Cel mai rău lucru cu privire la starea fizică şi spirituală este frivolitatea. Anumite zâmbete, un gest sau un act de lipsă de respect şi asta-i tot. Totul în mine cade. Trebuie să ne temem de acest lucru, aduci un prejudiciu unui prieten, dar îţi faci ţie mult mai mult rău.

Trebuie să fii mereu într-o “bucurie serioasă”, din inimă. Chiar dacă starea ta este cea mai rea, dacă aspiraţia vine din inimă, aceasta va ajuta. În niciun fel nu ar trebui să arăţi nimic, doar dacă joci intenţionat pentru a încuraja un prieten. Acest lucru este esenţial pentru a menţine nivelul nostru şi a fi constant preocupat de creştere, din ce în ce mai mult, tot timpul. Nu uita lucrul cel mai important, pregătirea.

Îi sfătuiesc pe cei care au posibilitatea, să se conecteze la transmisia în direct a lecţiei de dimineaţă. Deşi eu spun că nu este nicio diferenţă atunci când o priveşti, este posibil să o priveşti mai târziu, dar dacă poţi, acesta este momentul potrivit. Are o importanţă psihologică pentru o persoană. Energia spirituală care  există în lume se găseşte aici.

Dar atunci când cineva simte că în acel moment nu este nevoie să se agaţe de această stare şi să se teamă că va trece, adică este într-o stare de relaxare, se ridică de la calculator, bea o cafea şi aşa mai departe, ea nu este lipită de ecran. Prin urmare, vă îndemn imperios, vă recomand, dacă este posibil, să urmăriţi cel puţin o parte din transmisia în direct a lecţiei şi nu rataţi conexiunea noastră şi unitatea de duminică seara.

Veţi vedea ce înseamnă pregătirea: suntem gata să ne pregătim pentru starea de corecţie finală, de adeziune a lumii întregi cu Lumina. Toate vieţile noastre, toată ascensiunea spirituală se numeşte “Pregătire” şi, prin urmare, trebuie să preceadă toate activităţile noastre. Înainte de curs, am nevoie de sfert de oră pentru a citi ceva. Trebuie să fac ceva cu mine. Am nevoie să aud ceva în direcţia cursului.

Citiţi Psalmii sau părţi din literatura noastră, ceva ce nu este conectat la nimic, ceva ce te face să faci o actualizare pe drum. Un violonist sau violoncelist îşi acordează instrumentul indiferent ce melodie va cânta mai târziu. Deci, noi trebuie, de asemenea, să ne reglăm “instrumentele” noastre apoi, în timpul lecţiei, vom interpreta.

Nu mă pot imagina venind la lecţie fără să mă pregătesc. Nu contează să ştiu ce voi spune. Credeţi-mă, mă aşez acum, privesc la subiectul cursului şi încep. Asta nu face nicio diferenţă pentru mine, dar eu trebuie să mă reglez înainte!

Înainte de lecţia de noapte, Rabash mergea pe stradă timp de o jumătate de oră. Mă ridic o jumătate de oră înainte de curs, chiar dacă trebuie să merg doar cincizeci de metri. Am nevoie să fac un duş cald, să mă trezesc, să citesc ceva din materialul său care nu-mi distrage atenţia de la lecţie, ci dimpotrivă, mă reglează în mod corect.

Uneori, se întâmplă că ai citit un anumit material şi apoi, îţi este dificil să te regrupezi şi să vii. Ajungi şi brusc, un subiect total diferit ţi-a fost pregătit. Este vorba de responsabilitate, în faţa mea există zeci de mii de studenţi din întreaga lume!

Astfel trebuie să se simtă fiecare din noi, deoarece lucrăm într-un kli comun. Nu sunt acordat la ceva anume. Mă ajustez la această conexiune pe care puteţi să mi-o daţi în orice moment, iar dacă nu se poate, atunci lecţia este inutilă.

Uneori, starea voastră, conexiunea voastră, mi se deschide astfel, că vorbesc liber şi cu uşurinţă şi asta nu depinde de numărul de persoane. De fapt, aceasta depinde de calitatea conexiunii. Uneori, voi reuşiţi apoi şi apare un minunat material. Prin urmare, este necesar să luăm în considerare toate acestea şi să fiţi copii buni.

Din Congresul St Petersburg, 13.07.2013, Lecţia 4, Ziua 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-unul din mesajele de pe blog aţi spus: După ce oamenii au atins o disperare completă asupra a tot ceea ce au încercat, putem să le spunem că avem o metodă care le va aduce sănătate, control, respect, bani şi aşa mai departe. Ei vor avea tot ceea ce au nevoie în această lume, o grădină a Edenului pe pământ, dar pentru asta au nevoie de conexiune.

Cum putem să le explicăm acest lucru dacă, în ciuda tuturor eforturilor noastre pentru a ne conecta, nu avem încă nimic?

Răspuns: O persoană nu poate, niciodată, să îndeplinească o acţiune spirituală dacă nu este “în disperare completă a propriilor acţiuni” şi nu strigă la Creator, când ea se află la ultimul nivel şi încă un pic mai mult, ea va cădea într-un abis. Numai atunci salvarea vine de la Creator. Altfel, ea nu are kli (vas) care să fie pregatit.

Cum putem ajunge la asta în această lume ? Dacă nu facem nimic, atunci Creatorul ne trimite lovituri, Lumina va străluci pe noi tot timpul şi ne vom simţi tot mai mult în opoziţie cu El, adică în stările care sunt cele mai rele. Este drumul suferinţei. În timp ce nu am atins încă stadiul final al morţii, nu putem devia de la asta. Dar putem atinge o stare de nevoie pentru a primi ajutorul Creatorului conştient, fără a ajunge la o stare de neputinţă. Cum putem realiza acest lucru conştient? Va fi atunci când sunt opus Luminii. Totul depinde de condiţiile în care se găseşte persoana. Să presupunem că sunt născut într-un sat sărac din Africa şi primesc o jumătate de ceaşcă de orez şi câteva grame de pâine pe zi. Brusc, un grup de la Organizaţia Naţiunilor Unite soseşte şi începe să distribuie un kilogram de pâine şi o sticlă de lapte pentru toată lumea, spunând că, în cazul în care copiii se vor purta bine, vor primi de mâncare. Şi oricine mănâncă, va vedea şi un film. Adică, o lume complet diferită le va fi revelată, condiţii complet diferite.

Pot să obţin condiţii ca acestea ? Când trăiam în Africa cu un kilogram de pâine pe zi mi se părea că sunt în grădina Edenului. Dar, dacă eram în ţările avansate, dacă ziua nu se termina la un restaurant cu prietenii, era o zi pierdută. Eram mai deprimat decât atunci când aveam numai un kilogram de pâine pe zi în satul african.

Adică, totul depinde de condiţiile în care se găseşte persoana. Deci, nu există niciun sens absolut al suferinţelor.

Eu sunt o persoană comună, de acord. Brusc, am câştigat un milion de dolari la loterie. Am verificat cifrele de zeci de ori, totul este în ordine, totul este conform a ceea ce este în ziar: “imi cresc aripi”. La sfârşitul săptămânii, au prezentat premiul, am mers pentru a-l primi şi mi-au spus că a fost o eroare în ziar. Ce pot să fac? Sunt disperat, dar este artificial, deoarece înainte nu aveam nimic. Disperarea a apărut ca urmare a gândului că am câştigat la loterie, dar mi-au spus că a fost vorba de o eroare.

Adică, ne putem aduce într-o astfel de situaţie artificial, atunci când sunt extrem de deprimat pentru că doresc cu ardoare Lumina Superioară şi nu o am. Cum pot face aceasta? Cu ajutorul mediului. Cu ajutorul prietenilor, mă pot grăbi atât de mult şi strig că vreau asta acum, imediat! Şi cu asta ating conştient că nu am nimic, doar “un pumn în faţă”. Depinde de noi să facem acest lucru pentru noi. Nu este uşor. Sigur, suntem un pic infantili când o facem, dar astfel, ajungem la o stare de disperare imensă a propriilor forţe şi voi cere Creatorului că aici, El trebuie să mă ajute! El nu are de ales, pentru că eu cer de la El!

Depinde de noi să dorim cu adevărat şi disperarea va veni. Şi atunci, totul va reuşi.

Din cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă vom compara eforturile noastre cu o cursă de o sută de km, nu vom vedea urmele noastre la finalul drumului până ce nu vom atinge linia de sosire. De ce?

Răspuns: Este spus: “Nu există nicio lipsă în spiritualitate”. De exemplu, să luăm teoria dualităţii undă-particulă în această lume. Există tipuri ale nivelurilor de energie, de exemplu, pentru a genera un fascicul laser, energia trebuie să se ridice la un anumit nivel şi apoi, procesul ia imediat, caracterul “exploziv”. Totul are o măsură predefinită.

Acest fapt rezultă din cele patru faze ale Luminii Directe. Nimic nu poate fi măsurat cu o mare precizie dacă măsurile sunt în mod liniar, sută la sută. De fapt, noi măsurăm mereu diferenţa dintre anumite valori, realizând astfel o imagine discretă, intermitent “digitală” a lumii.

De aceea, în timpul “cursei”, observăm salturi “bruşte”, de la un punct la altul, în loc să vedem schimbări graduale. Acesta este modul în care suntem construiţi. Percepţia noastră în această lume şi în spiritualitate are un caracter progresiv.

Prin explorarea naturii, înţelegem că ea este dincolo de noi. Deci, nu este necesar să “aducem acuzaţii” împotriva Universului ? Aceasta nu ne va ajuta. Dimpotrivă, trebuie să studiem legile şi să le folosim.

Astăzi, sunteţi indignaţi numai pentru că, Creatorul joacă jocuri cu voi. În mod deliberat vă dă motive întemeiate pentru ca să fiţi supăraţi pe El, astfel încât să înţelegeţi că suntem, încă, mici copii.

Întrebare: Totuşi, este spus că: Mult mărunţiş se acumulează într-o mare sumă” . Cel puţin, să văd asta…

Răspuns: Dacă aţi vedea cum mărunţişul se acumulează în puşculiţă, atunci aţi fi mai răbdători şi nu aţi grăbi lucrurile, deoarece veţi şti că zilele voastre nu trec în zadar. Este rău pentru voi.

Dimpotrivă, atunci când veţi simţi că timpul se scurge printre degete şi când nu veţi vedea niciun rezultat, aceasta este salvarea, darul, fără care nu aţi tinde spre avansare.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 27.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→