umanitatea. Oamenii încep să lucreze în propria lor dorinţă, în timp ce noi ridicăm eforturile lor la niveluri spirituale. Este atunci când noi dezvăluim că, ceea ce pare a fi o muncă banală, egoistă, simplă la niveluri inferioare, devine o muncă excelentă, atunci când traversează acest excelent amplificator, prin întreaga scară spirituală.

Un exemplu este Malchut, care este corectat prin încorporarea în Zeir Anpin, la cele 60 Sefirot HGT NHY şi, prin această muncă comună, ei urcă împreună la nivelul Arich Anpin, pe măsură ce cresc de 600 000 de ori. Prin asta, trebuie să înţelegem că este cea mai mică muncă a publicului care aduce răspunsul cel mai puternic şi cel mai important de sus.

Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: După primul război mondial, o criză a condus la şomaj. Masa de şomeri, care era la nivelul animal, nu dorea să descopere scopul vieţii, ceea ce, probabil, a servit ca un teren ideal pentru revoluţia rusă. În aceea epocă, existau mulţi muncitori nemulţumiţi, condiţiile de muncă erau dificile şi era foamete.

Acum, suntem confruntaţi cu o situaţie similară, în care mase de oameni au pierdut locul de muncă. Nu este clar dacă populaţia ţărilor din Orientul Mijlociu are suficiente resurse pentru a trăi. O scânteie este suficientă pentru a aprinde totul; nu contează ce fanatic poate deveni liderul lor. Care este probabilitatea ca enorme mase de oameni să aleagă calea iluminării şi educaţiei, în loc de a face aceleaşi erori care au fost făcute la începutul secolului XX ?

Răspuns: Din păcate, acest scenariu este destul de posibil. Nu neg că sângele poate fi vărsat, că lumea poate cădea într-o teribilă catastrofă, mai rea decât la începutul secolului XX. Riscăm să ne regăsim într-o maşină de tocat mai sofisticată, că omenirea va arăta exemple de barbarie fără precedent.

În perioada pe care o numim astăzi „barbară”, invadatorii aruncau hrană la porţile oraşului asediat, astfel încât aceştia să poată supravieţui şi războinicii să poată să se bată într-o luptă cinstită. Chiar şi în timpul perioadei obscure din Evul Mediu, precum şi mai târziu, în istorie, era considerat „nobil” pentru cavaleri şi samurai să se lupte unul cu celălalt în mod deschis şi cinstit. Nu există nimic din asta în zilele noastre!

Secolul al XX lea a fost un punct de cotitură, totul a mers într-o direcţie diferită. El poate continua aşa sau există o şansă de a-l schimba. Suntem, acum, la o răscruce de drumuri.

Lumea poate fi în război şi nu doar în război nuclear, dar un război cu arme biologice teribile şi umanitatea va muri de infecţii teribile. În cele din urmă, doar o singură parte a umanităţii va rămâne în viaţă, poate numai câteva milioane de persoane vor rămâne în viaţă. Vor recunoaşte necesitatea de a trece la etapa următoare a existenţei şi, cu siguranţă, o vor atinge.

Deci, noi nu vorbim de un număr precis de persoane care trec la nivelul următor, ci numai de certitudinea că umanitatea va atinge acest nivel, cu orice preţ. Acum o sută de ani, nu erau decât 3 miliarde de persoane pe pământ; înainte de asta, existau mai puţine persoane care trăiau pe această planetă. De fapt, pe de o parte, nu este vorba despre cantitatea de oameni. Pe de altă parte, umanitatea avansează ca urmare a modificărilor dorinţelor umane. Dacă această evoluţie a fost influenţată numai de factori externi, atunci desigur, nu vom avea nimic decât dreptul material pur al „negării negaţiei”, dar într-un anumit sens, legea spirituală lucrează aici. Trucul este că dorinţele noastre se schimbă.

Deci, indiferent de modul în care societatea noastră este fanatică, chiar dacă oamenii sunt aduşi la manifestaţii, propagandă şi revoluţii, brusc vor pierde interesul. Dorinţa de a exista în această manieră dispare, oamenii nu vor să trăiască aşa.

În mod neaşteptat, ei vor simţi dezgust. Ei nu vor dori locuri de muncă, deoarece ei vor pierde motivaţia de a lucra. Atât de mulţi oameni în lume se simt deprimaţi. Numeroşi sunt cei care nu  simt nevoia de a lucra şi nu vor avea dorinţa de a striga „Daţi-mi de muncă!”

Oamenii vor deveni conştienţi de faptul că există un potenţial ştiinţific şi tehnic suficient acumulat în lume şi că putem furniza ceea ce avem nevoie, fără eforturi fizice. Aceasta va depinde numai de interacţiunea corectă dintre noi.

Aruncăm 40% din hrana produsă. Dacă am  distribui-o corect, atunci nimeni nu ar duce lipsă de hrană. Aruncăm până la 90% din „bunuri de consum”, în loc de a le permite să îşi găsească drumul la toţi clienţii. Dacă am putea să le distribuim complet, atunci oamenii nu vor mai avea nevoi nesatisfăcute.

Am ajuns sa putem, ca si cum am imprima la un fotocopiator, construi case, oraşe şi să oferim la toată lumea, ceea ce au ei nevoie. Există o bază solidă pentru asta, deoarece avem o senzaţie interioară că nu ar trebui să lucrăm doar pentru a cumpăra lucruri şi a le arunca; vieţile noastre nu trebuie să fie irosite. Senzaţia de inutilitate a vieţii nu trebuie să ne conducă la distrugere, ci la realizarea principiilor de bază ale vieţii, rădăcinile şi esenţa.

Sper că vom putea găsi un grup de înţelepţi puternici în această lume şi să realizăm un forum care va fi susţinut de marele public, comunitatea ştiinţifică, guvern şi chiar de miliardari. Dacă ei înţeleg că soluţia alternativă este asociată cu enorme suferinţe, atunci ei vor orienta societatea noastră spre un alt scop.

Pentru asta, avem nevoie ca educaţia integrală să se generalizeze şi să fie înţeleasă de toţi producătorii mari, sectorul bancar şi toate sectoarele financiare, cele mai înalte categorii ale societăţii.

Din kab.tv, „De-a lungul timpului”, 18.03.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să „orienteze” stările sale, când ea este aruncată de-o parte şi de alta?

Răspuns: Omul nu are volan, el este condus de superior  şi nu trebuie decât să schimbe atitudinea sa faţă de ceea ce este făcut pentru el. În aceste stări, nu avem nicio putere asupra noastră, avem numai nevoia să înţelegem şi să fim de acord că, Creatorul face lucrarea Sa pe noi. De aceea se numeşte „munca Creatorului” (Avodat HaShem).

Ceea ce trebuie să facem este să ne anulăm şi să fim fericiţi că superiorul are grijă de noi, precum copiii care sunt în grija mamei lor. Este suficient. Şi, dacă noi o facem bine, vom putea dezvălui mai târziu cum putem participa la această muncă. Rolul nostru principal este să fim fericiţi – atunci când sunt fericit că superiorul are grijă de mine, indiferent de ceea ce face El pentru mine!

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→