Sarcina noastră este să purtăm Lumina pentru a împlinii dorinţele, să o purtăm prin intenţii.

Intenţiile noastre sunt adresate Creatorului, iar acţiunile sunt adresate audienţei largi, nevoilor ei. Aceste cereri întotdeauna fierb pentru a primi ceva şi astfel ele vor rămâne pe tot parcursul ascensiunii spirituale. Oamenii vor cer mai mult, din nou şi din nou, pentru că asta este sarcina AHP. Creşte în dorinţe, iar noi creştem în intenţiile de dăruire.

Întrebare: Dar cum pot eu asigura împlinirea dorinţelor lor?

Răspuns: Sunt într-un mediu, într-o comunitate de oameni. Iar pe lângă asta, am o conexiune prin grup cu Creatorul, cu lumea infinitului. De acolo, Lumina Superioară trece prin mine şi intră în comunitate. Între timp, eu nu sunt doar ca un conductor de fibră optică. De fapt, pentru a aduce dăruirea oamenilor, trebuie să fac anumite calcule pe drum:

1. Mai întâi, le absorb dorinţele;
2. După aceea, ridic MAN, cererea pentru corecţie, către grup. În alte cuvinte, mă unesc cu grupul;
3. În continuare, ridică MAN către Creator. Cererea trebuie să vină din cercul nostru comun şi astfel eu o transfer prin grup, pentru ca ea să se potrivească Creatorului;
4. Întregul grup primeşte de sus un răspuns la cerere – MAD;
5. De la grup, eu trebuie să îl transfer în jos, făcând o Zivug (interacţiune) cu Lumina. Şi la fel şi aici, trebuie să trec de la starea de micime (Katnut) la cea de maturitate (Gadlut), pentru a trece noua lor stare către oameni.
6. Apoi, aduc Lumina la comunitate.

Întrebare: Să presupunem, de exemplu, că o comunitate îmi cere să îi aduc un măr. Aşadar, conform secvenţei pe care mi-ai spus-o, la punctul 6, acea comunitate va primi un măr?

Răspuns: Da, îşi va primi „mărul” prin mine.

Înregistrăm cererile participanţilor în minute şi procedăm la construirea unor relaţii corecte între ei. Iar ca rezultat, împlinirea vine de la mine către ei, iar apoi verificăm dacă toată lumea a primit cea ce a dorit.

Întrebare: Dar nu va fi un măr?

Răspuns: Vor primi o împlinire care le va satisface toate nevoile, inclusiv pe cele pe care nu le-au spus şi care nu sunt înregistrate, adăugate în timpul perioadei de aşteptare. De fapt, împlinirea spirituală vine lipsită de formă şi devine îmbrăcată în om, umplându-l ca pe un vas, ca pe o dorinţă.

Întrebare: Ce mi se cere mie, la fiecare etapă a acestui proces?

Răspuns: Munca conform principiului: „Israel, Tora şi Creatorul sunt una”. Eu servesc ca un conductor, „care se întinde” de la Creator la comunitate şi sălăşluieşte în toată lumea: în Creator, în grup şi în publicul general. Sunt un mijloc de legătură şi, ca gelatina, umplu totul cu munca mea, cu eforturile mele neîncetate.

Şi atunci când decid să am grijă de o anumită parte a umanităţii, trebuie să transfer în mod constant Lumina către ea, să îmi fac griji legate de ea, să o iubesc, să o conectez la grup şi să combin forţele, făcând posibilă conexiunea cu oamenii şi forţa, furnizând conexiunea cu Creatorul.

Grupul stă alături de mine tot timpul, sprijinindu-mă şi ghidându-mă în mod corect către Creator şi către „dependenţi”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 9/11/13, “ Pacea”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal Hasulam, “Pacea”: Deşi am demonstrat că trebuie să muncim pentru beneficiul oamenilor, unde este dovada că aceasta trebuie să se facă pentru Creator? De fapt, istoria a avut grijă de asta pentru noi şi ne-a pregătit un fapt stabilit, suficient pentru o evaluare completă şi o concluzie fără echivoc.

Este suficient să ne facem griji cu privire la lume, când ne apropiem de public?  Este suficient să construim o societate fericită, integrală, globală în care toată lumea munceşte împreună, în colaborare şi cooperare, unul cu celălalt? Sau toate acţiunile noastre ar trebui să aibă ca scop a încânta Creatorul, astfel că, fără aceasta, nu am putea ridica un deget şi nu am putea traversa nicio dificultate pentru această omenire suferindă, sau acorda vreo atenţie la ceea ce se întâmplă?

Dacă este imposibil să aducem plăcere Creatorului, atunci să lăsăm lumea întreagă să ardă.

Prezint acest lucru în mod sec şi intenţionat, deşi unii nu vor înţelege. La urma urmei, este nivelul superior care determină totul în ceea ce priveşte nivelul inferior. Dacă aspirăm şi ne concentrăm pe scopul creaţiei, înseamnă că avem o dorinţă care i se potriveşte, un punct în inimă care este conectat la scopul creaţiei şi nu la dorinţele sociale universale. Munca noastră pe drumul spre finalul corecţiei se bazează pe principiul “Israel, Tora şi Creatorul sunt Unul”. Aceasta înseamnă că, dacă Creatorul nu face parte din planurile noastre, nu vom avea niciun succes în ceea ce facem şi toate iniţiativele frumoase se transformă în încercări zadarnice de a stabili comunismul sau kibbutz, nimic decât asta.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 08.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În articolul „Pacea”, Baal HaSulam analizează „experimentul” rusesc de construire a unei societăţi socialiste în secolul trecut. Această perioadă a provocat un mare număr de victime şi trebuie, încă, să înţelegem cauzele a ceea ce s-a întâmplat. Desigur, evenimentele au fost organizate de sus şi s-au întâmplat ca un soi de discernământ, de „recunoaştere”.

De ce tentativa a eşuat ? Nu putea merge, deoarece iniţiatorii aveau totul, dar nu lucrul cel mai important, conexiunea cu Creatorul. Ei au nesocotit această relaţie, nu puteau să o înţeleagă, să o menţină sau să simtă necesitatea, astfel că aşteptările lor nu au fost satisfăcute.

Astăzi, ştim că este imposibil să se facă fără Lumina care Reformează şi o persoană trebuie să se orienteze corect la influenţa ei. Dar, cum Rusia nu a avut nimic de acest gen, enorma investiţie în educaţie s-a dovedit a fi în zadar. Autorităţile au încercat o varietate de lucruri. Oamenii au suferit o „spălare a creierului”, în diferite moduri: prin presă, radio, televiziune. Frontierele erau închise pentru a proteja ţara, împotrvia influenţelor externe. Spălarea creierului a început la grădiniţă şi a urmat în şcoli, dar nimic nu a funcţionat.

La urma urmei, egoismul oamenilor a rămas la acelaşi nivel, chiar dacă au fost, oarecum, obişnuiţi cu atribute superficiale, externe deoarece obişnuinţa, cum se ştie, devine a doua natură. Da, aveau cântece şi cuvinte frumoase despre unitate şi alte valori, dar nu era suficient pentru o susţinere reală.

În cele din urmă, ţara nu a avut o victorie decisivă în sfera economică, socială sau politică. Multă lume credea că Rusia va deveni un exemplu şi va influenţa pe ceilalţi, dar cei mai mulţi i-au tratat cu ură şi teamă sau cel puţin, cu avesiune.

Pe de altă parte, înainte de Revoluţia din 1917, Rusia a înflorit cu dezvoltarea industrială şi tehnologică şi a vândut produsele în Europa. Cât timp a avut tentaţia pentru satisfacerea dorinţei egoiste, progresele au fost remarcabile. Dacă ar fi continuat, Rusia ar fi depăşit Statele Unite, în ciuda guvernului reacţionar care a împiedicat numeroase reforme progresiste.

Totuşi, revoluţia a schimbat dezvoltarea de la direcţia non-egoistă şi a cerut munca persoanelor pentru binele societăţii, deoarece societatea era din ce în ce mai importantă. Ca urmare, „carburantul” a dispărut şi a început colapsul.

Ce ar putea susţine aceste transformări sociale altruiste ? Ele ar putea fi susţinute doar prin conexiunea cu Creatorul. La urma urmei, fiinţa umană are nevoie de o recompensă pentru munca sa. Şi acest premiu este aderarea la Creator. Merită să lucreze în favoarea sa şi, deşi Lumina care Reformează în proces transformă considerarea egoistă în altceva, totuşi, este întotdeauna o recompensă. Noi încă nu înţelegem la ce schimbare conduce această abordare: o persoană munceşte, aparent, pentru un lucru, dar obţine un altul.

Dar, revoluţionarii ruşi s-au rupt de la sursa de lumină, forţa care animă schimbările, corectează o persoană şi duce la scop. Cu alte cuvinte, s-au închis de la singura forţă care acţionează în creaţie şi, într-o scurtă perioadă de timp, eforturile lor au eşuat. Prin urmare, în loc de o forţă pozitivă de sus care reîncarcă şi uneşte oamenii, autorităţile au recurs la metode negative de influenţă, care au condus oamenii prin intimidări şi suferinţă.

Astăzi, în societatea noastră, ar trebui să luăm în considerare această lecţie şi, cu respect pentru fiecare prieten, nu ar trebui să utilizăm decât forţa superioară şi nici o metodă de constrângere. Nu poţi înlocui ceea ce Lumina Superioară oferă presiunii sociale. Presiunea socială trebuie să fie folosită pentru a aduce o persoană sub influenţa aceste lumini.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.09.2013, „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→